Pozitia domnului Andrei Plesu fata de Dan Puric

[HoratiuM]

În prealabil postat de Traditie1

Daca tie ti se pare Plesu mai valoros ca Roncea trebuie sa argumentezi. Faptul ca Plesu are vizibilitate mai mare si e mai apreciat nu e o dovada ca ar fi ceva de capul lui. Societatea de tranzitie face sa iasa în fata tot felul de gunoaie, de pseudo-valori. Tipologia impostorilor e ca mimeaza valoarea, pornesc în constructia lucrarilor si discursului lor de la lucrurile la care pune botul publicul, nu sunt orientati sa lase ceva pentru posteritate.


Ti-am spus si ca ce zice Roncea despre Plesu sunt lucruri concrete, mânarii care arata adevaratul lui caracter de fripturist. Simptomul tau e ca nu citesti ce ti se spune si nu gândesti înainte sa vorbesti.

Dacă eu nu citesc şi nu gândesc înainte să vorbesc, cum se face că Dvs. nici nu păreţi traversat de ideea că Roncea ar putea minţi? Cum se face că o mulţime de intelectuali ştiu destul de bine, împotriva lui Roncea, cine e cu adevărat Pleşu, dar numai Roncea ştie adevărul împotriva tuturor? Cine este Roncea şi ce a realizat el în viaţă, ce a publicat, ce filosofie profesează pentru a fi atât de credibil? Filosofia subversivă de tip Altermedia? Asocierea cu foşti securişti şi turnători? Linşajul intelectual şi calomniile pe care le proferează împotriva unor oameni care îi sunt deasupra cu eoni în caracter, educaţie şi ştiinţă?

Este un truism ce spuneţi - că suntem perpetuu invadaţi de pseudo-valori. Dar asta o poate spune şi pseudo-valoarea. Aici Dvs. spuneţi că pseudo-valoarea este Pleşu. Eu spun că este Roncea. Articolele lui Roncea îmi sunt binecunoscute. Sunt o combinaţie de falsificări patente, paranoia, paralogisme, intenţionalitate viciată şi minciuni ordinare. De unde ştiu?, le-am verificat conţinutul?, mă veţi întreba. Da, de acolo.

Stilul şi argumentaţia lui Pleşu îmi sunt şi ele cunoscute. Nici nu există termen de comparaţie între ele şi ce scrie Roncea, după cum nu există termen de comparaţie între un om civilizat şi un om cu raţiunea alterată. Dvs. veţi cere de fiecare dată dovezi la ceea ce spun. În drept, asta se numeşte "probatio diabolica": nimeni nu poate fi ţinut să dovedească absolut tot ce spune şi ce face. Eu invoc doar bunul simţ şi judecata dreaptă. Dar pentru asta e nevoie de un anumit tip de educaţie care pare să vă fie străin. Nu vreau să insist, aş ajunge la consideraţii cu privire la persoana Dvs..

În final, dacă tot sunteţi adeptul dovezilor, aţi putea încerca să le aduceţi pe ale Dvs. pentru că Dvs. aţi atacat şi proba aparţine celui ce are iniţiativa acuzei. Dar sfatul meu este să încercaţi să vi le aduceţi în faţa tribunalului propriei Dvs. raţiuni - dar numai dacă sunteţi de bună credinţă, deşi am şi aici îndoielile mele. Mie nu-mi sunt necesare, cam ştiu deja încotro o să bateţi. Verificaţi-vă alegaţiile în mod riguros. Poate o să se întâmple şi minunea de a vi se risipi ceaţa în care, poate, rătăciţi fără să vreţi.