Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[glykys]

Poate si eu ar trebui sa postez asta la experiente luminoase in casnicie...
Eu am niste vecini care stau la etajul 1. Sut batranei, peste 80 de ani. ea a ramas imobilizata in scaunul cu rotile. Din ce mi-a spus candva, sunt dati cand isi doreste sa moara. Dar el are atata grija de ea, in ciuda varstei si a slabiciunii. O scoate afara, ii impinge caruciorul, isi vorbesc atat de frumos... Se vede ca se iubesc si se alina unul pe altul. Daca ar fi o singuratate in doi, fireste ca nu ar rezista.

Eu cred asa, ca adevarata masura a omului, adevarata credinta si adevarata iubire se cunosc de abia in incercari, in boli si in suferinte.

Recent am citit o carte despre viata Sfantului Grigorie Teologul, daruita de niste forumisti. Stiam povestea, in mare: mama sa, Nonna, era o crestina foarte evlavioasa, dintr-o familie cu traditie, iar tatal era sectant, nici crestin, dar nici mozaic, si ca datorita rugaciunilor indelungate ale sotiei, dupa zeci de ani, a randuit Domnul sa se converteasca si el si chiar sa devia episcop si apoi au fost binecuvantati si cu copii. Ei, dar ce am aflat din acea carte - si doar banuiam * era faptul ca Nona isi iubea foarte mult sotul ala, pagan si sectant! si cred ca asta a contat foarte mult. Pentru ca vad la biserica femei care vin singure si se plang ca au soti necredinciosi si rai si chiar se roaga pentru ei, dar... daca dragoste si perseverenta nu e, nimic nu e!

Iata citatul:
"Si iata ca acum, Nonna, crestina, primeste sa fie sotia lui Grigorie, un barbat frumos si bogat, dar care traia in ratacire, in afara Bisericii. Acum incepe drama tinerei Nonna. Suferea insa pentru faptul ca acela crede in ideile ciudate ale ipsistarilor. Grigorie nu era aspru cu ea. Nu se purta urat cu ea fiindca era crestina, nu o certa. De altfel, stia foarte bine, inainte de a se casatori cu ea, ca apartine Bisericii. Nu-i raspundea necuviincios nici chiar cand aceasta il indemna, il sfatuia, il ruga, uneori il certa, sa devina crestin. Nonna se folosea de toate mijloacele pentru asta, de la cuvantul frumos pana la cearta. Dar arma sa cea mare era rugaciunea. Zi si noapte Il ruga pe Dumnezeu sa il lumineze pe Grigorie al ei. Lacrimile frumoasei de 20 de ani erau jertfa si ofranda ei de fiecare zi. Si aceasta pentru a-l vedea pe sotul ei in staulul mantuirii, in Biserica.
Tanara Nonna avea sa ajunga femeie in toata firea, aproape batrana, pana cand si-a vazut visul cu ochii. Se apropiase de 50 de ani. Rugaciunile si posturile, o data cu trecerea anilor, au facut sa dispara farmecul frumusetii din tinerete. I-au ramas insa frumusetea iubirii si bucuria de a-l vedea pe Grigorie crestin. Altceva mai mult nu dorea. Fata ei era plina de lumina si de iubire. Dadea slava si multumea lui Dumnezeu pentru ca Grigorie a spus in cele din urma da. Toata casa a luat o infatisare noua. Toate straluceau parca de bucurie. Oriunde isi purta privirea, la lucruri sau la oameni, la case sau la campuri, i se parea ca lumea intreaga si-a schimbat fata..."

M-a impresionat tare mult povestea ei. De abia dupa convertirea sotului, la 50 de ani, vor avea trei copii, care au devenit si ei sfinti. Insa a trait si suferinta de a-si vedea morti de tineri doi copii si a murit in vremea rugaciunii, la cateva luni dupa sotul ei iubit.

Iata ce inseamna "razboi duhovnicesc" in casnicie!