Despre post

Despre post Mareste imaginea.

Eu pacatosul si nevrednicul slujitorul lui Dumnezeu, marturisesc cu smerenie ca din postul Craciunului si al Sfintelor Pasti, nu posteam decat prima si ultima saptamana. Ma justificam inaintea constiintei mele (constiinta este glasul lui Dumnezeu in om) ca in cei cinci ani de Seminar ( si internat ) primeam mancare de post doar in prima saptamana a postului pentru ca inainte de Craciun si Pasti eram deja in vacanta acasa.

Dar sambata 13 august ( ce zi ! ) ora paisprezece si zece minute « trecute fix » acasa fiind si stand pe scaun, am simtit o puternica durere in piept si am transpirat abundent. Preoteasa a dat telefon la salvare si, spre cinstea lor si norocul meu, in zece minute a venit o ambulanta de la spitalul din Budesti.

Doamna doctor m-a consultat sumar, mi-a facut o injectie intravenos… suspect de infarct… urgent la Bucuresti.



Peste treizeci de minute intram glorios in capitala tarii ; treceam pe rosu, sirene, girofar… ce mai, parca eram prim - ministru ! La spital m-au dezbracat si mi-au pus perfuzie in mana, pe piept vreo sase fire cu ventuze si m-au cuplat la un monitor ; eram impodobit ca un brad de Craciun.

A doua zi doctorul mi-a spus : „ Parinte cred ca ai o pila acolo Sus ! ” si mi-a aratat tavanul cu degetul. Miercuri dimineata am fost mutat de la terapie intensiva intr-un salon unde mai erau doua persoane ; nea Vulpe, un contabil din Targu Jiu in varsta de vreo 50 de ani si nea Dumitru, un taran din Teleorman, mic de statura, slab, supt la fata, doar cu vreo doi, trei dinti in gura si neras de vreo doua saptamani in varsta de 87 de ani. Joi dimineata vine domnul doctor in vizita :

- Nea Vulpe ai colesterol 400, trigliceride 350, glicemie 150… ai diabet, de aia nu mai vezi nici bine, ai facut un preinfarct… e rau de tot. Ce mananci de ai grasimile astea asa mari ?

- Domnu’ doctor, raspunde nea Vulpe stand pe marginea patului, imi place sa mananc oua cu jumari. Si incepe sa explice gesticuland din maini. Intr-un tuci neaparat de fonta, pun bucati de costita, carnati si pecie si dupa ce se incing bine, trantesc peste ele 3-4 oua…

- Si mananci asa ceva ?

- Si mai beau si cate o sticla de vin cand am, raspunde victorios nea Vulpe.

- Ai umblat tu Vulpe cat ai fi umblat, dar acuma ti s-a infundat, ii spune domnul doctor citandu-l pe Anton Pann. Ganditor, cu un pix in gura si cu fisele noastre medicale in mana, se opreste in dreptul taranului din Teleorman :

- Mosule, nu ai nimic la inima, te doare spatele de munca. Uite reteta asta, iei doar niste algocalmin. Dumneata ce mananci ca ti-au iesit analizele ca la copii ? Mos Dumitru stand culcat pe spate in pat, picior peste picior incepe sa povesteasca foarte degajat :

- Toate „posturili” le-am tinut… si miercurea si vinerea. Niciodata nu m-am imbatat… nu mi-a trebuit muierea nimanui… am fost om la locul meu, si-am munciiit… de m-am spetit… toate canoanele lu’ popa le-am tinut… iar carne n-am mancat decat duminica…

- Mosule, il intrerupe nea Vulpe leganandu-si picioarele pe marginea patului, noi nu mai apucam 87 de ani nici impaiati !

Razand (toti radeam) domnul doctor vine la mine :

- Parinte, dupa cum ti-au iesit analizele nu te prea omori cu postu’. Ai facut un infarct miocardic acut. Era sa dai coltu’. Dumneata nu postesti ?

- !? ( Privesc pantofii domnului doctor. Nu are sireturi… are pantofi cu catarama. Sunt albi. Cred ca asa ar trebui sa fie ! )

- Ce mananci parinte?

- Domnu’ doctor, nu am o mancare preferata, mananc orice… fara retinere si fara restrictie.

- Parinte iti dau canon… toata viata dumitale sa postesti „toate posturili” daca vrei sa ajungi varsta lui mos Dumitru neimpaiat, oua sa nu mai mananci decat doua pe an, de Pasti… iar carne de porc tot odata pe an, de Craciun, 200 de grame. Pai se poate parinte ?! Credeam ca preotii sunt intelectuali ! Dumneata nu citesti nimic despre mancarea sanatoasa ? Cum adica mananci orice ? De aia cand va da la televizor nu mai incapeti pe ecran!? Si iese din salon trantind usa. Cuvintele astea mi-au mers la inima. Dupa zece zile am venit acasa. Slabisem 10 kilograme. Postul Craciunului care a urmat si al Sfintelor Pasti in care suntem am tinut canonul domnului doctor luat parca din pravila unei manastiri. Pe toti ai casei mele i-am pus sa posteasca. Si cainele a postit… si bine ne-am simtit.

Preot Nicolae Trusca, Parohia Negoiesti

.

31 Martie 2016

Vizualizari: 13509

Voteaza:

Despre post 5.00 / 5 din 1 voturi. 5 review utilizatori.

Comentarii (5)

  • Daniela SanduPostat la 2012-03-11 11:28

    Sarut mana si sa traiti parinte! Sa va ajute Dumnezeu sa va faceti bine,sa fiti sanatos,sa slujiti multi ani si sa ma iertati ca am ras citind ca si cainele a postit.Sarut mana! Doamne ajuta!

  • Ana-Maria LupuPostat la 2010-09-22 13:32

    "De aia cand va da la televizor nu mai incapeti pe ecran!?" vai ce am mai ras aici,multumesc parinte,sarutmana pentru ce mi-au citit ochii :)) in ceea ce priveste ce relateaza despre post,este pur si simplu o lectie,daca vrei sa fii sanatos,posteste! acum nu tre sa criticati pe nimeni ,mai ales pe parintii care slujesc atata in biserica,dumnealor indiferent daca tin sau nu post sunt mai presus decat noi,mult mai presus decat noi mirenii,muritorii de rand.Dumnezeu sa ofere parintilor HAR si sanatate ! avem nevoie de dumnealor,multumiti-le ca sunt printre noi.Doamne ajuta!

  • Carmen AldulescuPostat la 2010-03-24 15:04

    Va admir, parinte, pentru taria de a face o astfel de mea culpa ... Mai rar asemenea curaj , candoare, onestitate si auto-persiflare. Sa traiti 100 de ani si sa fiti sanatos - si eficient in rugaciunile pentru noi pacatosii! In privinta unora dintre comentarii... de ce atita intoleranta, fratilor ??? Omul tocmai si-a marturisit greseala ( public – nu cred ca as fi vreodata atit de curajoasa ) . Ce treaba mai avem sa rascolim trecutul ? O data ce a aruncat haina cea veche , cui mai foloseste sa scormonim in gunoi sa numaram cite gauri sau cite pete, mari si mici avea haina aia ? Sa recitim parabola fiului risipitor unde Tatal iarta fara nici un fel de intrebari sau preconditii. Ba chiar alearga in intimpinarea fiului si-l imbratiseaza asa murdar si nenorocit. In privinta parintelui Trusca, Dumnezeu i-a spus ceea ce a avut sa-i spuna prin intermediul bolii si al doctorului : “De-acum inainte sa tii toate posturile ". Privirea este indreptata “inainte” – trecutul e ingropat, iertat si uitat. Gata, ce-a fost a fost , punct si incepem o pagina noua. Hristos e boier ( vorba lui N.Steinhardt) , iarta totul si sterge un intreg pomelnic de pacate dintr-o data. “ Du-te si sa nu mai pacatuiesti ca sa nu-ti fie mai rau “ Noi oamenii amestecam lucrurile atunci cind consideram ca de vreme ce Dumezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea Lui, putem sa ni-l imaginam ca pe noi, cu o capacitate limitata de a ierta si uita de-adevaratelea. Ce dovada mai buna vrem ca Dumnezeu l-a iertat pe preotul din poveste decit ca i-a dat o a doua sansa ? I-a dat iertarea asa pe incredere, fara studii de contabilitate sau fezabilitate. Eu cred ca aceasta poveste este o success story care nu stirbeste deloc imaginea preotilor nostri , ba dimpotriva ( sa ne temperam spiritual justitiar, nu e vorba in cazul asta totusi de pacate de moarte ) . Prea ne conformam asa din reflex spiritului lumii asteia , inclinata sa evidentieze doar greselile preotilor , in loc sa ne straduim sa stringem rindurile si sa ii mai protejam pe cit posibil in fata valului de canibalism mediatic la care este supusa Biserica noastra si in fata celor minati in piata publica de o “sfinta” miniie proletara si arsi de dorinta de a arunca si ei macar o pietricica . Sa fim mai bine recunoscatori lui Dumnezeu ca ne-a dat sa traim intr-o tara in care avem atit de multe Biserici si manastiri si preoti care sa roage lui Dumenzeu pentru sufletele noastre. Asa imperfecti cum sunt ei. Haide sa ne vedem linistit de treburile noastre cu convingerea ca are cine sa-i admonesteze si sa-i corecteze pe preotii nostri si ca e mai bine ca rufele sa fie spalate in familie , fara sa fie nevoie de executii publice si circ de tot felul. “ Asa Doamne imparate, daruieste-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osindesc pe aproapele meu ...” Poate n-ar fi rau , acum ca ne apropiem de sarbatoarea Invierii Domnului, sa recapitulam ceva mai serios lectiile despre iertare si pocainta oferite de Isus in Biblie ... poate sa incercam sa meditam asupra faptului ca prima persoana careia Dumnezeu i-a promis un loc in Rai este tilharul cel pocait de pe cruce.

  • FULEA DanPostat la 2010-03-23 14:08

    Presupunem ca povestea este reala.Se cer insa raspunsuri la mai multe intrebari, raspunsuri care ar trebui date chiar de eroul povestirii si anume: 1. Un preot de mir are duhovnic? 2. Cine este duhovnicul eroului? 3. Cand s-a spovedit eroul nostru ultima data si cui? 4. Oare parintele protopop care are respectiva parohie in subordine stie? 5.Oare nepostirea in posturile randuite de catre un preot de mir nu inseamna totala lipsa de respect fata de enoriasi avuti in grija? 6. La iesirea din spital oare nu era cazul sa se spovedeasca in cel mai scurt timp? Ma opresc aici deoarece cu intrebarile puse am fost deja pacatos destul si nici eu nu am fost la viata mea usa de biserica.

  • constanta aurelia vujaica Postat la 2010-03-23 08:25

    Asta ,da SPOVEDANIE!!!As vrea sa pot si eu sa fiu asa sincera ca Parintele.Dumnezeu sa va ajute,Parinte,si rugati-va pentru toti pacatosii.Doamne ajuta!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE