Nelamuriri din citate - "nu esti de-al Nostru"

[leonte]

Deci:
O femeie s-a dus sa roage la mormantul lui Iisus si Maica Sa n-a lasat-o sa intre ca nu era de-a Lor.
Femeia a chemat diaconul si a impartasit-o.

Intrebari:
Numai cu acel Botez a devenit de-a Lor?
Adica eu imi imaginez ordinea asa: sa crezi, sa te botezi si apoi sa te impartasesti.

În prealabil postat de sophia

Uite pun citatul cu femeia, ca iar am ajuns la interpretari.

"Cand acesta a venit cu sfantul potir, ea s-a impartasit cu Sfantul Trup si Sange al Marelui Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Si astfel a fost invrednicita sa se inchine sfantului si de viata facatorului mormant al Domnului nostru Iisus Hristos."

Pana aici totul e clar...

În prealabil postat de sophia

Se intelege de aici ca este vorba de Sfanta Euharistie. Si aceasta a fost infiintata, sau cum sa spun, la Cina cea de Taina (Iisus cu apostolii sai).

Corect!
Doar ca sfanta Evharistie "infiintata" la cina cea de taina, nu se refera la paine, vin pocal si lingurita, ci la a fi partas cu bunatatea cu harul si cu toate Tainele/Secretele Duhului Sfant. Randuiala pe care o avem noi astazi nu este cea practicata de Iisus si de apostoli. Noi avem o randuiala frumoasa, dar randuiala nu este tot una cu Evharistia in sine. Taina Evharistiei este un eveniment care nu se vede cu ochiul trupesc. Nu toti cei casca gura sa inghita vin cu paine, primesc si Duhul Sfant. Nici lingura, nici painea, nici vinul nu sunt izvor de Duh Sfant. Singurul Izvor de Duh Sfant este Dumnezeu Tatal si se revarsa instant in inima care este coplesita de emotia nimicniciei.
Clericul care a impartasit-o, pe langa paine si vin cu lingurita (sau ce randuiala o fi avut atunci, este irelevant) a facut-o sa inteleaga Cui avea sa se inchine de fapt. A facut-o sa intelegea ce trebuie sa "caute", ce asteptari sa aibe de la rugaciune. A facut-o partasa la Taina Evharistiei, nu doar i-a dat si gata: "Du-te femeie in drumul tau, ca ti-am dat!"

Sufletul femeii era "deschis" spre a primi Duhul Sfant, la fel ca paganii netaiati imprejur pe care Petru a fost "nevoit" sa-i boteze. Evenimentul acelei sfintei taine, misterioase si greu de priceput, la care au participat cei doi, a declansat in sufletul femeii trairea duhovniceasca desavarsita a Harului lui Dumnezeu. Prin aceasta ea devenise "de-a noastra"; adica prin Harul dobandit, nu prin simpla inghititura luata.

Cat despre botez, ea fusese deja botezata, altminteri evident ca nu se putea "impartasi". Ceea ce-ti starneste confuzia este probabil, daca era botezata de ce "nu era de-a noastra"?. Pentru ca nu dobandise Harul doar prin botez. Femeia mai avea nevoie de ceva, care sa-i faca acel declic, care sa-i starneasca in inima fiorul iubirii sincere de Dumnezeu. Altfel, avea sa mearga la mormant si sa "se roage doar cu buzele".
http://www.youtube.com/watch?v=5YYF-5EC0Vc

Eu nu mai stiu pe de rost pilda aceasta, la care ai facut referire. Daca as citi-o in intregime te-as putea lamuri. Dar din citatul si intrebarile postate de tine, mie doar explicatiile astea imi vin in minte.