Legea referendumului este făcută de așa natură încât tot partidele să decidă, în dauna poporului. În mod normal, dacă este o inițiativă a cetățenilor, ei ar trebui să hotărască prin vot popular, fără să mai intermedieze partidele și parlamentul. Acestea pot lua act de voința poporului, să o respecte și să meargă mai departe. Dar un referendum inițiat de cetățeni nu poate să își urmeze cursul firesc decât dacă este aprobat de trei sferturi din Parlament, pentru că așa spune legea, făcută de politicieni în avantajul lor. Ori asta înseamnă că o inițiativă cetățenească depinde de bunul plac al politicienilor, când vor ei, după interesele de grup pe care le au, sau după ce calcule oportuniste își fac. Iar asta falsifică inițiativa oamenilor, căci intenția lor inițială lor este distorsionată suficient de mult ca să nu mai rămână din ea decât numele.
Încercarea de revizuire a Constituției a strâns trei milioane de semnături, dar organizarea referendumului a fost amânată ani de zile, a fost amestecată cu calcule politicianiste, a fost lansată iarăși când a crezut Dragnea că i-ar veni lui mai bine.
Sigur că la vot a ieșit altceva decât au vrut inițial oamenii, cei care au semnat listele de susținere a schimbării Constituției.
Am primit încă o dovadă că partidele au propriile lor agende, cu totul diferite de interesele cetățenilor. Nu știu cine le teleghidează, dar e clar că nu sunt de capul lor. Una din sarcinile de bază este să blocheze inițiativele cetățenilor. Le felicit, și-au făcut bine treaba. În schimb noi, cetățenii, trebuie să ne căutăm alt mod de reprezentare a intereselor noastre, care încă nu există în clipa de față.
În motivația CCR în privința inițiativei legislative de modificare a articolului 48 din Constituția României, a apărut și opinia separată a lui Daniel Morar, care a spus că legiuitorul din 1991 a fost vizionar și a spus „soți” ca să lase posibilitatea mai târziu, când mentalitățile se vor schimba, căsătoriilor homosexuale. Șerban Nicolae vine acum și completează, spunând că, dacă la referendum a fost respinsă explicitarea termenului soți ca fiind bărbat și femeie, atunci putem considera că, prin voința poporului care a boicotat, înțelesul din Constituție al termenului soți se poate referi și la doi bărbați sau două femei. Deci căsătoria se poate întemeia și prin uniunea a doi bărbați sau două femei încă de acum, fără a mai fi nevoie de schimbarea constituției și fără a mai trece prin etapa intermediară a uniunilor civile. Astfel, textul din Codul Civil care stipulează căsătoria ca uniune între un bărbat și o femeie devine, în urma referendumului, neconstituțional, iar căsătoria homosexuală să fie adoptată foarte curând. Nu e așa că la o schimbare atât de rapidă nu s-a gândit nimeni?
Iar dacă cineva crede că niciun partid nu și-ar asuma căsătoriile gay acum, eu sunt sigur că vă înșelați. Liderii partidelor au văzut, după referendum, cât sunt de inerți românii, și știu că adoptarea căsătoriilor gay va naște câteva împotriviri, dar care vor fi repede înfrânte cu retorica bine cunoscută: homofobi, sunt împotriva iubirii, fanatici religioși, știți deja ce se spune, nu? Iar adoptarea căsătoriilor gay ar fi în deplin acord cu directivele internaționalei socialiste, la care a aderat și PSD, de ce n-ar merge pe această cale dacă ar fi un ordin discret de la UE, odată ce au văzut că nu ne împotrivim?
*
Niciun partid nu a susținut referendumul pentru explicitarea termenului soți din Constituție, nici PSD, nici PNL sau PMP, cu toate că au pretins că o fac, și au acordat un sprijin extrem de firav. Oamenii care au votat se simt nereprezentați politic, părăsiți, lăsați în bătaia vântului, în timp ce toate partidele din Parlament dau impresia că vor să implementeze politicile neo-marxiste, sau că cel puțin nu au de gând să se opună atunci când vor fi puse în aplicare. În aceste condiții oarecum neașteptate, căci mulți politicieni dădeau impresia că ar susține familia tradițională, a apărut ideea unui partid conservator și creștin, care să-i reprezinte pe cei care au votat „da” la referendum.
Însă un asemenea partid, de doctrină creștin-democrată, cum a încercat PNȚ-cd după 90, dacă vă mai amintiți de Corneliu Coposu cumva, sau cum erau partidele creștin democrate în Europa până la începutul anilor două mii, (că apoi au devenit aproape toate de stânga, chiar dacă și-au păstrat vechea denumire) nu mai e posibil acum nici în țara noastră, nici în Europa.
Sunt, în principal, două motive. Primul ar fi că o mișcare conservatoare creștină la noi ar fi mult prea fărâmițată, probabil au intervenit serviciile secrete, plus puteri străine vecine și prietene, ca să aranjeze imposibilitatea unei asemenea variante. Unii conservatori ar fi pro-occidentali, alți pro-Putin, alții ar fi acuzați de legionarism, în timp ce o bună parte din propagandiști ar fi membrii vechii securități comuniste. Cum poți face un partid credibil cu asemenea specimene, în câte facțiuni s-ar rupe înainte chiar de a se crea?
Al doilea motiv este că baza electorală a unui partid conservator se micșorează pe zi ce trece. Politicile îndobitocirii sistematice și efectele culturii de consum își arată roadele, tot mai mulți inși se lasă seduși de ideologia corectitudinii politice, nu mai are cine să păstreze tradiția, decența, cine să mai creadă în valorile clasice și să le mai promoveze.
Iar numărul de 3,7 milioane de votanți de la referendum este fals, dacă ar vrea cineva să se bazeze pe el. Nu știm dintre ei câți ar adera la un partid conservator, căci votanții s-au exprimat strict referitor la întrebarea despre căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Poate majoritatea ar vota partidele deja existente, iar alții nu ar vota nimic în afara temei legate de căsătorie (sunt călugări care au declarat că nu au votat niciodată, dar vor vota numai acum pentru a susține familia tradițională). Nu garantează nimeni că votanții de la referendum ar fi dispuși să se alăture unui nou partid pentru că ar gândi conservator și în alte privințe. Singurul lucru cert este că, în acest moment, credincioșii sunt în bătaia vântului, iar salvarea nu mai poate veni de la oameni.
E o afirmație falsă să spui că, în aceste condiții, numai la Dumnezeu ne mai este nădejdea. Pentru că întotdeauna numai la El este, doar că sunt momente ale vieții când acest lucru devine evident.
Paul Curca
Paul Curca
-
Democratia presupune dezbateri publice si vot, nu plans de mila si boicot
Publicat in : Religie -
Ziua unei ocazii istorice
Publicat in : Editoriale -
Noi acuzatii contra Bisericii
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.