Inca dintru inceput, constiintele oamenilor au fost formate prin atasarea acestora de anumite invataturi. A inceput in paradis, atunci cand Adam a aderat, prin Eva, la invatatura sarpelui. Si de atunci pana astazi, de cele mai multe ori omul a aderat la cele mai rele invataturi, promovate de alti oameni care lui i s-au parut demni de urmat, dupa cuvantul psalmistului: "Toti s-au abatut, impreuna netrebnici s-au facut".

Cei care au ascultat glasul Domnului, l-au ascultat de asemenea prin intermediul altor oameni, care sunt numiti de Scriptura profeti. Profetia, in acceptiunea moderna, are intelesul de prevestire a unor lucruri ce vor urma. Dar cuvantul grecesc προφήτης nu are doar intelesul de dezvaluire a lucrurilor care vor urma, ci si acela de a revela intelesul ascuns al lucrurilor prezente. Astfel, daca privim cu atentie la activitatea profetilor din Vechiul Testament, vedem ca misiunea lor principala era aceea de a spune lucrurilor pe nume, din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Profetii dezvaluiau astfel, uneori poetic, alteori mai abrupt, prapastia care se casca intre voia lui Dumnezeu si faptele oamenilor. Acesta era rolul lor principal.

Profetii sunt deci trambite, aducand lumii mesaje. Unele dintre aceste mesaje sunt de dincolo de lume, fiind in fapt glasuirea Duhului Sfant. Altele, insa, sunt din lumea aceasta si sunt glasuirea stapanitorului ei.

Din Biserica noastra nu au lipsit niciodata profetii, caci profetii Bisericii sunt sfintii ei, care primesc de la Dumnezeu harisma lamuririi adevarului, ca dar al Duhului Sfant. Din ziua Cincizecimii si pana astazi, de la predica Sfantului Petru si pana la predica parintelui Iustin Parvu, sfintii Bisericii ne-au talcuit adevarul, ne-au profetit nu doar viitorul, dar mai ales prezentul.

Profetii lumii

E bine insa sa nu uitam ca, dupa cum zice Scriptura, "cuvantul Crucii", care pentru noi este puterea lui Dumnezeu, pentru "cei ce pier" este nebunie. Si astfel se explica de ce ultimele sute de ani au fost impanzite de profeti "nebuni", care talcuiesc cele ale lumii acesteia in cele mai eronate moduri, pierzandu-se ei si mai ales pierzandu-i pe toti cei ce ii urmeaza. De altfel, si in vremea profetilor din Vechiul Testament se petrecea acelasi fenomen. Profetii falsi din vremea lui Ieremia, care le profeteau evreilor ca nu vor fi cuceriti de babilonieni, sunt aceiasi care dupa ce au fost dusi in robie le profeteau ca vor fi eliberati numaidecat.

Una din caracteristicile oricarui profet fals este acela ca invatatura pe care o raspandeste este una facila, pe "placul" celui ce o asculta, am putea chiar spune "la moda". De cele mai multe ori, aceasta invatatura justifica cele mai nefiresti atitudini. Cuvintele falsului profet mangaie auzul celui impatimit, dar zgarie auzul celui ce cauta viata adevarata. Inflatia de profeti mincinosi ne dezvaluie astfel ca sunt din ce in ce mai putini cei care cauta viata vesnica.

Friedrich Nietzsche a fost un filosof care deseori este numit ca fiind "cel mai mare" al secolului XIX. Gandirea lui a influentat major nu doar filosofia moderna si post-moderna, ci si gandirea politica a statelor lumii. El este, fara indoiala, un profet - a oferit lumii viziunea sa asupra vietii si multa lume l-a urmat si il urmeaza si astazi. Nietzsche scria, in prefata la "Dorinta de putere" (The Will to Power): "Ceea ce va relatez este istoria urmatoarelor doua secole. Descriu ce urmeaza, ceea ce nu mai poate sa se desfasoare diferit: ascensiunea nihilismului". De asemenea, el explica ceea ce este in fapt nihilismul: "Ca nu exista niciun adevar; ca nu exista nicio stare absoluta a lucrurilor - niciun ''lucru in sine''. Acesta este el insusi nihilism, si la modul cel mai extrem".

Activitatea profetica a lui Nietzsche s-a incheiat cu 12 ani inainte de moartea sa, atunci cand a cazut in dementa. Pierderea ratiunii, care s-a manifestat fizic incepand cu 1889, s-a manifestat insa mai devreme, in scrierile sale, in care a abandonat ratiunea in favoarea unei filosofii a mortii. Unul dintre cei mai mari profeti ai lumii moderne a intrupat chiar literal cuvantul psalmistului: "Zis-a cel nebun in inima sa: nu este Dumnezeu!".

Cazul lui Nietzsche este foarte instructiv, pentru ca pune in perspectiva tipul profetului lumii acesteia. Din punct de vedere religios, el este un om inselat; insa fundamental el este un om chinuit, deseori cuprins nu de intentii rele ci orientat gresit din punct de vedere existential.

La fel ca si Nietzsche, Stephen Hawking este si el un om chinuit. Suferind de o boala neurologica care ii afecteaza neuronii motori, el este aproape complet paralizat, comunicand cu lumea printr-un dispozitiv de generare a vocii. Si el este un profet al lumii moderne, in ciuda - sau poate datorita - conditiei sale de sanatate. Un profet, ca si Nietzsche, al inexistentei lui Dumnezeu, un dogmatist al lumii actuale pentru care Dumnezeu a murit, adica a fost exclus din viata ei. Am putea spune ca Hawking este urmasul de drept al lui Nietzsche.

Roadele

Daca lumea si-ar insusi invatatura simpla dar deosebit de sanatoasa conform careia "pomul se cunoaste dupa roade", ar discerne mult mai usor intre adevaratii si falsii profeti. Ar observa cu usurinta roadele acestor falsi profeti, care invata ca "Dumnezeu a murit" (Nietzsche), sau ca "Dumnezeu nu este necesar"

(Hawking), sau ca motivatia fundamentala a actiunilor omului este fantezia sexuala (Freud). Roadele lor sunt o societate in care dragostea adevarata a disparut, in care boala cea mai mare este plictiseala, in care mintile oamenilor sunt continuu manipulate si agitate de o continua sete de experiente "noi", sete care insa nu se mai este ostoita de nimic, intrucat nimicul este singurul produs spiritual al lumii actuale.

Vazand aceasta, lumea ar cauta poate pomul bun, care face roade bune, ar cauta oamenii care te odihnesc, care nu iti ofera ambalaje, ci substanta. Ar descoperi ca profetii adevarati sunt cei care nu pe ei se propovaduiesc, nu lor isi fac reclama, ci pe ei insisi se jertfesc in numele Unuia care le-a ranit inimile cu dragostea cea desavarsita.

Acestia sunt profetii nostri, oameni jertfelnici, plini de Duh Sfant, la a caror simpla vedere sufletul tresalta ca atunci cand vede pe cineva iubit, presimtind harul salasluit in ei. Dragostea lor pentru semeni este atat de mare incat ni se pare ca este ca si cum parintele respectiv ar fi trimis de Dumnezeu doar pentru noi, pentru problema noastra, pentru alinarea durerii noastre. Si in fapt aceasta este dragostea adevarata: sa il prioritizezi pe cel de lana tine, viata si suferinta lui. Dragostea adevarata nu cauta idealuri abstracte, nu vrea sa "salveze lumea", generand tot felul de ganduri bolnavicioase. Dragostea adevarata este prin cel de langa noi, si acesta este motivul pentru care alergam, atat de multi, la profetii nostri, la parintii nostri.

Este datoria noastra de crestini sa ii contrapunem pe acestia profetilor mincinosi, pentru ca lumea sa priveasca chipurile lor blande si luminoase, in care se reflecta adevarul credintei. "Lumina lumineaza in intuneric", de aceea profetii nostri, daca putem face ceva, nu vor ramane necunoscuti de cei cu care intram in legatura. Vestitori ai adevarului, precum Sfantul Siluan Athonitul, Sfantul Nicolae Velimirovici, Sfantul Iustin Popovici, Parintele Paisie Aghioritul, Valeriu Gafencu, Parintele Paisie Olaru, Parintele Cleopa, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Iustin Parvu, Parintele Rafail Noica si nenumarati multi altii.

Noi suntem deci cei ce trebuie sa ne ridicam in picioare si sa strigam: "Profetii tai, lume, au mintea bolnava, imbolnavita de chinul lepadarii dragostei. Iata in schimb chipurile pline de bucurie ale adevaratilor profeti! Daca vrei sa auzi un glas profetic, asculta-i pe cei ce te iubesc!"

Paul Cocei

 

 

   

 

 

 

 

 

• Duhul Sfant - Care a grait prin proroci
  Publicat in : Pogorarea Sfantului Duh
• Cuvantul prorocesc si trairea harului dupa arhimandritul Sofronie
  Publicat in : Credinta
• Sfintii 14.000 de prunci ucisi din porunca lui Irod
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Pogorarea Duhului Sfant
  Publicat in : Pogorarea Sfantului Duh