Merg in fiecare duminica la biserica, ca sa nu pierd episoade din filmul vesniciei. Totusi, nu este viata o telenovela (plangere). Ne spovedim mai des, ne rugam mai des, postim mai des, citim din Biblie mai des, ne odihnim in Dumnezeu mai des, ne impartasim mai des (avem modele de viata din Biblie, nu de la TV). Nu conteaza ce pun pe masa de Pasti, conteaza Cine intra in casa… Si ne pregatim.

A murit cineva din familie, Iisus.

Suntem in doliu. E inmormantare in familia noastra. Nu putem sa ne uitam la fel la TV, sa mancam la fel, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat… Iisus Hristos nu are nevoie de noi ca de niste functionari banali, ci de marturisitori adevarati ai credintei.

Fiecare post este un prostest impotriva standardizarii burgheze a crestinismului. Fiecare rugaciune este un salt inainte pe Scara. Nu minimalizam rolul Legii divine in viata noatra. Totul culmineaza cu un singur lucru care conteaza: trimiterea Fiului. Pentru acest eveniment profetic ne pregatim intens, serios, fara sa fusarim, plini de ravna, de blandete si de caritate.

Ajuta-ma, Doamne, sa imi duc crucea, asa cum Isaac si-a dus lemnele de jertfa. Ajuta-ma, Doamne, sa urc Golgota impreuna cu Tine! Vreau sa ma rog impreuna cu Tine in Ghetimani, sa disting ecourile din intrebarile pe care Isaac i le punea tatalui sau, Avraam. Multumesc pentru infiere, gratiere si inviere! Cred! Doamne, ajuta neputintei mele (cat de importanta e punctuatia uneori)!

Parintele NECULA a revenit cu drag la Cluj si-a a raspuns la intrebarea Cine este Iisus Hristos? Mi-a placut adevarul spus in fata: Iisus Hristos nu are doar un certificat de nastere la Betleem, un certificat de absolvire scoala la Nazaret si un certificat de deces la Ierusalim, ci are, in primul rand, un certificat de inviere. Si pe acesta vrea sa ni-l elibereze si noua. Acesta este Iisus Hristos! Fara El, am fi admirat un Suleyman Magnificul, cu castele strict pamantesti. Iisus Hristos este CERUL.

Ne laudam cu miliardele de exemplare de Biblie tiparite. Dar sa nu fie vina noastra daca Biblia devine cartea cu CELE MAI MULTE EXEMPLARE NECITITE.Biblia nu ne spune ziua si ceasul Parusiei, dar ne vesteste anotimpul (ne putem pregati, cu umbrela postului si sania rugaciunii).Il iubesc pe Virgil GHEORGHIU, Poetul. La fiecare recitire ma luminez. Vorbeste el in Memorii despre reflexul de imitare la servitori (dupa un timp, servitorii imita comportamentul, tonul, gestica stapanilor lor): la fel, preotii Il imita pe Stapanul ceresc, pe care Il slujesc si Il imita in iubire, in saracie, in rabdare, in jertfa.

Ce sa aducem din pelerinaje: artefacte sau inimi smerite? Ganduri ordonate sau piata de desfacere de obiecte? Sa aducem aceleasi idei cu ale lui Dumnezeu: Cand Dumnezeu zice prin Cruce, sa nu mai mintim prin falsa eficacitate, cand Dumnezeu spune fiind ultimul, sa nu ripostam prin influenta, iar atunci cand suntem invitati la inocenta, sa nu tanjim dupa putere. Sunterm in pelerinaj impreuna cu apostolii (care, desi nu aveau magnetofon, au surprins esentialul).

Multumesc, Doamne al iubirii, ca m-ai izbavit in ziua necazului! Multumesc ca ma hranesti! Si ca ma scoti din noroi, ca sa nu ma afund! Ajuta-ma sa plivesc buruienile, una cate una, ca sa dea rod ceea ce Tu ai semanat in Mine!

Iubeste, roaga-te si crede ca Domnul Iisus!. Sa fii pe vecie unit cu El (atat de fericit…)! Numai o Iubire este (restul e amagire). Numai o Comoara este (celelalte-s minciuni). Numai o Rasplata este (restul e asteptare in zadar).

In Predica de pe Munte, Domnul Iisus ne descrie INIMA VREDNICA DE RAI! O inima plina de smerenie, de blandete, de iubire, de milostivire, de rabdare. Iar pentru a scapa de osanda, exista un singur mijloc: POCAINTA. Daca vrem cu Dumnezeu, SA IESIM DIN BABILON!

Stim si cine nu va intra in Rai: nici un adulterin, nici un invidios, nici un invrajbit, nici un certaret, nici un eretic, nici un ucigas (suntem oare pe lista?)… Azi stam de vorba cu Dumnezeu, invitatul nostru!

Cu ce sandale au rezistat evreii 40 de ani in desert? Nu aveau supermarketuri la discretie. Stim cum se hraneau (Dumnezeu le trimitea mana), stim ce busola aveau (stalpul de foc), stim de unde aveau apa (din stanca), stim unde era farmacia (sarpele de arama.) Dar, totusi, sa umbli prin desert 40 x 365 zile cu aceleasi sandale, parca e prea de tot. Enigma e elucidata de catre Sfantul Vasile cel Mare, care explica un text din Deuteronom: SANDALELE NU SE UZAU!

Ei, deci asta era, Dumnezeu lucreaza! Aveau totul, dar ei tot carteau, iar urmasii lor vor inventa via care produce spini, in loc de struguri.

Va dau un truc gratis: stiu unde se gasesc modelul acesta de sandale (ba chiar si apa si mana si farmacia): Sub CRUCE! Sub Cruce ne intalnim cu Maica Domnului, cu apostolul Ioan, cu mironositele. Sub Cruce gasim hrana neperisabila si apa vesnica si sandale ce umbla pe apa. Credinta a scos cuvantul imposibil din dictionar, l-a desfiintat. Asta a inteles sfantul (un Nicodim de la Tismana, care a trecut Dunarea pasind pe apa si care chema toata Europa la manastire si toti cati intrau se vindecau).

Ce aleg, o sanda saracaciosa sau o vie plina de maracini? Oare Domnul Iisus ce ar alege? La asta ma gandesc mereu, la ce s-ar gandi El, la cum ar actiona El. Cu siguranta, Domnul Iisus ar posti, ar fi bland, plin de rabdare in orice situatie. Fara indoiala, Domnul Iisus nu S-ar imbata, nu ar injura, nu ar fi invidios, nu ar cauta cu orice pret sa se imbogateasca. In nici un caz nu ar trai in desfranare. Ce masura aveti la picior?!

Ma rog pentru limpezirea mintii: Doamne, Te iubesc cat nimeni nu poate sti! Nu este un delir ocazional, ci o neputinta vindecata. Bucuria vindecarii atrage firesc fidelitatea, ascultarea si ispasirea. Nimic nu poate fi mai frumos decat o secunda de vesnicie… De dorul Tau ma mistui, ard mocnind de astepare, anticipand intalnirea euharistica. Vreau sa fiu mereu voios, rabdator, calm, pentru a imprastia mesajul Tau plin de iubire. Ma prinzi de mana, eu Te urmez (ma ridici ori de cate ori eu cad). Ajuta-ma sa Te iubesc deplin…

Un singur Mesia crucificat si inviat imi poate darui vesnicia (ceilalti sunt doar mojici). Mesia, plin de iubire, paseste incet (fruntea-i plina de sange). Strop cu strop, sangele Lui purifica o lume. Plang vazand aceasta priveliste zdrelita: in lipsa credintei, totul e plin de balarii. Vad o cetate trufasa care respinge Adevarul si isi sapa cu exces de zel propria groapa. Dar zambesc, sunt nespus de bucuros, vazand un Mesia plin de iubire, Care se roaga. Iar rugaciunea lui… razbate-n iad. De acolo ma scoate, plin de orgoliu. Ma spala, ma reintregeste, imi daruieste o inima noua. Tu de ce ramai nepasator in fata Golgotei sangerande. Pana la ultima picatura, Mesia plin de iubire, a murit pentru tine! Te scoate din iad, daca vrei, daca Il lasi, daca vrei sa pleci de-acolo… O singura bucurie sfanta: resurectia (inviere, nu inabusirea unei revolte). Sa nu uit de Prietenul meu, sa nu tradez iubirea, asta e singura mea cruce (calea sigura spre iertare). Roua din lacrimi Îti ofer, flori din ganduri-rugaciune, liturghii din milostenii, toate ale Tale sunt… De Tine ma voi tine, pentru a pastra flacara bucuriei. Nimic nu imi e mai drag ca Domnul, nimic mai important ca dialogul plin de iubire cu El. Lumea atee nu duce nicaieri, doar provoaca, satanizeaza si uraste. Iarta-i pe toti, pe fiecare… Nimic nu vreau sa aleg fara Tine. Tu esti scaparea mea, Doamne (un psalm diferit de neomaneaua La tati ni-i greu). Noi invatam limbajul iubirii, nu bruxeleza asura.

Ma pregatesc sa intampin Pastile???!!! Ar trebui o spovedanie sincera (ca nici una alta pana acum, ca si cum ar fi ultima…), apoi, privegheri in cascada (ca un radar, un detector al rautatii neeliminate), milostenii anonime, ordine in ganduri, smerenie (doza dubla aici). Si multa-multa Psaltire: Puterea mea e Domnul, scaparea mea e Domnul (ajutor in necazurile ce ma impresoara). Nu ma clatin (cata vreme Domnul este cu mine), voi salaslui in nadejde (deoarece Domnul nu va lasa sufletul meu in iad), nimic nu imi va lipsi (Domnul, Pastorul cel Bun, ma paste). O mare bucurie: Domnul a auzit rugaciunea mea (m-a scos din gropa pieirii). O actualizare: am ajuns ca o bufnita din daramaturi (Psalmul 101, idee reluata magistral de catre Mihai NEAMTU).

Gata cu laptopareala

Excesul de PC dauneaza echilibrului. Odata cu primavara, cu postul si cu revenirea in sine, lasam orarul de iarna. Conditiile meteo nu mai sunt o scuza suficienta pentru incremenirea in fata monitorului (doar nu suntem sclavii tehnologiei). Nu ne mai invartim aiurea prin blogosfera (risipirea timpului e pacat). Nu iscodim (nu suntem voyeuristi). Nu ne satisfacem curiozitatile absurde.

Vai de cei ce benchetuiesc fara frica de Dumnezeu! Vai de noi, cei cei laptoparim fara masura, uitand de psalmi, de frati si de apa. Prin excesul de laptop, gandul nostru nu are cum sa conglasuiasca cu nemincinosul cuvant al lui Dumnezeu (cum il numeste parintele Teofan Govorov, sfantul zavorat).

Scriem multe citate, prea multe eseuri, dar uitam sa iubim asa cum numai Iisus iubeste… Iar daca moartea o mai asteapta cate unul, pentru Ziua Domnului nu se mai pregateste mai nimeni (nu mai are timp, din cauza grijii de multe). Nu ne vor mantui postarile, ci imbracarea noastra in Hristos (doar asa ne putem apropia de Tatal). Necuviosiile noastre pot deveni pricina de sminteala (pentru ca orice necuviosie este o legatura incorecta cu Dumnezeu).

Inlesnirile si dezmierdarile nu sunt pentru noi… Vei merge in Rai doar daca vrei (dar in Iad nu te mai intreaba nimeni…). Fiecare pacatel ne retrogradeaza la un nivel degradant (vom parasi, deci, rautatea lumii, chiar daca lumea va incepe sa ne stramtoreze).

Mai putine minute pe laptop (ca o actualizare a postului). Asadar, mai mult timp cu Dumnezeu!
 
Marius MATEI

.