Pornind de la articolul domnului Radu Preda "Plagiatul ca pacat"
 

<<Citesc cu stupoare ca Marele Rabin al Frantei, Gilles Bernheim, a recunoscut plagiatul dintr-o carte. Mai mult, urmare a cercetarilor de presa, s-a constatat ca Bernheim nu poseda prestigiosul titlu academic, prezent in CV-ul sau, de agrégé de philosophie, amintit admirativ de Presedintele Sarkozy, in 2010, la conferirea Legiunii de Onoare. Cum este posibil ca un lider religios sa plagieze? Nu este plagiatul un pacat?>>

(Radu Preda, Plagiatul ca pacat)
http://www.crestinortodox.ro/editori...at-140475.html


E greu de acceptat ca un lider religios poate sa fure (sa plagieze). Dar nu e de mirare ca cei mai multi semeni ai nostri nu cred ca „a plagia” este tot una cu „a fura”. Nu s-au stins ecourile intamplarilor din vara trecuta cand mai toata suflarea româneasca si-a suflecat manecile, si-a frecat palmele, si-a aprins creierii si a pornit la lupta pro sau contra ideii de plagiat. Din nefericire, multi oameni „de cultura” ne explicau cum e cu legile citarii, ce inseamna sa plagiezei, care sunt regulile doctoratului etc. A fost si este trist. Dar nu trebuie sa ne miram ca „plagiatul” nu este perceput ca pacat. Daca o sa aveti rabdare poate cititi cateva articole pe aceeasi tema: Rabinul Bernheim. Sunt o oglinda a felului in care se face „presa”in tara noastra.


Uitati site-urile:
http://www.manager.ro/articole/ultim...iat-34269.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/mare...t-1032376.html


http://www.catholica.ro/2013/04/12/s...-a-demisionat/

http://cursdeguvernare.ro/rabinul-se...e-plagiat.html


http://www.ziare.com/europa/franta/m...lagiat-1229593

Mai intai, vorba presedintelui-jucator al Romaniei: sistemul este ticalosit. Plagiatul este generalizat. Cu alt prilej, am sa povestesc, poate, cum am plagiat eu insumi lucrarea de diploma, luand trei carti si patru articole si copiind la greu din ele. Cel putin cercetarea este zero, iar autorii se copiaza unii pe altii, desi nicicand nu s-a vorbit de "punct de vedere nou" si de "originalitatea lucrarii" ca in vremurile noastre. Un ministru al sanatatii, de meserie chirurg pe la Floreasca, al carui nume imi scapa momentan, a fost dovedit ca plagiator. Era nelamurit de ce trebuie sa-si piarda postul in urma acestui lucru. La fel si prim ministrul, care a trait aceeasi angoasa. Altii au fost dovediti ca au facut facultati prin corespondenta. Si atunci intreb: daca acesti evghenis din protipendas plagiaza de rup, de ce sa ne mire ca acelasi lucru l-a facut si un Itic Strulovici al Frantei ? In Bucurestiul vechi, de la Lipscani pana in Targul Mosilor, toata lumea stia ca avem un evreu cu adevarat original, ale carui ziceri au ramas nemuritoare. El s-a numit Cilibi Moise. Numai ca traia de azi pe maine, vanzand ravase de papagal si te-miri-ce, el n-a ajuns nici macar rabin sef, necum protoiatros sau mare logofat.

Pe urma, ceva-ceva este adevarat in mentalitatea ca "a plagia nu inseamna a fura". Noi, acuma, traim intr-un timp cand am definit conceptul de "proprietate intelectuala". Dar stiti bine ca nu a fost intotdeauna asa, dupa cum se poate sustine ca nu e tocmai natural acest lucru. Ca si alte ciudatenii, asigurarile bunaoara, si proprietatea intelectuala e o chestie aparuta foarte recent la scara istorica. Ideea ca ideile au proprietar, ca adevarul stiintific nu este bun universal, ca zicerile de duh au un stapan, iata ceea ce i s-ar fi parut incredibil oricarui filosof, om de stiinta sau de litere de la antichitatea clasica la Evul Mediu si chiar mai incoace. Mult timp nu am inteles, cand mergeam prin muzee de arta, de ce la unele tablouri mai vechi eticheta spunea "pictor probabil din scoala lui..." sau, de-a dreptul, "artist anonim". Apoi, m-am lamurit si adevarul ni se pare, astazi, incredibil: artistilor nu le dadea prin cap sa se semneze. Era o lume cand ar fi ras intreaga Atena de tine daca luai dalta si te semnai pe gatul zeitei: "Praxiteles".

Ceea ce ma supara la prim ministrii nostri nu este atata ca fura prin plagiat, cat ca fura prin furt. Adica, iau bunuri tangibile la japca. Cazul Bombonel este, deocamdata, singurul dovedit in justitie, dar sunt atatea dosare pe care oare aprodul le va striga vreodata ?

Și la Năstase, să fim serioși, a fost o glumă. Chiar concluziile spun că nu sunt dovezi (eu nu afirm nimic legat de vinovăția reală a lui).

În plagiat problema nu se pune că nu ai avea voie să foloseşti ideile (şi nu numai, că nu există doar texte de idei) altuia sau descoperite de altul, ci doar să specifici adevărata lor sursă, nu să le prezinţi ca şi cum ar fi invenţia ta; şi asta este valabil mai ales, dar nu exclusiv, în cazurile de lucrări de cercetare despre care se presupune că prezintă contribuţii noi la domeniul respectiv, fie el ştiinţific sau nu. Există în mod evident foarte multe adevăruri sau teorii ştiinţifice care au intrat într-un fel de domeniu public, şi de aceea nu cred că este obligatoriu să citezi de fiecare dată când vorbeşti despre anumite teorii ştiinţifice sau teoreme matematice, etc în cazul în care le prezinţi într-un limbaj propriu şi nu ca şi cum acele lucruri ar fi fost descoperirea ta; în cazul în care ţii totuşi să nu formulezi lucrurile după mintea ta, şi în acest caz te expui riscului ca să ţi se considere că nu ţi-ai însuşit în mod autentic un limbaj de specialitate şi că nu ştii să faci uz de el prin prisma propriului tău limbaj, este normal să dai trimitere la sursele pe care le-ai folosit şi din care ai copiat, fără ca să fii tu creatorul acelor texte. Nu ştiu dacă există lege în Rumânia împotriva plagiatului, şi dacă există ce presupune ea, etc, vorbesc doar principial. Aşa cred că este normal şi aşa cred că s-a practicat şi e normal să se practice.

Perfect de acord cu domnul Dragomir.

Ce parere aveti: daca maine ati putea discuta tete-a-tete cu Sfantul evanghelist Luca, şi l-aţi întreba - "Sfinte, cât la sută din Evanghelia care vă poartă numele aţi copiat-o din altă parte, şi de ce nu aţi menţionat autorul acestor pasaje plagiate ?" - ce credeţi că v-ar răspunde ?

De trei ori: Sa nu furi!
 

Traim intr-o lume in care ideea de furt nu prea mai deranjeaza pe multi. Poate doar cand, de exemplu: politicienii nostri”fura prin furt” cum ne spune domnul Mihnea.

Pentru ca vrand-nevrand, postările probabil vor avea si conotatii politice, sa incercam sa vedem „furtul” peste tot unde apare. Daca este atat de prezent sau generalizat, sa nu mai fie furtul pacat?

Ar fi grav daca ar fi asa pentru ca, daca citim cu atentie, o sa observam ca porunca a VIII-a „Sa nu furi” este cuprinsa (sau o putem deslusi) si in Porunca a VII-a: Sa nu fii desfranat. Si chiar si in Porunca a X-a: Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

Deci Dumnezeu ne avertizeaza ( ne porunceste) de cel putin trei ori in privinta furtului.

Si atunci, este plagiatul furt sau nu e? Daca DA, este pacat?

O intoarcere in timpul (recent)
 

Cand a fost arestat domnul Adrian Nastase m-am mirat. Nu stiu nici acum daca (intr-adevar) s-a dorit sa se dea un exemplu sau Justitia a inceput sa-si faca datoria.

E firesc si omenesc sa intelegi durerea unui om care trebuie sa ispaseasca o pedeapsa; e crestineste sa nu te bucuri de raul care i se intampla; (rau pentru care, de cele mai multe ori, este responsabil).

Dar n-am inteles atunci si nici acum nu pot sa inteleg, reactia opiniei publice: de la diverse televiziuni, de prin ziare on-line sau din „comentariile” timpului.

Nici o clipa n-am vazut o reactie fireasca fata de un fapt care trebuia sanctionat (daca era un fapt real): plata pentru o infractiune, raspunderea pentru o fapta pedepsita de legile tarii.

Se spunea atunci pe la mitinguri despre „solidaritatea cu fostul premier”. Adica, ce sa faca cetatenii solidari? Sa mearga impreuna si la inchisoare? Sa faca cu schimbul la stat in celula ca sa-i treaca timpul mai usor domnului Nastase? Dar acum ce facem? Ne solidarizam cu toti oamenii care, vinovati/nevinovati sunt condamnati de Justitie?

In mitingurile ad-hoc se striga atunci: " un om ca Nastase nu merita sa faca puscarie !"
Dar ce, puscaria e pe merit? Ar trebui sa fie conform legii. Pai ce rost mai are atunci Justitia? Pentru cine mai sunt facute legile?

In România, de cele mai multe ori legile sunt facute pentru oamenii obisnuiti („prosti”). Ei le respecta, ei platesc taxe, ei sunt amendati; „prostii” (vinovati sau nevinovati) fac inchisoare.

E greu sa raspunzi in locul altei persoane; dar stim ca Evanghelistii au fost inspirati de Duhul Sfant. Asa au scris Evangheliile. Deci, nu cred ca ar trebui sa le punem o astfel de intrebare.


<<Precum ati vazut, Sf. Luca, vestitul doctor, si-a inchinat intreaga sa viata Domnului nostru Iisus Hristos. Pe El l-a urmat si pe El l-a propovaduit si altora ca sa fie fericiti credinciosi ai Domnului.
Dar ceea ce mi-a ramas sa va spun, e ca Sf. Luca a si scris viata Domnului nostru Iisus Hristos si a Sf. Apostol Pavel.
El a scris una din cele patru Evanghelii, si Faptele Sfintilor Apostoli.
Si asa, prin aceste doua carti in veci nemuritoare, el predica tuturor veacurilor si omenirii din orice loc, Viata, Invatatura si Faptele Mantuitorului, precum si ale unor Apostoli.

O, ce Dumnezeiasca carte este Sf. Evanghelie dupa Sf. Luca! In ea nu se cuprinde numai cuvant omenesc. ci mai intai si intai, cuvantul lui Dumnezeu.

Noi putem spune ca Dumnezeu s-a slujit de acest cuvant omenesc scris prin pana Sf. Luca, pentru a arata cat de mare este puterea cuvantului celui Dumnezeiesc. Si de aceea se si spune ca fiecare Evanghelie nu este a Sf. Matei, sau a Sf. Marcu, ci e Evanghelia dupa Sf. Luca, sau dupa Sf. Ioan. Caci autorul este Insusi Dumnezeu, pe cand cei ce le-au scris, nu au fost decat cei mai fericiti dintre oameni, fiind inspirati de Duhul Sfant.>>

(Protosinghel Dr. Vasile Vasilache ,Predicatorul Sfintei Patriarhii in perioada 1940-1944. Predica rostita la Radio Romania in 17 octombrie 1943)
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ca-126225.html

Era un subiect de pus la secţiunea de Morală, nu la "întrebări utilizatori".
 

Problema în definitiv nu este atât încadrarea plagiatului, care este aşa cum a remarcat şi Radu Preda un păcat strigător la cer, păcat de moarte, opritor de la împărăţia lui Dumnezeu (dar cui îi mai pasă în ziua de azi, chiar dintre ortodocşi, chiar dintre preoţii ortodocşi de împărăţia lui Dumnezeu?), ci mai mult este în raportul bisericarilor ortodocşi la plagiat, pentru că nu am dubii că dacă s-ar face o statistică s-ar ajunge la concluzia că cei mai mulţi plagiatori în Rumânia sunt rumânii "ortodocşi". Asta cred că ar fi adevărata problemă, anume a felului în care bisericarii coexistă cu şi tolerează păcatul, fenomenul tolerat şi practicat al plagiatului mergând în paralel cu încă un fenomen al nelegiuirii sociale practicat pe scară largă de "mult- şi bine-credincioşii" "ortodocşi", anume cel al fabricilor de diplome, reţinând totuşi amendamentul că principalii susţinători şi promovatori ai acestui sistem falimentar din punct de vedere educaţional sunt inşii care s-au perindat la puterea politică în ultimii 20 de ani şi în primul rând francmasonii care sunt arhitecţii şi proteguitorii şi profitorii acestui sistem de năruire a educaţiei serioase în Rumânia, aşa încât şi rumânii să ajungă un popor de prost educaţi, ne-educaţi şi uşor de prostit şi de fraierit oricând şi la orice oră. Loviturile de moarte care se aplică sistemului educaţional prin fabricile de diplome şi prin plagiat nu sunt altceva decât elemente componente ale războiului atipic dus de duşmanii Rumâniei şi ai Ortodoxiei împotriva naţiunii şi statalităţii rumâneşti şi împotriva creştinismului răsăritean ortodox. Faptul că Radu Preda vorbeşte, şi nu cred că este nici auzit şi nici ascultat de multă lume, nici măcar de bisericari, este însă mult prea puţin; nelegiuirile sociale merg mai departe, aducând cu ele consecinţe foarte grave pe termen lung, iar în tabăra bisericarilor şade o linişte de mormânt, ca o batistă pusă pe ţambal, asta în timp ce nelegiuiţii, dintre care foarte mulţi "buni ortodocşi", frecventatori fideli ai fumului de cădelniţă şi ai ipocritului sărutat de icoane (căci în cam atâta le stă lor "creştinarea"), mişună şi îşi fac de cap pretutindeni.

Ah, nu! Nici una dintre acestea. Este mult mai simplu: fosta opozitie, din vremea cand Bombonel era mare mahar, a venit acum la putere. Si a ras bomboana de pe coliva Romaniei.
Istoria se repeta si, de cateva decenii bune, recapitulam viata politica irespirabila la care ajunsese Roma in perioada in care Republica o luase razna si dictatura lui Iulius Caesar a fost privita ca o izbavire. Se lucreaza cu liste de proscrisi. Cand vin la putere cei ai lui Sulla ii rad pe cei ai lui Marius, iar cand vin la putere cei ai lui Marius, alternativa celor ai lui Sulla este pactul sau surghiunul.
Fenomenul a reinceput in Romania interbelica. Atunci, cand veneau liberalii la putere, ii radeau pe legionari, iar cand au venit legionarii, i-au ras pe liberali. La randul lor au fost rasi de Antonescu, care Antonescu a fost ras de comunisti. Ramasi singuri, o vreme comunistii s-au ras unii pe altii, pana cand, cu Ceausescu, a fost o perioada de destindere si jocul de-a moartea si inchisoarea a incetat. Iulius Caesar al nostru, din Scornicesti, incepuse sa se creada Iulius Caesar din Roma, incat nu ne mai miram cand copia a avut soarta originalului: a fost injunghiat pe la spate de cativa senatori si membri ai Ordinului Equestru, cum ar fi: Silviu Brucman (Brucan), Peter Neulander (Roman), si, cu voia dv, ultimul pe lista, Ion Iliescu. Lui Iliescu, la sefia Partidei Plebeilor, i-a urmat Adrian Nastase. Asa se explica, deci, cum a ajuns Nastase in inchisoare: au venit patricienii la putere si i-au ras pe plebei.

Aflata intr-o zi la un dineu la care erau membri ai guvernului, printesa Marta Bibescu, o pioniera a aviatiei romanesti, a fost intrebata de un ministru cum poate o femeie sa se ocupe de sporturi atat de periculoase precum aviatia si parasutismul. Printesa i-a raspuns: "dar dv, domnule ministru, va ocupati de un sport mult mai periculos: va ocupati de politica".

Asa este. Numai ca iata, de multe ori Dumnezeu se amuza (iar noi impreuna cu El) si "baietii destepti", pentru care legile nu sunt facute, ajung prada propriilor secretii: sistemului ticalosit si justitiei instrumentalizate si devenita mijloc de spoliere, coercitie si teroare.

In anul 1792, cativa dintre corifeii Marii Abominatii Franceze, cu cetateanul Marat in frunte, au fost judecati de alti corifei ai aceleiasi "revolutii" si trimisi la prorpiul instrument de teroare si genocid destinat initial monarhistilor: ghilotina. Printre cei care "facusera dreptate" se distinsese si Comisarul Abominatiei, cetateanul Robespierre. Ultimele cuvinte ale criminalului Marat au fost catre acuzatorul sau: "Robesperre, ma vei urma!". Si a trecut doar un an. Si Robespierre l-a urmat. Nu este splendid cum Domnul ii face pe nebuni sa se ucida unii pe altii, numind, fiecare, chestia asta "Dreptatea Poporului" ?

Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
(actualizata pina in Aprilie 2011)

Drepturile de proprietate intelectuala sunt stipulate în Legea dreptului de autor. De regulă dreptul asupra unei creații aparțin celui care a publicat-o primul. Dacă opera este copiată de la alt autor care a publicat-o ulterior acesta poate sa se adreseze instanței dovedind cu manuscrise(schiție...) și martori ca îi aparține lui și nu celui care și-a însușit-o. Pe internet e lesne sa și se fure ideile și chiar operele dacă nu sunt protejate de legea mai sus amintită.
Un text publicat într-o carte sau revista este protejat automat iar însușrea lui este infracțiune.
Este bine sa se menționeze într-un capitol special amplasat la sfârșitul cărții, intitulat Bibliografie, de unde s-a inspirat autorul.
La urma urmei '' cărțile din cărți se scriu'' dar să nu uităm a spune cine le-a scris.

Domnule,

1. De ce nu scrieti corect numele tarii noastre(poate si a dvs.) România si numele poporului nostru (si al dvs.?): român?
Este de neconceput sa scrieti in continuare „Rumânia” si „rumân”. Este o lipsa de respect pentru România si pentru poporul român. Intr-o alta parte a lumii ati fi fost de mult sanctionat pentru un astfel de limbaj si pentru lipsa de respect de care dati dovada.
V-am mai intrebat si pe topicul Habemus Papam!, in 26 martie 2013, pag. 26, mesaj 251.

2. Ce inseamna „bisericari ortodocsi”?

3. De ce folositi un ton total lipsit de respect: << "mult- şi bine-credincioşii" "ortodocşi", „frecventatori fideli ai fumului de cădelniţă şi ai ipocritului sărutat de icoane (căci în cam atâta le stă lor "creştinarea")>>si altele asemenea?

4. Conform Regulamentului Forumului Crestin Ortodox:

- <<Comunitatea CrestinOrtodox.ro nu este un loc pentru insulte si jigniri
Discutiile ce au ca tema barfa, cat si cele menite sa produca scandal, discriminare si afectarea integritatii unei persoane/institutii, sunt interzise.>>(pct.7)

- <<Nu acceptam sa fie denigrata credinta ortodoxa.(pct.12)
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3



DECI:

I. Atitudinea dvs. este jignitoare refuzand sa scrieti corect numele României si numele poporului român, folosind in continuare termenul”Rumânia” pentru tara si „rumân” pentru popor. Nu este o jignire adusa unei persoane (chiar si o astfel de atitudine este grava) este o jignire adusa si unei tari si unui neam .


II. Cinstirea Sfintelor Icoane face parte din in Credinta ortodoxa.

<<Este bine cunoscută dragostea pe care o au creștinii față de icoană. În Biserică cinstim sfintele icoane în chip firesc, aşa cum au făcut părinţii şi strămoşii noştrii. Astfel, icoana şi credinţa în icoane este o zestre spirituală pe care o primim de la înaintaşii noştrii şi o lăsăm moştenire urmaşilor noştrii, ca pe un semn al statorniciei noastre în credinţa ortodoxă. De aici vine şi ataşamentul faţă de icoana păstrată de la străbuni, pe care o lasă, la rândul lor, ca pe un odor scump, urmaşilor.>>

http://www.revistaortodoxa.ro/?p=329

<<Închinarea la sfintele icoane face parte din cultul creştin ortodox, iar icoana concentrează imaginativul religios, fiind o adevărată „teologie în imagine”, şi egalând prestigiul cuvântului evanghelic cu imaginea „revelaţiei divine” instituind un tip de comunicare între om şi divinitate. Din perspectiva trăirii cu divinitatea religioasă, ea semnifică „Prezenţa şi Întâlnirea” cu divinitatea, este o epifanie şi „după cum în Euharistie, forma pânii şi a vinului nu este Hristos ci locul prezenţei sale reale, la fel icoana nu este Hristos, ci locul prezenţei Sale Duhovniceşti3]”.>>
http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=37&a=3576

Daca in credinta dvs. nu sunt cinstite Sfintele Icoane corect ar fi sa va abtineti de la comentarii nepotrivite si necivilizate care pot fi considerate ca denigratoare pentru credinta ortodoxa.

III. Pacatele de tot felul sunt ispitele cu care se lupta toti crestinii de pe pamant (si nu numai) indiferent ca sunt:
ortodocsi, romano - catolici sau greco- catolici, protestanti etc.

<<JAMES CAMERON, obligat să predea schiţele scenariului "Avatar" unui bărbat care îl acuză de PLAGIAT

Un judecător american i-a ordonat regizorului James Cameron să cedeze schiţele scenariului celebrului său film "Avatar" (2009) avocaţilor unui bărbat care susţine că el este autorul poveştii, informează AFP.

Eric Ryder a dat în judecată, în 2011, pe James Cameron şi compania acestuia de producţie cinematografică Lightstorm Entertainment, susţinând că filmul a fost realizat pe baza unei poveşti pe care a scris-o el, intitulată "K.R.Z. 2068".>>


http://www.gandul.info/magazin/james...agiat-10519607

Îmi cer iertare dacă o interpretaţi ca pe o jignire la adresa românilor. Ştiţi cum se zice: "unde dai şi unde crapă".

Chiar dacă nu de foarte mult timp românii îşi spun români iar ţării România, acesta nu este un lucru universal valabil în istoria românilor. Pe vremuri, cu câteva secole în urmă, înşişi românii se numeau ei pe ei înşişi cu numele de rumâni; din punct de vedere istoric aceasta este denumirea veche a românilor, chiar dacă ea era asociată în special cu o anumită clasă socială în Ţara Românească.

Schimbarea din rumâni în români a venit mai târziu, ea nu caracterizează modul originar în care înşişi românii se identificau, şi a fost făcută încercând să se sugereze trimiterea la Roma, Imperiul Roman, romanitate, latinitate. Doar că românii deşi sunt într-adevăr strănepoţi şi ai unor romani, nu prea au mare legătură cu Roma; cu Roma, din punct de vedere biologic, mai mare legătură au italienii, nu românii.

Şi ca să procedez şi eu cum faceţi dumneavoastră, o să aduc şi eu citate ca să vedeţi că am dreptate şi că nu doar că nu am avut vreo intenţie jignitoare faţă de neamul şi naţiunea din care fac parte ori faţă de ţara în care trăiesc şi căreia i-am mai şi jurat credinţă şi apărare ca militar, dar nici nu am adus din punct de vedere ştiinţific istoric vreo jignire poporului din care fac parte:

„Așa și neamul acésta, de carele scriem, al țărâlor acestora, numele vechiŭ și mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la discălicatul lor de Traian, și cât au trăit [...] tot acest nume au ținut și țin pănă astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu țara sa rumânească, ca și românii cei din Ardeal. [...] Și așa ieste acestor țări și țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești numele cel direptŭ de moșie, ieste rumân, cum să răspundŭ și acum toți acéia din Țările Ungurești lăcuitori și munténii țara lor și scriu și răspundŭ cu graiul: Țara Românească.” (Miron Costin)

În istorie, până în sec. XIX, Românii au deținut endonimul de rumâni (termen istoric învechit) și exonimul de vlahi, olahi sau valahi (care în limbile popoarelor înconjurătoare însemna români : în Bulgaria, precum și în unele regiuni din Serbia (Timoc), Grecia,[37] Macedonia și Cehia,[38] exonimul acesta este utilizat încă astăzi).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2ni

Rumân era termenul folosit în trecut pentru țăranul neliber din Țara Românească ce avea statutul de șerb, clăcaș, în timp ce în Moldova era folosit cuvântul vecin[1], iar în Transilvania pentru că erau de mai multe categorii li se spunea iobagi și slugi. Aceștia depindeau de un stăpân care putea să fie domnul, un boier sau o mănăstire și locuiau pe moșia stăpânului, formând sate domnești boierești sau mănăstirești[2].
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%...ocial%C4%83%29

Inclusiv în limbile străine veţi întâlni în numele dat poporului nostru folosit u şi nu o: de multe ori veţi vedea în engleză scris şi pronunţat rumanians, iar în franceză roumains şi Roumanie (iar ou se pronunţă u), în germană rumanien.

Cu această ocazie am şi argumentat de ce preferam şi prefer acea terminologie mai veche şi îmi cer încă o dată scuze pentru că nu am avut nici o intenţie de jigni vreun român sau vreo româncă prin folosirea acelui termen vechi.

Îmi cer iertare din nou, chiar nu aveam în intenţie să denigrez credinţa creştină ortodoxă, dar referitor la bârfe, etc, să îmi fie cu iertare dar când văd câte se întâmplă în jur sub masca şi acoperirea credinţei pe care unii şi-o trâmbiţează ca ortodoxă, mă mai scapă gura, chiar şi în post. Ştiţi, este destul de greu când ai o anumită înţelegere şi o anumită sensibilitate să vezi, să suporţi şi să tolerezi, chiar şi numai la nivel de limbaj, atâta stricăciune câtă are loc sub masca pe care unii şi-o folosesc ca ortodocşi.

Dar nu ştiu dacă dumneavoastră sunteţi cea mai în măsură să îmi faceţi o astfel de critică ziditoare, când îmi aduc aminte cum puneaţi pe spatele ortodocşilor, cred că tot la subiectul Habemus papam, atâta şi atâtea lucruri, avorturi, tot felul de nelegiuiri, etc, vă aduceţi dumneavoastră aminte ca să nu mă apuc eu să vă aduc aminte.

Sunt de acord cu dumneavoastră. Nu aveam intenţie de a denigra sau de a induce vreo denigrare cinstirii sfintelor icoane, ci critica mea era îndreptată în cu totul altă direcţie, anume împotriva formalismului religios al acelor făţarnici care de ochii lumii se prefac ca fiind şi creştini şi ortodocşi, dar când vine vorba despre aplicarea concretă a moralei creştine în opţiunile vieţii nu se dau înapoi de la a fura, a plagia, a fura la cântar în feluri şi chipuri, a face corupţie, a ucide, chiar şi numai la nivel sufletesc ori duhovnicesc, etc etc etc. Acum poate înţelegeţi şi cine sunt bisericarii, sau măcar o parte largă dintre ei.

@Decebal

<<Constiinta aceasta, ca Il avem pe Dumnezeu Tata in cer si ca noi trebuie sa ne comportam in aceasta viata ca fii ai Sai, o marturiseste rugaciunea care premerge rugaciunii Tatal nostru, la Sfanta Liturghie si la Sfanta Cununie:”Si ne invredniceste pe noi, Stapane, cu indraznire, fara de osanda, sa cutezam a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tatal, si a zice: Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau..” Deci noi cerem o invrednicire speciala ca sa putem spune rugaciunea Tatal nostru, marturisind ca s-ar putea intampla sa ne osandim spunand rugaciunea Tatal nostru. Si aceasta s-ar intampla in cazul cand nu implinim cele pe care le cerem in rugaciune sa le implinim cu fapta, cum ar fi, de pilda: „Faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant” sau:”Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Daca nu iertam noi, nu putem avea nadejde sa fim iertati de Dumnezeu. Deci rugaciunea Tatal nostru ne obliga.>>
(Arhimandrit Teofil Pârâian, Principii si repere pentru viata duhovniceasca a crestinului, Extras din volumul „Din ospatul credintei” – editia a doua, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova – 2006, pag. 34).

Deci: suntem crestini, iertam si rugam sa fim iertati.

Dumnezeu sa ne ajute sa fim crestini. Si sa ne iertam unii pe altii ca sa ne putem iubi unii pe altii <<ca intr-un gand sa marturisim: „Pre Tatal, pre Fiul si pre Sfantul Duh, Treimea ce-a de o fiinta si nedespartita”.>>


Incursiunea in istoria noastra nu a a vut darul de a justifica optiunea dvs. de a gandi si a scrie gresit numele României si al poporului român.
In Constitutia României, Titlul I, la art.1, al. (1) România este stat ....
Iar la art.2, al. (1) se vorbeste despre poporul român.....
Deci: Optiunea dvs.??


Daca englezii sau francezii sau etc... nu pronunta corect numele tarii noastre si al poporului nostru nu este un argument in favoarea optiunii dvs.

Stim cu totii ca pronuntam:

Franta, francez desi ei isi spun France, français

Anglia in loc de England, englezi in loc de the English

Rusia in loc de Россия, rusi in loc de русский

Germania in loc de Deutschland si germani in loc de Deutsch

Suedia in loc de Sverige si suedez in loc de svensk. Etc. etc.

@Decebal

1) In privinta atitudinii dvs. fata de credinta ortodoxa va reamintesc doar:

<<Şi nici măcar un cult al Crucii nu exista, cult care fie vorba între noi nu are o necesitate absolut obligatorie, te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste.>>
(Habemus papam, mesaj 23)

Daca un sititi e bine sa aflati ca in credinta crestin ortotodoxa:
- este cinstita Maica Domnului
- este cinstitita Sfanta Cruce
- sunt cinstite Sfintele icoane

Dumneavoastra stiti ce ganditi despre toate acestea si, de cate ori ati avut prilejul, v-ati exprimat punctul de vedere.

Asta n-ar fi o problema, daca exista respect pentru credinta fiecarui om. Din acest motiv forumul este deschis tuturor opiniilor si credintelor daca totul se desfasoara civilizat si cu respect.


2) Spuneti dvs.:
<<Dar nu ştiu dacă dumneavoastră sunteţi cea mai în măsură să îmi faceţi o astfel de critică ziditoare, când îmi aduc aminte cum puneaţi pe spatele ortodocşilor, cred că tot la subiectul Habemus papam, atâta şi atâtea lucruri, avorturi, tot felul de nelegiuiri, etc, vă aduceţi dumneavoastră aminte ca să nu mă apuc eu să vă aduc aminte.>>

Eu stiu foarte bine ce am scris pe forum.
Nu i-am impovarat pe crestinii ortodocsi cu nelegiuiri. Tot ce am scris referitor la avorturi, crime, oameni fara adapost, violuri etc. sunt date statistice pe care nu le-am initiat eu, nu le-am comandat eu si nici nu le-am intocmit eu.

Daca o sa stam cu capul in nisip ca strutul, ramanem in stadiul in care ne aflam acum, si nu e bine si mai ales, nu e crestineste.

Exista si optiunea idilica despre ce se intampla acum sau ce s-a intamplat de-a lungul timpului in neamul nostru. Dar nu ne ajuta. Daca suntem crestini ortodocsi, si statisticile asa spun, atunci ar trebui sa stim ca un pas important in drumul nostru spre mantuire este constientizarea pacatului. Ca sa stim care e starea noastra. Asta ne va ajuta sa fim smeriti. Asta ne va ajuta la spovedanie. Nu putem – si nici nu avem dreptul – sa ne împăunăm cu merite pe care nu le avem.

Stim cu toii, sau ar trebui sa stim, ca nu exista om fara de pacate. Mantuitorul Iisus Hristos ca Om Adevarat este fara de pacat, pentru ca, in acelasi timp este si Dumnezeu Adevarat.

Constientizarea starii de pacat nu este denigrare.
Daca intr-o familie sunt doi copii si unul dintre ei se drogheaza, ce facem: il lasam sa o faca in continuare, ne prefacem sa nu se intampla nimic?

Pantru ca suntem in Saptamana Mare
 

(Desi este off-toppic cred ca se potriveste aici. Va rog sa ma scuzati)

Pentru ca suntem in Saptamana Mare, sa ne amintim de ce trebuie sa Cinstim Sfanta Cruce.
Va dau mai jos cateva fragmente dintr-un articol al Monahului de la Rohia, bunul parinte Nicolae Steinhardt.

Dumnezeu sa ne ajute sa ne fie de folos cuvantul parintelui si sa trecem cu sufletul cat mai curat aceasta saptamana, rugandu-ne lui Dumnezeu si multumindu-i pentru toate incercarile, si binefacerile pe care le primim. Si sa nu uitam:"Crucea a mantuit neamul omenesc" cum spunea bunul parinte Arsenie Papacioc.


<<Nu socotesc utile – şi nu intră în obiceiul meu să le practic -discuţiile contradictorii cu aceia cărora lumea le dă îndeobşte numele de „sectanţi”, cu fraţii noştri de altă credinţă adică. Este fiecare liber a crede ce vrea, să meargă pe calea pe care-l poartă inima şi-l îndeamnă conştiinţa, urmând, fireşte, a purta răspunderea alegerii tăcute.

Învăţătura lui Hristos pe aceste două entităţi chiar se întemeiază: pe libertatea deplină a insului, pe întreaga lui răspundere în ziua Judecăţii celei mari.

Sunt însă două evlavii de care cu adâncă părere de rău constat că stau departe fraţii noştri de altă credinţă, lipsindu-se astfel de două mari şi minunate consolări şi săvârşind totodată, sunt convins, două imense greşeli.

Despre Cruce se afirmă, sub o formă ori alta, că a fost un simplu mijloc de tortură şi ucidere, pe care ce rost ar avea să-l proslăvim şi venerăm? (Trecând uşor peste preînchipuirile din Vechiul Testament: năhuştanul lui Moise, Iacov proptit în toiagul său şi binecuvântându-şi fiii, armata israeliteană biruitoare numai atâta vreme cât Moise sta cu braţele întinse[Susţinut de doi oameni, unul de-a dreapta altul de-a stânga, spre deosebire de Hristos, singur pe cruce, îndurându-şi durerile până la moarte, sub privirile neputincioase ale tâlharilor]).

La ce bun să ne închinăm unei abjecte unelte de chinuire şi executare a criminalilor, folosită de romani şi de iudei? Ba ni se dă de înţeles că semnul crucii şi crucea însăşi sunt cu adevărat profanări ale cultului creştin.

Crucea prin urmare e înlăturată din casele de rugăciune şi din viaţa spirituală a fraţilor noştri de altă credinţă. Rău fac, greşit procedează, la bun şi puternic sprijin renunţă.

Crucea, pentru Hristos, nu-i simplu şi degradant instrument de tortură şi moarte.
E sfânta cruce stropită şi sfinţită de scumpul şi preacuratul sânge al Mântuitorului nostru. [Celor ce obiectează ortodocşilor şi catolicilor că se închină la două lemne suprapuse, li se poate răspunde: nici gând să se închine la două lemne suprapuse! Se închina la cu totul altceva: La crucea pe care a şiroit, sfintindu-o, scumpul sânge dumnezeiesc. ]

E altar, e locul sacru al suferinţei Nevinovatului, al Răscumpărării omenirii şi al ruperii zapisului ce apăsa asupra noastră de la Adam încoace.
Pe cruce s-a săvârşit Cel care, ascultând de porunca Tatălui şi pentru mântuirea noastră, S-a deşertat de a Sa dumnezeire şi a primit moartea, şi încă moartea pe cruce.
Pe cruce s-a oficiat o slujbă şi o jertfa şi un act de reaşezare a omenirii în situaţia ei de necorupţie originara.

Hristos, fratele, prietenul, însoţitorul nostru, dar şi Cel CE Şi-a aflat sfârşitul pe lemnul blestemat, sub privirile ironice şi biruitoare ale unor duşmani neînduplecaţi, setoşi de spectacolul zvârcolirilor bietului trup sortit morţii.>>


http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...stirea-crucii/

<< Adevărul adevărat, Capătul nopţii. Iar noi sa dăm uitării şi să trecem neatenţi pe lângă acest fapt de iubire de neînchipuit şi de părtăşie fără seamăn a nesulemenitei noastre incertitudini omeneşti!

Câtă nedreptate, nesimţire, ingratitudine, împietrire, învârtoşare şi dispreţ ar fi din partea noastră!

Cum de ne-am înfrăţi cu toţi acei care treceau clătinându-şi bărbile şi rânjind sarcastic pe dealul Căpăţânii?

Să tăgăduim, să uităm, să ne prefacem neştiutori! Oare nu am deveni ucenicii bătrânilor şi cărturarilor care-şi râdeau de chinul unui semen (cum socotea el) al lor, amestecând făţarnica milă cu năvalnica bucurie şi rostind: să se dea acum jos de pe cruce ca să vedem şi să credem?

A nu pomeni Crucea, a ne feri de amintirea celor petrecute pe Golgota e, parcă, tot una cu a minimaliza fapta lui Iisus, a o relega printre alte jalnice amănunte istorice, a voi cu tot dinadinsul să uiţi un incident neplăcut.

Au mai fost prooroci, învăţători, filosofi şi doctrinari de seamă care au predicat şi enunţat lucruri frumoase, înălţătoare, minunate. Dar care-i acela care şi-a pus la bătaie trupul şi s-a dat de bună voie unei morţi îndelungate şi cumplite? Nici unul nu s-a învoit să moară „ca un câine”, aidoma eroului lui Kafka.

Şi tocmai caracteristica aceasta a lui Hristos să fie refulată în adâncurile conştiinţei noastre susceptibilă şi stăpânită de grija îngropării accidentelor (sau, fie, erorilor) supărătoare pentru chietudinea noastră sufletească? Să eliminăm esenţa, fapta capitală, neegalabilă, inimaginabilă pentru psihia noastră mai presus de orice auto-compătimitoare?>>

<<Fără de cruce şi răstignire, Hristos ar fi fost un mare şi nobil propovăduitor; numai prin ele Se mărturiseşte Fiu al lui Dumnezeu, Fiu al Omului, şi Izbăvitor.

A ne lepăda de cruce – chiar fără intenţii rele şi hulitoare -înseamnă a nu înţelege misiunea pământească a lui Hristos, voinţa Sa de a Se identifica soartei omeneşti, de a o cunoaşte în forma sa cea mai neprefăcută.

Ecce homo, vorba aceasta a lui Pilat Îl identifică pe Fiul lui Dumnezeu cu omul şi destăinuie omului cât de mare a fost dragostea Ziditorului pentru făptura Sa.
Pe cruce s-au unit dumnezeirea şi omenirea – indisolubil – şi s-a pecetluit îndumnezeirea făpturii.

Aşezând crucea la loc de cinste în biserică şi în casă, purtând-o sub chip de cruciuliţă pe trupul sau veşmintele noastre, ne afirmăm de fapt co-dumnezeirea, aducem prinos de cunoaştere condiţiei omeneşti care nu-i decât vrerea de teandrie.>>

http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...stirea-crucii/

Avatar e Pocahontas in spatiu, nu prea vad cum poate sa zica cineva ca a fost ideea lui.
Acum, proiectul Avatar in sine(cel cu teleprezenta printr-un alt organism) e probabil din povestea SF "Call me Joe".

Dacă aveţi atâtea de reclamat atunci poate ar fi bine să vă duceţi la duhovnicul dumneavoastră, cum recomandau unii pe aici, să vedem ce rezolvare cu implicaţii semnificative la nivel social vă dă. Sau puteţi să mergeţi la preotul de parohie, la episcopul de aparţineţi sau chiar la patriarh ca să le arătaţi că atunci când le puneţi aşa zişilor ortodocşi atâtea în spinare, de fapt chiar păstorilor lor le puneţi, care i-au călăuzit, învăţat, supravegheat, creştinat aşa de "bine" cum au făcut-o. Ce credeţi că rezolvaţi dacă veniţi şi scrieţi pe un forum pe care s-ar putea să nu vă bage nimeni în seamă, de asemenea neavând nici un feed-back referitor la impactul celor spuse de dumneavoastră; mergeţi la păstorii dumneavoastră, despre care am toată încrederea că vă vor lua foarte serios în seamă, s-ar putea chiar să vă coopteze într-o celulă de rezolvare a problemelor, să vă dea o remuneraţie grasă pentru ideile salvatoare pe care le aveţi, şi să vă dea şi o decoraţie pentru semnalele de alarmă pe care le trageţi; eu un singur lucru vă doresc special: să nu vă smintiţi (sau mai bine spus, să nu vă smintească).

Cred că v-am mai sugerat o dată că faceţi confuzie între "ortodocşii" de statistică şi creştinii ortodocşi. Realitatea, nu statistica, şi teologia ar trebui să vă spună că ortodocşii nu sunt chiar aceia pe care i-aţi identificat dumneavoastră. Am văzut că îmi ţineţi lecţii de credinţă; în acest context nu prea îmi explic cum nu puteţi vedea care este diferenţa între numărul real şi cel statistic de creştini ortodocşi.

Ce se mai plagiaza?
 

<<Noaptea cartilor deschise - de la eveniment cultural, la scandal international de plagiat
Noaptea Cartilor Deschise, organizata in aceasta saptamana in Centrul Vechi din Capitala, se dorea a fi un eveniment cultural, dar s-a incheiat cu un scadal international de ... plagiat.>>

<<Intr-adevar, evenimentul de la Bucuresti nu a trecut neobservat peste granite. La scurt timp dupa evenimentul de pe Lipscani, a aparut un anunt pe pagina oficiala de Facebook a Luzinterruptus, care sustin pe buna dreptate ca ideea instalatiei urbane a cartilor luminate de lanterne e a lor, fiind pusa in aplicare in 2010, pe strazile din Madrid si New York, precum si in 2012, la festivalul Light in Winter din Melbourne.>>

<<"Nu ne-am suparat deloc ca a fost creata o replica a instalatiei noastre, consideram asta o onoare, dar cand e asamblata de un brand, deghizata in actiune sociala, cu politicieni pozand pentru fotografii (este vorba despre momentul taierii panglici de catre primarul Sectorului 3, Robert Negoita - n.red.), parerea noastra se schimba. Sunt lipsiti de maniere, neprecizand sursa de inspiratie si folosind pana si imaginile fotografului nostru (Gustavo Sanabria - n. red.) pentru afisele lor", se mai arata in mesajul postat de Luzinterruptus.>>

http://www.ziare.com/cultura/carte/n...lagiat-1232261

Va dau mai jos un fragment dintr-un articol foarte interesant.

<<“Why Don’t You Come Over?” Cosmina Dorobanţu împinge lumea înainte de la Oxford: "În opt ani, o singură remarcă la adresa românilor m-a deranjat">>

<<România, între un plagiat şi “părţile ei bune”

E la distanţă, dar într-un fel anume încă în România. Anul trecut a pierdut o noapte şi o zi să demonstreze plagiatul unui ministru român. În lumea lor, a oamenilor prinşi nişte ani în biblioteci, săli de conferinţe şi în dezbateri academice reale, un plagiat nu poate fi decât revoltător.

Povestea lui Ioan Mang a ajuns la Oxford prin presa asiatică. Un britanic s-a mirat că un ministru al Educaţiei care a copiat flagrant e încă în funcţie şi a cerut o lămurire. “N-am putut să dorm toată noaptea la gândul că tac în faţa unei asemenea nedreptăţi. A doua zi, un prieten bun, Marian Iordache, a găsit şi mi-a trimis raportul de activitate ştiinţifică a centrului de cercetare din cadrul Universităţii Oradea. Aici era un articol semnat de Mang şi de soţia sa, care era clar plagiat. Am contactat profesorul din a cărui lucrare Mang copiase şi surpriza a fost că mi-a răspuns. În 15 minute aveam articolul scris. În jumătate de oră, a fost publicat online. Speram să îl citească cineva, dar nu m-am gândit că vor fi 8000 de oameni”. Era al patrulea plagiat demonstrat. Şi cel care a forţat demisia, a doua zi.

Aşa a ales să mişte lucrurile un om care nu a încercat vreodată să copieze. “Nu m-am lovit, niciodată, de eticheta de plagiator pusă românilor. Norocul nostru este că nu suntem caz unic în Europa”, se consolează Cosmina.

Are mulţi prieteni britanici şi îşi doreşte să le arate România. “În ochii unui străin care petrece o săptămână în casa unor români, România are numai părţi bune”, e optimistă. La Oxford, nimic nu e mai firesc decât să exersezi superlativele.>>

http://www.gandul.info/reportaj/why-...anjat-10551554

<<Despre plagiatorul Victor Ponta s-a vorbit extrem de mult, dar a auzit cineva de plagiatorul Joe Biden? Sau despre scandalul testelor din facultate ale lui Ted Kennedy? Cei doi politicieni au fost dovediti drept trisori, dar are asta vreo importanta? Scandalurile sexuale sunt o amenintare mai mare pentru politicienii americani.

Cel mai mare plagiator al momentului se afla la Casa Alba. In 2008, Barack Obama si-a insusit cunoscutul slogan al campaniei electorale, "Yes we can", de la miscarea fermierilor anilor '70. Acelasi motto il are si cunoscutul erou de benzi desenate, Bob Constructorul. Si asta cu mult inainte ca Obama sa viseze la presedintia Americii, scrie Deutsche Welle.

In ciuda acestui fapt, doar Hillary Clinton, contracandidatul democrat al lui Obama la nominalizarea pentru cursa prezidentiala, il acuza pe acesta ca a trisat in acea vreme, dar toata istoria se sparge ca un balon de sapun.

Urmatoarea istorisire il are in prim plan pe Joe Biden, care, in 1988, a pierdut cursa de nominalizare a candidatului democrat pentru Casa Alba, jurnalistii afland atunci ca multe dintre discursurile sale electorale erau preluate de la presedintele laburistilor britanici, Neil Kinnock. Nimeni, insa, nu l-a acuzat de plagiat, ci de insusirea unor date biografice.

Pentru a se da cat mai bine pe langa popor, Biden a preluat date biografice ale laburistul britanic. El sustinea ca se trage dintr-o familie de mineri si ca este primul Biden cu studii superioare.

In timpul scandalului, el a mai recunoscut ca, in primul semestru de studentie la facultatea de Drept a Syracuse University, a plagiat pentru a scrie o lucrare stiintifica. 5 din cele 15 pagini ale lucrarii sale, care fusesera publicate in reviste stiintifice, erau furate cuvant cu cuvant dintr-un alt articol.

Cazul Biden aminteste de altele din Germnaia, in care au fost implicati ministrii Apararii, respectiv Educatiei, Karl-Theodor zu Guttenberg si Anette Schavan. Scuza politicianului american a fost asemanatoare cu a celor doi ministri germani: nu a plagiat cu buna stiinta, uitand sa citeze autorii mentionati in lucrare.

Cand, in 2009, Obama l-a nominalizat pe Joe Biden in functia de vicepresedinte, afacerea cu plagiatul fusese uitata. Jurnalistii si societatea americana s-au saturat de atatea scandaluri. Foarte multi politicieni americani sunt implicati in tot felul de afaceri dubioase, iar acuzatiile sexuale par a nu mai avea sfarsit.

Cel mai cunoscut scandal de acest gen este legat de aventura lui Bill Clinton cu Monica Lewinsky. In America o afacere cu iz sexual este distructiva pentru politicieni, comparativ cu cea mai grava acuzatie de plagiat. In mod sigur, Hillary Clinton ar fi fost in Biroul Oval, daca ar fi reusit sa dovedeasca ca Obama si-a inselat nevasta, in loc sa-l acuze de plagiat. Pentru ca societatea americana penalizeaza foarte dur abaterile de la normele morale.

Alti oameni, alte naravuri

In America e putin probabil ca vreun politican sa-si dea demisia din cauza unui plagiat.

"Oamenii au o atitudine diferita fata de educatie, in special fata de cea superioara. Marea majoritate a americanilor este extrem de sceptica cand vine vorba de universitati. In SUA, decisiva pentru un politician este apropierea lui de popor", sustine un profesor de la Dartmouth College.

De exemplu, Ted Kennedy, fratele fostului presedinte american John Kennedy, a reusit sa ajunga intr-unul dintre cele mai inalte posturi ale Senatului, desi fusese exmatriculat de la Harvard. De teama ca nu va reusi sa treaca un test de limba spaniola, el a platit un coleg de facultate pentru a veni in locul lui la examen. Dupa ce au fost prinsi, amandoi au fost dati afara din scoala.

Universitatile americane au reguli stricte in aceasta privinta. Studentii sunt obligati, prin contract, sa spuna despre orice incercare de trisare. In acest fel se incearca sa nu se favorizeze pe nimeni. Pana la urma, notele si recomandarile din facultate sunt decisive pentru sansele unei viitoare cariere a studentului.

Dupa doi ani de armata, Ted Kennedy a primit dreptul de a-si continua studiile la Harvard. In 2008, cu putin inainte de moartea sa, el a fost reabilitat. Universitatea i-a acordat un titlu onorific de doctor, pentru aportul adus societatii.

In Germania, studentii au un alt motto: "colegul bun permite celuilalt sa copieze".>>


http://www.ziare.com/international/a...a-alba-1218134

Articolul domnului Radu Preda intitulat ,,Iuda,populistul",publicat azi pe site,merita cu siguranta citit si este incurajator faptul ca noua generatie de tineri intelectuali romani nu aleg,precum in alte parti,respingerea credintei ci continua sa scoata in relief noi si noi aspecte,intr-un limbaj poate mai accesibil pentru cei mai tineri.Cat timp esenta ramine neschimbata limbajul timpului poate fi un instrument valoros si sunt destui dintre cei ce publica pe acest site,laici sau preoti,care scriu articole foarte frumoase,documentate si profunde care nu trebuie ignorate ci sprijinite prin comentariile si opiniile dvs.Numai bine.

Am urmat indemnul dumneavoastra (pentru care va multumesc) si am mai citit cateva articole ( pe unele le-am recitit) publicate pe site-ul nostru www.crestinortodox.ro.
Nu stiu daca le putem comenta pe acest topic.
Sa ne ajute Dumnezeu sa fim mai toleranti, mai buni, mai iubitori de Dumnezeu si de aproapele. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim CRESTINI.


Dau mai jos cateva link-uri cu articole care mie mi-au bucurat sufletul. Cu siguranta sunt mai multe.
Nu am intocmit niciun fel de top si nici nu fac aprecieri de vreun fel.
Spun din nou: mie mi-au bucurat sufletul.
Doamne ajuta!


Paul Cocei

Profetii tai, lume
http://www.crestinortodox.ro/biseric...me-140417.html

Coborarea de pe Cruce
http://www.crestinortodox.ro/biseric...ce-140104.html


Stefan Popa

Imi este teama de Judecata!
http://www.crestinortodox.ro/biseric...at-140490.html

Sapte pasi spre lumina
http://www.crestinortodox.ro/credint...na-140489.html

Bolile religiei
http://www.crestinortodox.ro/secte-c...ei-140427.html

Doamne, nu mai pot!
http://www.crestinortodox.ro/religie...ai-140270.html


Marius Matei

Cine este Iisus Hristos?
http://www.crestinortodox.ro/predici...os-140447.html


Teodor Danalache

Epistola lui Dumnezeu catre sufletul aflat in necazuri
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ri-140402.html

Pomul din care a fost facuta Sfanta Cruce
http://www.crestinortodox.ro/paste/p...ce-140367.html


Prof. Drd. Lala Pavel

De ce cauta omul semne, minuni si vindecari paranormale?
http://www.crestinortodox.ro/religie...le-140365.html


Silviu - Constantin Nedelcu

In memoria Profesorului Teodor M. Popescu: 40 de ani de la adormirea sa in Domnul
http://www.crestinortodox.ro/credint...ul-140278.html

Domnule Nastya sa-l adaugati in lista si pe arhimandrit Siluan Visan,dansul are o blandete linistitoare in pana cu care scrie,rar mai gasesti asa ceva.Daca cautati in arhiva site-ului va promit ca nu veti fi dezamagit,trebuie doar cautat.Sau puteti cauta pe autori.Oricum ati cauta nu veti regreta :) Numai bine!

Nu am citit tot topicul, dar articole cu miez si care iti aduc mereu zambetul pe buze scrie si parintele Trusca din Negoiesti - http://www.crestinortodox.ro/religie...tu-122418.html
http://www.crestinortodox.ro/religie...77-118471.html

Pasti cu lumina!

Pe Parintele Trusca l-am „cunoscut” cand am citit articolul "Despre post", http://www.crestinortodox.ro/editori...st-118164.html ; cred ca l-am citit mai de mult, cred ca a mai fost publicat o data.

Atunci m-a impresionat Parintele prin stilul sau direct, mai in gluma mai in serios. Am citit (cred) toate articolele parintelui si o fac cu si mai mare „atentie” de cand stiu (tot dintr-un articol al Parintelui din care o sa dau mai jos un fragment) ca la Seminarul teologic din Bucuresti, Parintele meu duhovnic i-a fost profesor iar diriginte i-a fost Parintele Nicolae Bordasiu.
Cu asa profesori, nu e de mirare ca Parintele Trusca ne bucura cu cavantul sau.
Dumnezeu sa-i lumineze pe preotii nostri, pe duhovnicii nostri, spre binele nostru al tuturor.
Va multumesc mult ca mi-ati dat prilejul sa „vorbesc” putin, in zi de Inviere, despre aceia care ne ajuta sa mergem pas cu pas pe drumul spre cunoasterea lui Dumnezeu. Pe drumul nostru spre Mantuire.
Hristos a Inviat!

<<Am iesit din magazin furios si trist; n-am mai spus nimic. Dar cum ies dau cu ochii de o masina parcata in fata. Dar ce masina!!! Audi A6, neagra, iar langa ea o doamna prezentabila, imbracata elegant, pana in 40 de ani care se apropie de mine:

- Parinte, imi permiteti un dialog?

- Cu multa placere doamna!

- Am auzit, fara voia mea, discutia din magazin pe care ati avut-o cu… Oha asta… si bine v-a facut!

- Rasuciti cutitul in rana?

- Deloc parinte; eu am un doctorat in Finante-banci si din curiozitate am citit "Sfintii Parinti"; dumneavoastra ati citit "Sfintii Parinti"?

- Doamna eu nu sunt doctor in Teologie, iar Sfintii Parinti au scris atat de mult incat as spune ca i-am citit din "scoarta pana-n prefata" (vorba fostului meu profesor, parintele Platica).

- In fine, eu am gasit scris la Dionisie Areopagitul ca saracia poate fi o consecinta a pacatului si cine ajuta un sarac poate sa intervina in planurile lui Dumnezeu si sa-L ofenseze. Ce spuneti?

- Eu, ca preot in anul 2005, asimilez greu acest punct de vedere. Trebuie sa citesc tot contextul, dar eu am gasit la parintele Staniloae scris ca atunci cand un sarac intinde mainile si-ti cere sa-l ajuti sa vezi in ele mainile lui Iisus, care au fost pironite pe cruce pentru pacatele tale. Dumneavoastra ce spuneti?

- Sa-l ajuti pe sarac, nu pe puturos!

- Si cum sa fac diferenta?

- Uite! Oha, luni de dimineata se imbata pe banii dumneavoastra in carciuma. Ajutati institutional, prin spitale, azile, camine, ma rog…Ceva de genul asta. Apoi se urca in masina, lasa geamul in jos si-mi ureaza malitios:

- Succes in pastoratie parinte… si pleaca!

Traversez soseaua coplesit de discutiile avute si observ ca la poara ma astepta Vasile, singurul tigan care a facut liceul (pe care-l stiu), iar pe deasupra este si "tare" la matematica. Umbla prost imbracat, este sarac, tot timpul fuge pe ulitele satului si vorbeste - cum spunea intr-un cuplet Vasile Tomazian - o "limba pocita" cu multe jargoane. In fiecare dimineata ii dau lui Vasile cincisprezece mii de lei sa-si cumpere trei paini. Dar Nina vanzatoarea mi-a spus intr-o zi: "Parinte, isi cumpara o paine si de restu’… cateva tigari".

- Vasile, azi nu-ti mai dau nici un leu pentru ca esti pacatos si nu vreau sa-L ofensez pe Dumnezeu! Dar Vasile incepe sa se tanguie:

- De ce taica parinteee? … Ce ma fac eu acumaaa? … Si se plangea de parca intreaga lui existenta ar fi depins de cei cincisprezece mii de lei. Dar dintr-o data se invioreaza, sclipitor, parca amintindu-si ca are ceva carte, si ma intreaba:

- Cine a spus, taica parinte, chestia asta?

- Dionisie Areopagitul!

- Si dumneata te iei dupa parlamentarii astia? Nu vezi ca sunt plini de lovele?

- Mai Vasile, doamna aceea cu care am stat de vorba…

- Si dumneata te uiti in gura ei? N-ai vazut ce masina bengoasa are…

- Are… pentru ca este doctor in finante!

- Vedeti… stie sa mangleasca! N-am mai rezistat la "observatiile" lui Vasile, am ras copios, am bagat mana in buzunar si i-am dat cincisprezece mii de lei. Vasile i-a luat si a fugit spre magazin. Dupa catea zile, Nina, vanzatoarea, mi-a spus:

- Taica parinte, din ziua aia Vasile isi cumpara numai tigari, nu-si mai ia si paine.

Dar continui sa-i dau in fiecare dimineata cate cincisprezece mii de lei. Pentru trei paini. Fara proces-verbal.>>

http://www.crestinortodox.ro/editori...ei-138938.html

<<Cu durere in suflet am observat ca exista oameni care traiesc cu gandul ca a crede este un lucru demodat, chiar injositor! "Crezand, devin rob si imi pierd libertatea! Fiind credincios ii dau lui Dumnezeu putere!". As vrea sa-i intreb: "pot adauga eu ceva la Slava Lui? Are Dumnezeu nevoie de credinta mea pentru a Fi, sau eu am nevoie de credinta pentru a trai?"…

Credinta inseamna pace, iubire, bucurie, mantuire… Iar toate acestea imi sunt mie de folos! Trebuie sa-l cunosti pe om pentru a-l iubi, pe Dumnezeu insa, trebuie sa-L iubesti pentru a-L cunoaste!

Ajuta-ne Doamne sa credem, sa iubim, sa iertam si sa Te marturisim!">>

Arhim. Siluan Visan
http://www.crestinortodox.ro/credint...ei-138818.html

Hristos a Inviat!

Am citit cateva articole ale parintelui arhimandrit Siluan Visan.

Dar azi am gasit articolul: “Inceputul credintei”. Si ma bucur ca azi, in zi de Inviere l-am citit. Pentru ca „Inceputul credintei”mi se pare a fi „inceputul Invierii” noastre.

Cand am invatat sa ma apropii de Dumnezeu prin rugaciune, am avut doua momente (poate mai multe, dar acum doar pe astea mi le amintesc) care m-au marcat:

1. Ca Dumnezeu ne cere sa-L iubim pe El, in primul rand si mi se parea aiurea sa incerc sa iubesc pe cineva mai mult decat pe mama mea, sau pe copiii mei sau pe sora mea, pe fratele meu, familia mea, rudele mele... Atunci nu intelegeam ca un om care Il iubeste pe Dumnezeu, iubeste tot ce e creatia lui Dumnezeu si nu poate sa fure, sa insele, sa urasca, sa ucida, sa fie rau, sa fie nedrept etc. Deci, iubirea de Dumnezeu include/cuprinde toate celelalte iubiri.

2. Cand am citit prima data(se intampla in anul 1991, atunci am primit prima mea Carte de rugaciuni, poate cam tarziu, aveam deja 43 de ani) „Troparul de umilinta” <<Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân , noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.>> mi s-a parut cam mult sa intru in categoria”robii tai” care se roaga unui „stapan”.

Simteam ca nu eram „de acolo” si prea plinul de EU din fiinta mea nu ma lasa sa ma numesc: rob/roaba, chiar daca robia fata de Dumnezeu este singura care nu este nedreapta si injositoare.

Si era adevarat. Nu eram „de acolo”. Pentru ca atunci, asa gandeam; chiar daca nu L-am negat niciodata pe Dumnezeu; chiar daca de cand ma stiu merg la Biserica si, asa cum se intampla (inainte de Revolutia din Decembrie) cu multi dintre crestinii de atunci(de acum), ma spovedeam si ma impartaseam cu Sfintele Taine in Postul Pastelui si cateodata si in Postul Craciunului.

Cand am inteles cum e cu ”robia fata de Dumnezeu” am cunoscut si unul dintre paradoxurile Crestinismului: Dumnezeu ne-a lasat liberi, ne-a impovarat cu liberul arbitru si astfel, liberi fiind, unii dintre noi aleg sa fie „robi”.

Si uite asa, am resusit sa inteleg niste ganduri ale lui Dostoievski:

<< In locul legii strabune, pe care se putea bizui, din momentul acela omul trebuia sa aleaga cu inima sloboda ce este rau si ce este bine, avand inaintea ochilor doar chipul Tau drept calauza menita sa-i indrumeze pasii;
dar cum nu Te-ai gandit ca asezand pe umerii lui o povara atat de grea ca libertatea de a alege, pana la urma el va alege sa puna la indoiala pana si chipul Tau si sa tagaduiasca adevarul propovaduit de Tine?>>

(F.M. Dostoievski, Fratii Karamazov, trad. O. Constantinescu si I. Dumbrava, Editura Univers, Bucuresti, 1982, pag. 363)

Dumnezeu sa fie cu noi toti si noi sa fim cu Dumnezeu.
Amin!

<<Cantand preaslavita invierea Ta, Te slavim pe Tine, o, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, si credem ca daruiesti tuturor viata vesnica. Pentru aceasta, intru aceasta numita si sfinta zi, ca fratii unul pe altul sa ne imbratisam. Iar pe cei ce ne urasc pe noi, sa-i iertam pentru invierea Ta. Deci cu o gura si cu o inima sa cantam unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvinteaza pe Tine, binecuvinteaza si acum osteneala noastra cea dupa putere;
Iisuse, Cel ce sfintesti pe cei ce nadajduiesc intru Tine, sfinteste si doririle si gandurile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai fagaduit sa fii cu cei credinciosi pina la sfarsitul veacului, fii neincetat si cu noi pacatosii;
Iisuse, Cuvintul cel Adevarat al Tatalui, curata cuvintele noastre cele nevrednice, ca sa Te laudam pe Tine;
Iisuse, Pastile cele mantuitoare, care duc de la moarte la viata, salasluieste-ne in locasul Tau, luminandu-ne haina sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!>>
(Acatistul Invierii Domnului, Icosul 12)
http://www.crestinortodox.ro/acatist...lui-67072.html

<<Nu mai ramasese nimic, doar trupul frant al lui Iisus. Privim din nou in icoana Coborarii de pe Cruce: atarnat pe lemn, trupul lui Iisus nu mai are nimic din maretia divina. "Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce!". Cat de mult se coborase deja catre ei! El a ales insa un alt mod de a se cobori de pe cruce, unul pe care ei nu l-au inteles, care a umplut lumea de uimire si de intristare. Acesta a fost "ceasul lor si stapanirea intunericului", cand femeile sunt mai curajoase decat barbatii si ii imbratiseaza picioarele si ii saruta obrazul, cand Nicodim ii scoate cuiele din picioare si Iosif din Arimateea ii pregateste mormantul. In cele din urma, s-a gasit si pentru El, in acea saptamana in care a fost nevoit sa doarma in Betania, un loc unde "sa-si plece capul" in Ierusalimul Sau cel iubit.>>
(Paul Cocei, Coborarea de pe Cruce)
http://www.crestinortodox.ro/biseric...ce-140104.html




Cand am citit articolul „Coborarea de pe Cruce” de Paul Cocei, mi-au ramas in suflet si in minte vorbele, pe care le-am citit si in Sfanta Scriptura: "Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce!" Si am retrait gandul ca omul nu numai ca este rau, dar tare-i place sa fie si batjocoritor. Nu era de ajuns ca Il bateau pe Iisus, ca L-au lovit cu pumnii si ca I-au dat palme peste obraz, ca I-au batut piroane in maini si picioare, dar L-au si batjocorit: L-au scuipat, L-au umilit, L-au parasit pana si ucenicii Sai.

Si mai ales m-a impresionat ca, << In cele din urma, s-a gasit si pentru El, in acea saptamana in care a fost nevoit sa doarma in Betania, un loc unde "sa-si plece capul" in Ierusalimul Sau cel iubit.>>

Deci pentru Fiul lui Dumnezeu care S-a jertfit pe Cruce pentru noi si-a noastra mantuire, s-a gasit un loc unde "sa-si plece capul" DOAR dupa moartea Sa.
Cata durere si cata iubire ati pus in aceste randuri, domnule Paul Cocei.
Dumnezeu sa va lumineze.

Invierea Mantuitorului Hristos ne aduce bucurie si pace in suflete.

M-a impresionat o predica a Parintelui Galeriu(Dumnezeu sa-l aseze cu Dreptii)

"19 aprilie 1998. Duminica Învierii – Sfintele Paşti"

<<Simţeam atâta durere când, deunăzi, un suflet mărturisea: “Nu pot, părinte, toate gândurile negre din viaţa mea mă chinuiesc, nu pot scăpa de ele. Mi-aduc aminte şi de una şi de alta, cu ce am supărat pe Dumnezeu, pe soţ, pe copil, pe oameni, şi nu pot scăpa”. O, ne-am rugat! Şi am dat acestui suflet dezlegare şi binecuvântarea Domnului, şi s-a scuturat.
Gândiţi-vă: mintea noastră e plină de trecut păcătos. Inima noastră, de asemenea. Dar ne hrănim cu lumina lui Hristos, cu lumina Învierii, iubiţilor, şi cu Evangheliile (cele douăsprezece, după numărul celor doisprezece apostoli) şi ne umplem de lumina căinţei, şi a iertării, şi a iluminării noastre prin har.
Ne hrănim din lumina Împărtăşaniei, din lumina credinţei în Înviere, a iubirii lui Hristos.
Cum spunea un om smerit, credincios: omule, devii ceea ce iubeşti: iubeşti pământul, devii pământ; iubeşti pe Dumnezeu, devii dumnezeu; iubeşti Învierea, devii Înviere. O, iubiţilor, noi mărturisim Învierea, Învierea lui Hristos!>>

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=14852&page=2
http://www.crestinortodox.ro/forum/a...2&d=1367862377

Multumesc domnului cu nume de forum N. Priceputu pentru aceasta predica.
Hristos a Inviat!