De ce se scrie iisus cu 2 i si nu cu un i

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Ai probleme grave legate de înţelegerea şi interpretarea celor citire, domnule dragă.
Păi părintele a zis că tocmai faptul că a GREŞIT mergând pe stilul VECHI a simţit acel sloi în inimă.

Concluzia ta este minunată ca formă dar total eronată ca fond.

Fără argumente, spui lucruri nefondate și dai dovadă la nesfârșit de parazitism lingușind părintele fără să pricepi nimic, ci te lași altoit pe parcurs de tot felul de neghine și buruieni care te ajută să „pricepi”, căci ești pătimaș:

Dar să continui:

„444.- Ce părere aveţi despre practica preoţilor de pe stilul vechi, de a boteza a doua oară pe cei ce îi lămuresc să treacă la ei?
-Pe lângă faptul că sunt schismatici şi căzuţi din ascultare, din cauza mândriei că sunt ortodoxia cea adevărată şi că ei ţin canoanele şi hotărârile Sfintelor Sinoade, au căzut şi au devenit anticanonici. La fel, din dorinţa de a desconsidera slujirea preoţească a stilului nou, îndeamnă pe credincioşii lor să nu ia anaforă sau să se împărtăşească pe stilul nou considerându-le spurcate. Exact disputa dintre evrei şi samarineni, de pe timpul Mântuitorului. Pe lângă aceasta, din ignoranţă şi din slaba pregătire teologică, nu au simţit când diavolul i-a dus cu preşul mândriei, făcându-i să desconsidere botezul săvârşit în numele Sfintei Treimi de către preoţii stilului nou. Astfel, au călcat Sfânta Scriptură, unde spune: „Un domn, o credinţă şi un botez„ (Efes. 4,5), făcându-se eretici, călcând liturgic canonicitatea de a nu boteza a doua oară în numele Sfintei Treimi, cum prevăd canoanele: 47 Apostolic, 57 Cartagina, 1 Sfântul Vasile Cel Mare, devenind şi anticanonici.”

Concluzie:
Aici părintele explică de ce stilismul este o erezie și o sectologie, căci neagă lucrarea lui Dumnezeu în BOR și cu poporul român pe baza mutării ceasurilor, pentru care sfinții trei ierarhi au zis că nu este greșeală căci nu este canon. Deci nu e vorba de schimbarea ceasurilor înainte sau înapoi, pentru care nu este canon ci e vorba de altceva și părintele explică foarte bine! Deci nu neg ci susțin! Însă este bine cu ceasurile date cu 13x24 ore îndărăt dar cu calendar pe nou, adică trebuie trecuți toți sfinții căci Dumnezeu a lucrat cu noi în BOR și Noul Ierusalim și în România până azi și o să mai lucreze și în continuare, dacă nu-L mai mâniem prea tare cum suntem noi obijnuiți ca să fim obraznici și proști, prost crescuți.

[DragosP]

În prealabil postat de vsovivi

Deci nu neg ci susțin!

Am înţeles. Ce-ţi convine susţii, ce nu, negi.
"Curat murdar coane Fănică!"

Mulţumesc pentru explicaţii şi iertare te rog pentru intervenţie.

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Am înţeles. Ce-ţi convine susţii, ce nu, negi.
"Curat murdar coane Fănică!"

Mulţumesc pentru explicaţii şi iertare te rog pentru intervenţie.

Păi ceea ce nu-mi convine este minciuna și nedreptatea și n-am cum face decât să scot neghina afară din inima mea.

Dar tu n-ai decât s-o porți,

...deci nu e după bunul plac ce fac ci după ce este scris și după faptele mărturisite de sfinți și de părinți... citesc.

Problema e că nu-ți convine ție și atunci e musai să fiu eu vinovat că tu nepricepând ești pradă insinuării și ironiilor care spun multe prostii de parcă ai știi tu mai bine deși mereu te altoiesc buruienile și neghinele pe cale... păi până acum n-ai zis decât atât:

„eu sunt milițianul bun că-s obedient și tu ești rău că am eu niște argumente ascunse... am niște bârfe la dosar... că doar nu poți avea tu dreptate ci musai sfinții și părinții...”

Păi dragul meu, ei au, păcat că nu e cine să-i priceapă... nu e cine, căci toți ne mândrim și ne autoîndreptățim răstălmăcind canoanele și scripturile și lepădăm smerenia pentru bucuria de răul altuia.

Dar îți repet:

Să fii iubit... măcar dacă te-ai fi lămurit... dar nu așa, ci recunoscând așa ca și corbul... sau ca Veronica.

Sau măcar zi împreună cu mine:

Recunosc Doamne că sunt un prost și un habarnist și un mincinos... care fac pe înțeleptul...

Hai zi... poate ți se va ierta... ție.

Eu te-am iertat dar nu știu dacă îți va fi de folos fără ca să te smerești și umilești... asta nu știu, nu mie, că eu n-am nevoie, ci așa ca să ți se umezească sufletul tău cel însetat.

[DragosP]

În prealabil postat de vsovivi

Sau măcar zi împreună cu mine:

Recunosc Doamne că sunt un prost și un habarnist și un mincinos... care fac pe înțeleptul...

Eu unul cel puţin recunosc, nu încerc să răstălmăcesc spusele marilor duhovnici ai acestui neam.
Da, sunt un prost şi un habarnist. Mincinos nu sunt. De făcut pe înţeleptul nici atât, eu nu încerc să explic nimic nimănui, eu întreb; aşa cum te-am întrebat şi pe tine.

Mai spun odată poate nu s-a înţeles: Da, sunt un prost şi un habarnist.

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Eu unul cel puţin recunosc, nu încerc să răstălmăcesc spusele marilor duhovnici ai acestui neam.
Da, sunt un prost şi un habarnist. Mincinos nu sunt. De făcut pe înţeleptul nici atât, eu nu încerc să explic nimic nimănui, eu întreb; aşa cum te-am întrebat şi pe tine.

Mai spun odată poate nu s-a înţeles: Da, sunt un prost şi un habarnist.

Iar dacă recunoști și te smerești fără ironie și autovictimizare foarte bine dar de ce te ți mai sus susținând iarăși mincinos că am răstălmăcit spusele marilor duhovnici...

Pe cine insinuezi că am răstălmăcit?

Nu am răstălmăcit ci am citi și ți-am prezentat ce am priceput eu, concluziile mele, cu lumină curată de sus... că fără Domnul nu putem face nimic...

Deci te smerești dar tot mă osândești... păi cum vine asta stimabile? Și zici că nu minți? Păi văd că minți sau ai părere eronată sau insinuare căci argumente nu prezinți ci faci apel ca să te creadă alții pe cuvântul tău de spioner...

Păi dragul meu... te-am iertat dar nu-i suficient ci e nevoi de credință!

Ia spune la nenea, de ce crezi dumneata că te-aș minți și aș răstălmăci pe sfinți sau pe marii duhovnici?

Dar de ce ai face-o dumneata, ia spune?

[DragosP]

În prealabil postat de vsovivi

Ia spune la nenea, de ce crezi dumneata că te-aș minți și aș răstălmăci pe sfinți sau pe marii duhovnici?

Din mândrie, care duce la rătăcire.
Sau din neştiinţă.

Dar de ce ai face-o dumneata, ia spune?

Din aceleaşi motive.

[vsovivi]

În prealabil postat de DragosP

Din mândrie, care duce la rătăcire.
Sau din neştiinţă.
Din aceleaşi motive.

Eu cred că din minteresuri viclean-prozelmite și pentru minciuna măririi de sine și neiubirea slavei Domnului ci pofta de slava gLumească...

...dar oricum ai răspuns corect, că asta înseamnă mândria împletită cu neștiința, minciuna și vieța în păcate dar care se ține mare că cică el știe mai bine, el cel care le știe pe toate... e grozav mândrulețul care se ține sfințișor deși el e cel ce a curvit și s-a păcălit și amăgit cică s-a smerit mândrulețul...

Dar nu poți acuza de mândrie și neștiință pe cineva care îți aduce argumentele pe baza căruia își întemeiază părerea și ți-o prezintă frumos... și cu atât mai puțin pe mine care nu te-am osândit pentru că nu poți crede ci ți-am cerut doar să nu mai osândești dumneata, căci nu știi în cine lovești... în Dumnezeu, căci acolo e grădina Lui, e Raiul.

În mine te iert dacă dai la nesfârșit ca într-o țepușe dar sigur îți vei răni piciorul, și s-ar putea să te orbească Lumia lui Hristos... căci mergi pe drumul Damascului.

Deci dragul meu, sper că te-ai lămurit în parte cum stau lucrurile, și uite sigur nu te osândesc nici acum dacă nu crezi, căci Domnul nu a venit ca să osândească ci să găsească pe cel pierdut și să cheme la pocăință căci Împărăția Cerurilor s-a apropiat. Pe mine m-a găsit și m-a iubit. Păcat că nu prea are cu cine, căci sunt mai rău ca toți.

[vsovivi]

445.- Părintele, ne spunea:
-La Boroaia, aveam o creştină care venea la Biserică, postea toate posturile, se împărtăşea, fiind o bună şi de nădejde credincioasă, cu toate că mama ei ţinea stilul vechi. Într-o zi a căzut la o boală grea şi a pus-o la pat. Atunci, trimite după mine să merg şi s-o împărtăşesc. M-am dus în grabă şi eram mirat cum de a căzut mătuşa Ileana aşa deodată la boală! Când am început slujba pentru spovedanie îmi spune:
-Părinte, te rog, de data aceasta şi pentru că este ultima dată, simt aceasta, să pomeneşti la rugăciune pe sfinţii de astăzi pe stilul vechi!
-De ce mătuşă Ileana, că dumneata niciodată n-ai cerut şi nu ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut că sunt greşiţi?
-Ştiu, părinte, de data aceasta te rog să mă spovedeşti şi să mă împărtăşeşti pe stilul vechi.Mama a murit cu necazul pe mine, că nu m-a putut convinge să merg la biserica pe Stilul Vechi, vreau măcar la sfârşitul vieţii mele s-o împac pe mama.
Nu am reuşit oricât de mult am insistat şi oricâte argumente i-am adus că, omul în ultima clipă a vieţii se poate pierde şi poate pierde tot ce a clădit într-o viaţă şi că aceasta este o ispită cu care vrăjmaşul vrea s-o câştige. Până în cele din urmă, neavând ce să fac, am spovedit-o şi am împărtăşit-o aşa cum a cerut. Am insistat să-i aducă familia un preot pe vechi, dacă aceasta vrea, însă nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut să primească preotul pe vechi decât pe mine.
După ce am spovedit-o pe mătuşa Ileana, în urmă a murit. I-am făcut înmormântarea. Fiind cutremurat sufleteşte de încăpăţânarea mătuşii, pentru că tot timpul am avut grijă să n-o scap la stilişti, ştiind că familia ei toată este pe stilul vechi, iar în ultima clipă a vieţii s-o pierd fără putinţă de a o salva. Am pus rugăciune la Dumnezeu ca să-mi arate unde este sufletul mătuşii Ileana!
Fiind la rugăciune, peretele dinspre răsărit dispare, se vedea afară, mi s-a arătat un tânăr îmbrăcat în alb, zicându-mi:
-Ai cerut de la Creatorul să vezi unde este sufletul lui Ileana?
-Da. Am răspuns eu.
-Vino cu mine şi vezi! Am fost luat pe sus şi dus înspre miază-noapte. Într-o clipă, am trecut deasupra munţilor, văilor, pădurilor, satelor, oraşelor, am coborât într-un loc întunecos plin de rugi, spini, pământ colţuros şi cu iarbă scurtă şi aspră. Tânărul care mă însoţea a prins cu mâna de iarbă şi a ridicat-o ca pe o uşă.
-Coboară! Mi-a poruncit.
-Nu văd nimic. I-am răspuns eu, pentru că totul era întuneric şi nu se vedea nici pământ, nici scări.
-Să fie lumină! A poruncit tânărul. Atunci s-a luminat, şi am descoperit nişte scări, nu ştiam din ce material sunt, am coborât foarte mult în jos, în fundul pământului, până ce am ajuns în faţa unui zid, opac, care nu era nici din piatră, nici din fier, nici din ciment, nu ştiu din ce era. Avea multe uşi. Ne-am oprit în dreptul uneia, în care tânărul a lovit. S-a deschis uşa şi am intrat într-o cameră nu prea mare, cu pereţii de culoare gri închis. În mijlocul camerei pe un scaun şedea mătuşa Ileana într-o lumină puternică şi apăsătoare. Când m-a văzut s-a luminat la faţă şi a zis:
-Ai venit să mă scoţi de aici! Nu te-am ascultat şi uite cum mă chinuiesc! Lumina aceasta este fierbinte şi grea, mă apasă de mă dor umerii! Tânărul îmi face semn că este timpul să plecăm şi-mi spune:
-La sfârşitul vieţii, a pierdut locul la Creatorul. Aşa se chinuiesc cei despărţiţi de ascultarea Bisericii, cei ce nu ascultă de duhovnicul lor, şi se cred mai luminaţi!
Deci, a pierdut locul care i se pregătise pentru trăire în evlavie şi râvnă, mereu socotea despărţirea în două a bisericii: stil nou şi stil vechi, o greşeală a celor de pe stilul vechi. Aţi văzut, cum diavolul a avut răbdare şi a aşteptat-o până în ultima clipă a vieţii sale? Când i-a dat o falsă mustrare de conştiinţă, că nu a ascultat de mama ei să respecte stilul vechi şi că, mama a murit supărată pe ea? Vedeţi, cum omul îşi poate pierde mântuirea chiar şi în ultima clipă a vieţii? Câţi nu au fost înşelaţi în felul acesta? Câţi nu zic, ce poate fi rău în stilul vechi, că tot biserică ortodoxă este? Este biserică ortodoxă, dar căzută din har şi ascultare. Dacă s-ar întoarce la ascultare ar fi altceva. Din cauza aceasta, nici rugăciunile nu se urcă la cer, chiar dacă sunt pioşi, evlavioşi, respectă tipicul, canoanele, predaniile, mi s-a arătat aceasta.


Concluzie:

Din cele prezentate rezultă foarte clar că tânărul îmbrăcat în alb era diavolul care luase locul Creatorului și se dădea Creatorul și care îl halucinase pe părinte, ca să creadă că mătușa Ileana a ajuns în iad. Nu și-a dat numele, a zis doar că părintele a Cerut creatorului să îl lămurească dar iată că el se dădea Creatorul, lăsând să se înțeleagă asta întrucât spuse la un momendat: „Să fie Lumină!”

De ce zic asta?
Păi care era greșala ei, a mătușei Ileana?

Ea nu chemase pe părintele de pe vechi ci acceptase numai pe părintele de pe nou, deci amândoi rămaseră fideli rânduielii pe nou, atât Ileana cât și Preotul, rămaseră fideli ascultării de Biserică, dar au făcut doar o împăcare cu cei pe vechi prin Ileana care s-a smerit spre pace, deci o împăcare cu mama ei care crezuse mai mult în cei de pe vechi și care erau schismatici și eretici căci părintele o învățase bine pe Ileana și ea așa credea dar voia să se împace cu maica ei, să iasă din ceartă căci cel mai înțelept cedează dar iată fără să se lepede de adevărata Creadință.

Ea ceruse defapt o împăcare, o recunoaștere a unicității bisericii, adică recunoștea pe Dumnezeu în întregime, căci dacă ar fi chemat preot pe vechi atunci era clar că se lepădase în ultimul ceas, dar așa, e clar că nu se lepădase ci murise în biseica unică a Domnului.

Deci e clar, că diavolul îmbrăcat în alb, nedându-și numele a înscenat o minciună bine ticluită ca să-i facă pe naivi să creadă că mătușa Ileana a ajuns în iad.

Și mă întreb cum putea face un preot pe nou o slujbă pe vechi? Ce ar fi făcut? Ar fi pomenit sfinții cu ceasurile date înapoi, deci nu făcea o greșală canonică. Deci validitea împărtășaniei trebuie recunoscută, deci mătușa Ileana s-a împărtășit valid și nu are păcate căci înainte de moarte s-a împărtășit cu Hristos, deci i s-a iertat păcatul și i s-a recunoscut și smerenia față de părinți ca împăcare dar și nelepădarea de Dumnezeu căci a cerut numai preotul ei pe nou!

Rezultă clar că tânărul fără nume în alb ce s-a dat a fi slujitorul Creatorului furându-i apoi locul „Să fie Lumină” era însuși diavolul! căci nu a zis să fie Lumină în numele sfintei treimi ci s-a arătat singur deci a mărturisit nu sfânta treime ci așa ca cei ce cred în Dumnezeul ce nu are fiu pe Hristos și nu cred nici în Duhul Sfânt ci în ei înșiși sau într-un Dumnezeu unic și necunoscut de nimeni.

Deci a fost o înșelare drăcească foarte puternică venită prin părintele Argatu.

[vsovivi]

„446.- Părintele, spunea:
-La 6 decembrie 1939, am făcut prima slujbă ca preot extrabugetar la socrul meu (preotul Mihăilescu), în satul Oniceni, judeţul Suceava. Ca preot ajutător, am avut de-a face cu credincioşi de pe stilul vechi, care au avut mănăstire în satul Roşiori.
Primul Ajun, a fost în 1939. El a luat o parte din sat, iar pe mine, m-a trimis în cealaltă parte. Când am terminat serviciul, el a venit plângând, pentru necazurile ce le-a avut de la casele celor pe stilul vechi. Am spus că, la Ajunul Bobotezei mă duc eu pe acolo, unde-s mai mulţi. Când am trecut eu pe la ei, unii n-au avut curaj să iasă, să mă apostrofeze şi lăsau totul pe masă pregătit şi un copil sau doi care să mă întâmpine. În anul acela, a fost o zăpadă foarte mare, de doi metri. Într-un loc ca acesta cu zăpadă, era casa celui de care ascultau toţi cei de pe stilul vechi. La el nu puteam ajunge decât printr-un tunel, făcut de la casă la fântână. Acest om, a avut grijă să lege poarta ca să nu pot intra. Am pus copiii, care mă însoţeau,să dezlege poarta, am intrat, iar el avea o furcă într-o mână şi într-alta altă furcă. Nu m-am înfricoşat. Iar copiii, vreo şaptezeci la număr, au umplut curtea lui. Mi-a zis:
-Peste douăsprezece zile, să vii aici!!! Eu i-am răspuns:
-Cum te cheamă? A cui e această casă? (era veche).
Era a lui, de la tata şi de la bunicul. I-am spus:
-Vezi? Bunicul a venit şi a plecat! Tatăl, a venit şi a plecat! Şi dumneata vei pleca! Iaca şi eu, să mă odihnesc. Mi-a zis:
-Te las sa intri, dar să nu se cânte.
Am intrat în casă cu dascălul. El a rămas afară. Şi am cântat „În Iordan”.Opt copii de ai lui, au venit repede şi au sărutat crucea şi i-am stropit cu aghiasmă. El a aflat, îmi pune mâna în gât, peste epitrahil şi voia să mă pălmuiască. Dascălul se speriase şi eu i-am zis:
-Fapta pe care ai făcut-o acum, ştii din ce categorie e? A unui om nebun! Eu am venit în casa tea cu Crucea Mântuitorului, cu care eşti botezat şi dacă ai făcut aşa, ca un om nebun, atunci, În numele Mântuitorului Hristos, nebun să rămâi!De acum înainte, să te dezlege mitropolitul şi episcopul ”de pe vechi”.
Şi-a luat mâna din gâtul meu şi a început să tremure şi să se schimbe la faţă. Am trecut iar prin tunel la celelalte case şi oamenii erau curioşi cum am să ies de acolo.
La scurt timp, acest om, călare pe cal, cu sabia, cu pumnalul şi securea, fugărea calul de-a lungul satului şi striga:
-Eu sunt Ştefan cel Mare! Ieşiţi la hotare, că vin tătarii în ţară! Şi o lua la galop cu calul, până în şoseaua mare şi se întorcea înapoi, zicând că e Mihai Viteazul, că intră turcii!
Din Ajunul Bobotezei şi până în luna lui mai, astă treabă făcea ziua, iar noaptea, buciuma să se adune păsările negre care defilau deasupra casei lui.
L-au lăsat aşa până la înfloritul cireşilor. Cei pe vechi i-au citit, dar nu şi-a revenit. Iar în luna lui mai, a venit o serie de consilieri, de la cei pe stilul vechi, rugându-mă să-i dau iertare. Le-am cerut să aducă o cămaşă albă şi am citit rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare, i-am dat cămaşa stropită cu aghiazmă şi am citit dezlegarea de blestem şi le-am spus să-l îmbrace cu ea, să-l spele pe faţă cu aghiazmă. Aceia, au spus la toţi:
-Cum l-au spălat cu aghiazmă şi l-au îmbrăcat cu cămaşa, i s-a luminat mintea şi a început a întreba: Unde sunt copiii mei? Cum de au înflorit cireşii aşa repede?
Acum, ei ar da înapoi, dar nu mai pot pentru mulţimea oamenilor ce vin la ei, dând dovadă de căinţă. Dar pentru greşeala lor, le este ruşine să se întoarcă. Trebuie un fel de a vorbi bine cu dânşii, pentru a ajunge la întoarcerea lor.
(Pr Alexandru Argatu, Viata părintelui Ilarion Argatu, scrisă de mâna sa, 2006, pag.53-55)”

Concluzie:
Părintele Argatu a greșit că a intrat în casa omului punând copiii să dezlege poarta și că nu a respectat pe stăpânul casei respective, mințind și săvârșind totuși slujba și că l-a mai și blestemat pe acela pentru că credea că e corect cu ceasurile îndărăt cu 13 zile, el a zis cu 12, deci nu știa nici el prea clar, omul acela, dar nu sunt eu chemat aici să-l judec pe părinte, dar iată că apoi se dovedește că puterea lui Hristos, era lucrătoare în părintele Argatu și Domnul era cu el, și deci avea bună credință și intenție curată, căci lucrase spre slava Lui Dumnezeu, căci dacă blestemul lui era doar al unui om îndrăcit, un slujitor fără har, și biserica stiliștilor pe vechi ar fi validă, atunci ar fi dezlegat cu ușurință pe omul acela de blestemul cu nebunia, dar iată că ei nu putuseră și-l chemaseră pe el să-l dezlege pe omul acela. Și iată deci că puterea lui Hristos lucra din nou când a fost rechemat ca să-l dezlege de nebunie, dezlegând părintele Argatu pe acel om care și-a revenit din nebunie complet. Deci părintele Argatu a dovedit că BOR nu greșise dacă a dat ceasurile înainte cu 13 zile căci nu este canon pentru asta și că Harul și Darul și puterea și lucrarea Domnului nu se oprise ci continuase în BOR prin preoții și arhiereii credincioși și ascultători. În timp ce stiliștii care folosindu-se de ceasuri, mint despre BOR, și au căzut în tot felul de schisme și eresuri și călcări de canoane și nu au nicio putere Dumnezeiască decât așa că se roagă și ei ca orice om mai mult sau mai puțin creștin îmbrăcat în popă fără hirotonie validă și fără har și putere, neavând prea mari șanse ca rugăciunile să-i fie ascultate, sunt defapt o biserică străină de Adevărul, căci pe motiv de ceasuri ei neagă BOR și calcă multe canoane și nu recunoscu sfinții mai noi, deci continuarea lucrării Domnului, după mutarea ceasurilor, adică folosesc acest pretext doar ca să se erijeze la osândirea nedreaptă a sfinților și proorocilor ce își au locul în noul calendar.

[vsovivi]

447.- Am văzut cum sunt preoţii de pe stilul vechi înaintea lui Dumnezeu:
-Am văzut, cum preoţii stilului vechi sunt îmbrăcaţi în veşminte strălucitoare, înconjuraţi de lumină, dar cuvintele lor de aur li se urcau până deasupra capului şi apoi coborau şi se aşterneau pe pământ, aşa cum a coborât fumul din jertfa lui Cain, fiul lui Adam şi Eva, pentru că nu a adus jertfă din cele plăcute lui Dumnezeu. Deci şi Cain aducea slujbă lui Dumnezeu. Dumnezeu nu primeşte tot ce i se aduce. Să se ştie că ascultarea este socotită la Dumnezeu ca jertfa cea bună. Mântuirea vine numai prin biserică şi ascultarea de ea. Înafara bisericii nu este mântuire. Dacă te-ai botezat în biserică şi ai crescut duhovniceşte în ea şi apoi te rupi şi ieşi de sub ascultarea ei, facându-ţi separat biserică, atunci, ai făcut o biserică schismatică. La Judecata Înfricoşată, Dumnezeu, va trece prin foc orice neascultare şi orice act de păcătuire. Dumnezeu, nu este al dezbinării şi al neorânduielii, chiar dacă zici că slujeşti cu râvnă şi devotament, când faptele sunt ale neascultării şi dezbinării. Ce spune Evanghelia că vor zice unii la judecată: „Doamne nu Ti-am slujit Ţie, nu în numele Tău am scos diavoli şi li se va zice acestora, plecaţi de la Mine că nu vă cunosc pe voi!” (Mat.7,22-23) (op.cit.pag.60-61)

Concluzie:
Aici observ cum părintele folosește argumentul ascultării și înfricoșarea la fel ca bisericile ce lepădându-se de Hristos se tem că plecând oile nu vor mai avea pe cine să mulgă și să tundă și să mănânce, deci e un argument plin de prozelmită în care folosește ascultarea pe post de îndobitocire a credincioșilor... deci mă mir de dânsul și cred că e liber fiecare să facă cum crede de cuviință, și ar fi trebuit părintele să-și amintească de cum procedaseră evreii din sinedriu acum 2000 de ani și cum înfricoșaseră ei pe popor cu legea și ascultarea ca nu cumva să meargă cineva după Iisus fiul Mariei... Deci ar fi trebuit să știe că la noi ortodocșii se referă citatul din Matei, la „preoții” desfrânatei jidoavce din care apare antichrist în chip de om...

Și chiar dacă are dreptate părintele, că stiliștii sunt schismatici și că ascultarea cea bună de biserica cea Adevărată e bine răsplătită de Dumnezeu, e totuși urât ca să folosești ascultarea și înfricoșarea pentru minterese străine de Dumnezeu ce transpar din text... căci oricine e liber să plece când dorește... unde dorește, la cine dorește, calea spre iad o poate alege oricine, și n-are decât... căci Domnul nu a călcat libertatea omului înfricoșându-l pentru interesele pântecului dracilor... ... ci a chemat la slujire și ascultare de Tatăl și Maica Cerească... nu pământească.

Deci nu e suficient să-i vezi pe alții greșiți ci trebuie să te vezi musai mai înainte pe tine însuți... și să cauți să-i căștigi și pe alții de partea Adevărului, pe Calea cea strâmtă cu urcuș, că la ce-mi folosește mie de câștig gLumea toată dacă suflețelul meu mi-l voi pierde?