Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Noesisaa]

În prealabil postat de anna21

(Nu stiu de ce, intotdeauna m-a dezgustat preocuparea excesiva pt mancare: " ce ati gatit pentru masa de Craciun?" Asta este o intrebare care ar aduce valuri de ironie din partea mea. Parca apesi un buton.)
Mi se pare un indicator de de-spiritualizare. Cunosc familii a caror existenta se invarte in jurul mancarii si a programelor tv.

Stiu, nici mie nu-mi place. De multe ori o intreb pe mama, cu un pic de repros ce-i drept, de ce se strofoaca atata cu facutul mancarii in ajun de Craciun, cand mai fain ar fi sa stam frumos si sa ascultam colinde, fara mirosurile si tentatiile mai grozave decat niciodata, mai ales ca in ajun inca e post si nu poti sa gusti din nimic. Si ea imi raspunde ca atunci cand am sa am copii am sa vad de ce. Pentru ea este o bucurie sa ne ofere ceva care stie ca ne place. Dar omul asa e el -- se bucura si prin mancare, iar cand te bucuri ca iti vine un oaspete in vizita automat il servesti cu ceva ca sa mananci impreuna, dar cand vine Hristos, oare nu se cade sa ne bucuram si prin mancare? Sigur, e important de stiut ca sarbatoarea este despre Hristos, nu despre mancare, dar asta e alta treaba. Mancarea si pregatirea mancarii in sine nu este de-spiritualizare, as spune eu.