Imi place sa cred ca duminica am plecat din Biserica cu gandul de a medita asupra textului evanghelic citit in timpul Sfintei Liturghii, si daca inca ne aflam sub influenta mesajului pe care Mantuitorul a incercat sa ni-l puna la inima, ingaduiti-mi sa continui cu aceste randuri.
Pentru ca si eu sunt in aceeasi framantare pentru a intelege cat mai bine unde ma regasesc - in comportamentul fiului cel mare care n-a plecat de-acasa, sau a fiului risipitor? - m-am gandit adeseori cat de mult ne-am indepartat de esenta lucrurilor printr-o simpla inversare a valorilor.
Am mai vorbit despre cuvantul Pr. Galeriu care spunea ca: "In psihologie, caderea este inversarea valorilor" si astfel, va trebui sa repet cuvantul Parintelui pentru a ma face inteles in ceea ce vreau sa spun.
Aceasta inversare nu este deloc intamplatoare sau nevinovata, ci denota pentru inca o data ce metode aplica dusmanul cel vesnic pentru a ne indeparta de calea cea adevarata ( trebuie explicat aici ce inseamna diavol.
In acelasi timp, tinta insa ne poate fi si intelegerea adevarata, devenind punctul de plecare catre Domnul, temelia vietii crestinesti adevarate… Asa ca trebuie sa fim atenti, sa ne indreptam; pentru ca intelesul gresit al lucrurilor duhovnicesti este ca virusul in calculator, distruge toate “dosarele”!
Revenind la gandul pe care l-am avut in timpul unei calugarii am tresarit realizand faptul ca atat de mult a pervetit necuratul lucrurile, incat: in loc sa iubim pe Dumnezeu- Tatal si sa ne fie frica de pacat, noi iubim pacatul si ne este frica de Dumnezeu!!.
Din pacate suntem coplesiti de multe ori cu aceasta invatatura, ca trebuie sa ne temem de Dumnezeu, ca este aspru si ne va pedepsi pentru toate cele facute, etc… Frica nu a ajutat si nici nu va ajuta niciodata spre a deveni un bun crestin! Iisus Hristos nu a silit pe nimeni, mai mult decat atat, nu este mentionat nicaieri in Evanghelie ca cei ce-L cunosteau erau cuprinsi de frica.
Iar frica cu care trebuie sa stam in fata Domnului in greaca veche, pe vremea cand au fost scrise Cartile Noului Testament, avea sensul de respect. Atunci cand respect pe cineva, in acelasi timp il pot iubi; dar cand mi-e frica, nu pot sa iubesc. De aceea Sf. Ev. Ioan spune: “in iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica.” (1 Ioan 4, 18)
In parabola aceasta, a fiului risipitor, cred ca exact aceasta frica a incercat sa o alunge din sufletele noastre. Cateodata ne gandim la “consecintele” pacatului (“voi fi pedepsit!”), imediat dupa aceea avem si o scuza pentru a nu ne marturisi pacatul (“nu pot sa merg sa ma spovedesc, o sa pice candela!”), ca pana la urma sa ne obisnuim in aceasta “tara indepartata” istoviti de frica sau indiferenta, fara puterea de ne intoarce…
Cum isi intampina tatal fiul risipitor?. Incepe si il trage la raspundere pentru averea cheltuita, sau pentru plecarea de-acasa?. Il pedepseste pentru a-l invata minte sa nu mai faca asa ceva?.
Nu, nicidecum… Ci prin primirea facuta incearca sa-i arate si in fapta cat de pretios este pentru tatal lui, cat de mare-i este iubirea pentru el! Cred si marturisesc ca Dumnezeu cauta toate caile posibile noua sa ne arate iubirea lui, ca noi sa ajungem sa-L iubim pe El si sa ne fie frica de pacat…
Ajuta-ne Domne Iisuse Hristoase sa avem bucuria iubirii, frica pacatului si lacrima pocaintei! Amin.
Arhim. Siluan Visan.
Arhim. Siluan Visan
-
Fiul Risipitor in bratele Tatalui
Publicat in : Duminica Fiului Risipitor -
Fiul risipitor
Publicat in : Duminica Fiului Risipitor -
Fiul risipitor sau scoala pocaintei
Publicat in : Duminica Fiului Risipitor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.