"Crestinismul a reusit sa se descatuseze de stransoarea iudaizanta a legalismului mozaic, sa triumfe asupra persecutorilor pagani, sa reziste fanatismului mahomedan. Este amenintat acum sa fie distrus ca un cataclism, inghitit ca o fiara apocaliptica, de ateismul ofensiv al bolsevismului. Niciodata, nici chiar in epoca celor mai crude persecutii pagane, dualismul Hristos-Antihrist, bine-rau, lumina-intuneric, spirit-materie n-a fost pus si trait atat de tragic, ca experienta a omenirii, cum se pune si se traieste in zilele noastre” (fragment din conferinta inaugurala tinuta de profesorul Teodor M. Popescu in 1941 la Facultatea de Teologie din Bucuresti, publicata in revista Gandirea, numarul din ianuarie 1942, sub titlul "De la Neron la Stalin”).
Anul acesta se implinesc pe 4 aprilie, 40 de ani de la adormirea in Domnul a Profesorului Teodor M. Popescu.
Teolog de o adanca profunzime atat prin scrierile cat si prelegerile sale, in anul 1941, la Facultatea de Teologie cu ocazia deschiderii cursurilor universitare, va tine o conferinta intitulata "De la Neron la Stalin”. Aici va expune situatia dramatica din Rusia, ce se afla in acea vreme sub prigoana salbatica a conducatorilor comunisti impotriva crestinilor.
Din cauza acestui articol, precum si-a altor doua articole asemanatoare: Anticrestinismul comunist si Masacrul bolsevic de la Winnitza vazut de delegatiile bisericesti straine , va fi acuzat mai tarziu, si arestat in 4/5 martie 1959, deoarece comisese "acte impotriva ordinei de stat” . Fiind dus la Jilava, cat a durat ancheta "a fost batut, torturat, amenintat cu moartea, injurat si insultat in modul cel mai josnic, tratat cu o bestialitate si o vulgaritate feroce” . Va fi retinut in acest rastimp aici pana pe 2 iunie cand va fi condamnat la "15 ani de detentie grea cu confiscarea totala a averii” . De la inchisoarea Jilava, care era un fel de triaj in randul detinutilor, va fi transferat la inchisoarea de la Aiud, renumita prin torturile aplicate detinutilor. Aici a stat aproape 4 ani, unde a suferit torturi inimaginabile pentru un om nu numai de talia cat si de varsta sa. In momentul eliberarii, pe 15 ianuarie 1963, nu mai ramasese decat o umbra din ceea ce fusese altcandva marele profesor universitar. Slabiciunea fizica se datora batailor zilnice suferite in Aiud.
Intors din exil, trecut de 70 de ani, a depus la Institutul Teologic o cerere de pensionare impreuna cu actele necesare, insa fara raspuns. In 1965 se adreseaza Consiliului de Stat si primeste de la Ministerul Sanatatii si Prevederilor Sociale instiintarea ca si-a pierdut dreptul la pensie si ajutor social din cauza condamnarii sale. Abia in 1967, dupa patru ani de la eliberarea sa, cand se modifica legea pensiilor, i se va acorda o pensie lunara de "2.193 lei lunar, cu incepere de la 1 februarie” .
O intrebare ce m-a framantat mult timp in legatura cu profesorul Teodor M. Popescu a fost aceasta: din ce bani a trait el vreme de 4 ani, de la eliberarea din inchisoare in 1963, pana la pensionarea sa in 1967? Raspunsul l-am gasit, nu cu mult timp in urma, ca o marturie personala a unui profesor de la Facultatea de Teologie care, in teza de doctorat, spunea despre Parintele Profesor Petre I. David, ca el "avea ca modele pe regretatul Profesor Dr. Teodor M. Popescu (pe care l-a cunoscut foarte bine la editura Institutului Biblic, unde acesta diortosea cartile de slujba dupa iesirea din puscarie, fiind platit cu plicul de regretatul Patriarh Justinian Marina prin mana Diaconului Petre David)” .
In anul 1972, cand se intorcea spre casa de la Patriarhie, unde isi continua lucrul la Minee, a fost preluat de doi agenti ai Securitatii care l-au dus undeva in Giulesti, unde l-au batut cu salbaticie. Astfel, dupa o zi in care a lipsit de acasa, el a fost gasit la spitalul Coltea, unde fusese ingrijit si operat la nas. Loviturile aplicate in atentatul de asasinare, i-au provocat o amnezie ce l-a insotit pana la sfarsitul vietii.
Intors acasa sotia lui, Sofia Popescu, l-a ingrjit cu un devotament intalnit doar in Vietile Sfintilor. La inceputul lunii martie a refuzat sa mai manance. Dupa 3 saptamani, familia l-a internat unde era hranit cu glucoza, prin perfuzii. S-a stins pe patul spitalului pe 4 aprilie 1973, dupa 14 ani de suferinta, unul dintre cei mai mari profesori ai Teologiei Romanesti.
Silviu - Constantin Nedelcu
Silviu - Constantin Nedelcu
-
Parintele Ghelasie de la Frasinei
Publicat in : Parinti -
Teodor M. Popescu
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.