Cultul crestin baptist

În prealabil postat de osutafaraunu

Întrebări:
1. Cum a grăit Cuvântul lui Dumnezeu bebeluşilor din casa lui, şi cum au înţeles ei această predică?
2. Cum s-au botezat acei bebluşi (că nu scrie că au fost botezaţi)?
3. În versetul următor omis de dumneavoastră:

34. Şi ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu.

cum au putut acei bebeluşi să se veselească şi mai ales cum au crezut în Dumnezeu?

Deci nici acum nu este evidentă concluzia? şi anume cuvântul "casa" sunt "toţi" , adică toţi din casă?...Să înţeleg că trebuia să scrie bebeluşi ca dumneavoastră să fiţi de acord cu acest pasaj din Biblie?
Păi tocmai din versetul uitat de mine reiese încă o dată că: cuvântul "casă" face referire la cei din casă.
Să ne facem înţeleşi: a crede şi a te boteza rupt din context la Marcu 16, 16 - am explicat de 2 ori cât se poate de clar că face referire la propovăduirea Evangheliei.

Botezul copiilor

Nimenea nu se mântuieşte fără botez, cum spune însuşi Iisus Hristos către Nicodim: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3,5). După înviere, Isus a poruncit Apostolilor să boteze toate naţiunile, zicând: "Datu-mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh" (Matei 28,19); iar la Marcu citim: "Mergeţi în toată lumea, vestiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16,16).

Obiecţie: Din acest text de la Marcu, unii sectari susţin că numai cei ce cred şi se botează se pot mântui. Însă copiii mici nu pot crede, deci nu-i permis să fie botezaţi.

Răspuns: Isus ne spune: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu". Însă pruncii pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Mântuitorul: "Lăsaţi pruncii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu" (Luca 18,16). Prin urmare, dacă nimeni nu se poate mântui fără botez, iar copiii pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, înseamnă că ei pot fi botezaţi. Isus nu condiţionează vârsta şi vedem că El iubea copiii, deci putem fi siguri că nu i-ar fi lipsit de viaţa harului până la vârsta adultă. Căci, dacă fără botez omul nu poate deveni creştin, ar însemna că un copil nebotezat, care moare, nu ajunge în fericirea eternă. Care părinte nu doreşte să fie împreună cu copiii săi în paradis?

Răscumpărarea este un dar gratuit făcut de Iisus. Copilul trebuie botezat la naştere pentru a deveni creştin şi a se putea împărtăşi de comoara spirituală a creştinilor. Aşa cum nu copiii au supărat pe Dumnezeu, ci Adam, tot aşa ei pot deveni creştini prin promisiunile făcute de naşi în locul lor. Când vor face prima cuminecare, ei vor reînnoi singuri toate promisiunile făcute la botez. Citim în Faptele Apostolilor: "Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, asculta. Acesteia, Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. Iar după ce s-a botezat şi ea, şi casa ei..." (Fapte 16,14-15); "Şi el, luându-i la sine (Temnicerul), în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui" (Fapte 16, 33); "Am botezat şi casa lui Ştefana..." (I Cor. 1,16).

Se vede clar că Apostolii au botezat şi copiii, căci altfel s-ar fi menţionat: "toată casa, afară de copii". Casele, pe vremea aceea, nu puteau să fie fără copii, căci copiii erau o binecuvântare a lui Dumnezeu. Sf. Ireneu (120-202), ucenic al Sf. Policarp care l-a cunoscut bine pe Sf. Ioan Evanghelistul, ne spune: "... au fost botezaţi copii sugari, tineri, feciori şi bătrâni" (Cartea scrisă împotriva ereticilor în primul veac după Cristos, intitulată Adversus Haereses, cap. II, 22, 4).