Cum sa-l recunoastem pe antihrist ?

Cum sa-l recunoastem pe antihrist ? Mareste imaginea.


Cum sa-l recunoastem pe antihrist ?

Cea mai exacta, literala si mai istorica semnificatie a cuvintelor Apostolului Ioan despre taina "celor trei de sase" este: "regele Israelului". 666 este semnificatia numerica a formulei "ha-melek - le-isra'el". Sfantul Apostol Ioan nu a descifrat direct acest numar, intrucat, daca acest nume ar fi fost scris de-a dreptul, iudeii s-ar fi indepartat imediat de cele predicate de Evanghelie. Deoarece asta inseamna ca acel mesia, a carui venire este asteptata de iudei de mai multe milenii, va fi dusmanul lui Dumnezeu, un fals hristos. Acest avertisment al Apostolui Ioan le inlesneste mult viata crestinilor.

Noi nu trebuie sa ghicim dupa mintea noastra daca a venit sau nu antihrist, daca isi pune deja capcanele sau nu. De fapt, crestinul ortodox nu trebuie sa manifeste un interes special in cautarea lui antihrist. El nici nu trebuie cautat: se va arata singur lumii. Trebuie doar, din cand in cand, sa te uiti la un post de televiziune.

Una din deosebirile fundamentale intre crestinism si iudaism consta in faptul ca, din punctul de vedere al iudaismului, Mesia nu poate veni in lume pe ascuns. Puterea lui trebuie sa fie vadita si revolutia pe care o va produce in ordinea lumii trebuie sa fie, de asemenea, evidenta tuturor. Numai crestini, obisnuiti cu imaginea "ascunsa", de taina, a lui Hristos, de la prima Sa venire, sunt inclinati sa presupuna ca la fel ar putea sa fie si asteptarile mesianice ale iudeilor. Dar aceasta este o proiectie eronata a propriilor conceptii si credinte asupra unor oameni complet diferiti.

Mesia al iudeilor va fi proclamat in mod public si tunator. El va fi incoronat si inscaunat in Templul din Ierusalim. El va fi nu numai un om politic, ci si un lider care va pretinde inchinare religioasa. "El nu va aduce lumea la idolatrie, dar va fi vrajmas al lui Dumnezeu, va respinge toti zeii si va porunci lumii sa i se inchine lui, in locul lui Dumnezeu si va trona in Templul lui Dumnezeu - nu numai in cel din Ierusalim, ci peste tot in biserici."

Conform admirabilei observatii a lui M. Markis, "Omul va ramane om: respingerea minciunii nu poate fi dezradacinata din el. Iar cand vom fi deja dezgustati de toate maruntele, ponositele semiadevaruri particulare - din fiecare confesiune, din fiecare Biserica a noastra -, atunci ni se va propune, in schimb, o super-minciuna, una singura, globala, puternica, evidenta si ultima."

Si nu batranii si inaintevazatorii nostri preoti ni-l vor vesti pe antihrist, ci iudeii! Cu siguranta, Israelul nu-si va ascunde bucuria. Jubilarea lui in intreaga lume va fi asurzitoare. Cand Israelul va exclama bucuros: "L-am gasit pe Mesia!", cand evreii ne vor talcui, radiosi: "Vedeti ca profetiile noastre totusi s-au implinit! A venit Mesia! Lumea i s-a inchinat adevaratului rege al Israelului, care a devenit regele lumii" - atunci, la toate aceste prezentari pline de veselie, crestinii vor trebui sa raspunda smeriti si linistiti: "Ce sa-i faci, asta e. In sfarsit. Asadar, dumneavoastra sunteti acel "ha-melek - le-isra'el"? Iertati-ne, nu va putem strange mana".

Nu noi il vom descoperi pe falsul hristos printre randurile ziarelor sau in visele noastre. Ci vom fi instiintati de venirea lui in mod public. Ni se va face cunoscuta o intreaga lista a titlurilor lui oficiale. Dar despre una singura dintre slujirile lui se va vorbi, pentru inceput, in mod neclar: ceva in legatura cu statutul si convingerile lui religioase. Iar crestinul va deschide cartea Apocalipsei (a Apocalipsei, iar nu una de ghicit sau de jocuri de-a v-ati ascunselea!), va confrunta aceasta cu ce este scris acolo si va adauga: "Regele Israelului.. 666.. O mica fiara in frac.. Ce sa-i faci, asta e, inseamna ca in curand va veni si Hristosul nostru.. il vom astepta in pustie, departe de serbarile voastre."

Asadar, daca intr-adevar evreii vor naste un mesia corespunzator imaginii lor despre slujirea mesianica, atunci postul de televiziune va transmite un reportaj in direct de la locul desfasurarii evenimentelor, din Ierusalim. Deocamdata nu se intampla aceasta, asadar nu exista nici antihrist. Nu exista pecetea sa.

"Hristos le-a povestit cu de-amanuntul ucenicilor Sai tot ce priveste sfarsitul lumii. De ce? Pentru ca sa nu-si gaseasca locul printre ei cei care-i aduc pe antihristi." Daca nu vom citi Scriptura pe sarite, ci, in afara de Apocalipsa, vom mai citi si alte carti sfinte din ea, vom descoperi mai putine motive pentru panica eshatologica excesiva, tipica pentru publicatiile potrivnicilor codificarii.

De pilda, Mantuitorul spune: "Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul" (Mt. 24, 14). S-a adeverit acest cuvant al Mantuitorului? Numai ecumenistii pot da un raspuns afirmativ. In talcuire protestanta sau catolica, Evanghelia a fost, intr-adevar, raspandita in intreaga lume. Dar oare a spus Hristos aceste cuvinte despre protestanti, iar nu despre ortodocsi? Eu presupun ca Evanghelia a fost scrisa pentru crestinii ortodocsi. Asadar, sfarsitul istoriei trebuie sa fie precedat de o propovaduire mondiala a ortodoxiei, iar nu a sectarismului. Si iata cum, paradoxal, lenevia misionara a ortodocsilor duce la prelungirea istoriei lumii. Nu, nu este o "suceala" a mintii mele.

La inceputul secolului at XX-lea, subiectul a fost dezbatut in corespondenta dintre episcopul Nikolai al Japoniei si arhiepiscopul Nikon (Rojdestvenski). Exact aceasta era concluzia cu care sfantul Nikolai il linistea pe vladica Nikon (in scrisoarea din 10 noiembrie 1909):

- "Tare m-am intristat, citind partea sumbra a scrisorii dumneavoastra: "Nori amenintatori ard deasupra sarmanei Rusii. Nu fara temei, multi cred ca sfarsitul lumii este aproapeť s.a.m.d. Cugetarile ce au urmat insa au facut ca amaraciunea sa mi se mai domoleasca. In toiul luptei soldatul vede sange, mult sange. Dar nu are dreptate daca spune: "Nu exista nimic altceva decat sange, nu mai exista pace, lumea se prabuseste!ť Va aflati chiar in centrul razboiului izbucnit, chiar dumneavoastra sunteti ranit. Cum se poate sa nu suferiti? Cum sa nu va sangereze inima? Cum sa va retineti strigatul de durere? Dar aruncati o privire asupra istoriei mondiale de la Adam incoace: au existat candva vremuri perfect linistite? Lumea precrestina se asfixia intr-atat in intunecimea adanca a raului, incat oamenii cei mai buni de atunci alegeau suicidul, ca pe cea din urma mangaiere. Iar imediat ce pe pamant a stralucit lumina cereasca si oamenilor li s-a dat cupa mangaierii, cei care au intrat in acest suvoi de lumina si au primit cupa, vazand intunecimea din afara care-i inconjura, sufereau atat de mult, incat socoteau ca traiau in vremurile cele de pe urma.

Aduceti-va aminte cum Sfantul Apostol Pavel ii convingea pe Tesaloniceni sa nu se grabeasca a se indoi de Venirea Domnului, intrucat, desi nelegiuirea se savarseste deja pe ascuns, inca nu e vremea sfarsitului. Dar cand va fi? Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul. Ce poate fi mai clar si mai sigur, dar si mai linistitor decat aceasta indicatie? inca mai mult de jumatate din limbile pamantului nu au auzit Evanghelia imparatiei. Iar cele care au auzit-o si-au insusit-o, oare, cum se cuvine? Oare in popoarele europene Evanghelia a patruns pana in strafundul inimii oamenilor? Nu, ea inca se afla la suprafata sufletului lor. Deoarece popoarele Occidentului asculta Evanghelia, ramanand intunecate de rastalmacirile catolicismului si ale protestantismului. Rusia asculta luminoasa Evanghelie avand inca mintea neluminata, necoapta, ignoranta si inima lipsita de profunzime. Oare de aceea S-a coborat Dumnezeu pe pamant si le-a dat El insusi oamenilor invatatura, ca in scurta vreme aceasta sa apara in chipul intunecat al catolicismului si al protestantismului, iar acolo unde straluceste in lumina ei deplina doar putini sa fie luminati si transfigurati de ea pana-n strafundurile inimii si ale mintii? Oare multimea de sfinti ai Bisericii Ortodoxe mergea in aceasta lumina numai dupa chemarea inimii, fara sa-si dea seama clar de comoara pe care o detine? Viata fiecarui om si, cu atat mai mult, a fiecarui popor si, neindoielnic, a intregii omeniri parcurge perioade stabilite de Ziditor. La ce varsta se afla acum omenirea, din momentul nasterii ei intru noua viata? Desigur ca inca intr-una tanara!

Pentru un organism atat de mare, doua mii de ani sunt o perioada cu totul neinsemnata. Vor mai trece multe milenii, pana cand adevarata invatatura a lui Hristos si harul cel de viata datator al Sfantului Duh vor patrunde in toate madularele acestui organism, pana cand toate popoarele si, in sanul lor, fiecare persoana in parte isi vor insusi invatatura lui Hristos si vor primi lucrarea harica a acesteia: dreptatea lui Dumnezeu o cere. Adevarul lui Hristos si harul Sfantului Duh trebuie sa patrunda in omenire cu toata puterea lor si sa-si desavarseasca toata lucrarea. Abia atunci va incepe varsta matura a omenirii: acest maret organism se va ridica in toata splendoarea sa si va face atatea fapte bune, pe cat este in masura firea omeneasca facuta de Dumnezeu Ziditorul si insamantata de Dumnezeu Mantuitorul. inca profetii din vechime au inaintevazut si au zugravit in culori incantatoare aceste timpuri, cand
"nu vor exista cai necurate si oamenii nu vor rataci, nu va fi leu ori alta fiara salbatica, iar lupii si mieii vor paste impreuna"; atunci "va fi o singura turma si un singur pastor", dupa prea doritul cuvant al insusi Adevarului intrupat. Omenirea mai are foarte mult de mers pana la aceasta culme! Iar apoi ea va merge in jos si va cobori la asemenea abisuri ale raului, pe care nici inainte de Potop nu le cunoscuse; puterile de viata ale luminii si binelui se vor stinge aproape complet in omenirea secatuita - si atunci, si nu mai devreme decat atunci, va veni sfarsitul lumii. Iata gandurile care mi-au linistit inima, ravasita de scrisoarea dumneavoastra. Ele sunt ale mele, intr-o masura nu mai mare cat ale dumneavoastra. Fie ca ele sa se reverse din mintea in inima dumneavoastra, ca sa devina o usurare atat pentru durerea dumneavoastra sufleteasca, pe care o impartasesc din plin si pe care cu siguranta ca as fi simtit-o si eu la fel de acut, daca nu m-as fi aflat la o oarecare distanta de campul luptei."

Acelasi a fost si argumentul altui misionar ortodox (care a slujit multa vreme in China), si anume al Sfantului Ioan Maximovici. El domolea verva apocaliptica a parintelui Serafim Rose: "- Evanghelia a fost propovaduita deja aproape tuturor popoarelor. Inseamna asta ca a inceput sfarsitul lumii? - Nu, a raspuns Vladica. Evanghelia lui Hristos trebuie propovaduita mai intai in toate limbile pamantului in talcuirea ei ortodoxa. Abia dupa aceea va veni sfarsitul lumii." Dupa cum vedem, misionarii activi au avut intotdeauna o atitudine mai optimista decat monahii obisnuiti.

De altfel, acest optimism (indraznesc sa spun: al nostru) are si temeiuri patristice. Din aceleasi cuvinte evanghelice referitoare la faptul ca propovaduirea Evangheliei in intreaga lume va precede sfarsitul istoriei, Fericitul Teodoret al Cirului a conchis ca antihrist nu va putea aparea inainte de eradicarea idolatriei. "Sa nu credeti ca vrajmasul se va arata acum, caci mai intai va fi nimicita ratacirea idolatriei, care intarzie (sfarsitul lumii) si se va instaura propovaduirea Evangheliei. Abia apoi va aparea nelegiuitul." Dupa aceeasi logica, pentru Cuviosul Efrem Sirul, cea "care intarzie (sfarsitul lumii)" este slujirea jidoveasca.

In intelegerea Cuviosului Efrem Sirul, Sfantul Apostol Pavel ii convinge pe tematori: suferintele noastre de azi nu sunt un semn al celei de-A doua Veniri a lui Hristos. Mai intai vom birui, abia apoi vom fi inselati. Asa ca sa nu credeti ca acum vitie ziua Domnului. Mai avem foarte multe de facut pentru Evanghelie. Si iata ca, paradoxal, lenevia misionara a ortodocsilor inlesneste prelungirea istoriei lumii.

Este adevarat ca Sfantul Ioan Gura de Aur raporta aceste prorociri ale lui Hristos doar la generatia apostolilor si la daramarea Ierusalimului. in conceptia sa, apostolii trebuiau mai intai sa raspandeasca Evanghelia in lume si abia apoi va veni sfarsitul Ierusalimului (iar nu al intregii lumi). Dar mai tarziu mitropolitul Stefan (lavorski) a explicat de ce implinirea poruncii lui Hristos cu privire la propovaduirea Evangheliei "la toate popoarele" nu poate fi raportata la timpurile apostolilor: "Intrucat n-a fost inca propovaduita tuturor limbilor, caci si la rasarit si la apus se afla tari multe si mari, in care nu s-a auzit nici urma de propovaduirea Evangheliei. De aici ni se da sa vedem limpede ca inca nu este vremea sfarsitului lumii si nici a venirii lui antihrist. Lumina pamantului celui nou, nascocita de vremurile de acum, nu a fost cunoscuta apostolilor, intrucat stim ca era de la oameni, ci s-a nascocit cu putin inainte de vremurile noastre."

Iata inca un loc din Scriptura, incomod pentru propovaduirea unui sfarsit al lumii instantaneu: "Iar despre ani si despre vremuri, fratilor, nu aveti nevoie sa va scriem, caci voi insiva stiti bine ca ziua Domnului vine asa, ca un fur noaptea. Atunci cand vor zice: pace si liniste (securitate, in textul rusesc), atunci, fara de veste, va veni peste ei pieirea" (1 Tes. 5, 1-3).

Pentru cine au fost scrise aceste randuri? Pentru atentionarea ortodocsilor ori a ereticilor? Si unde exista astazi pace si securitate? In tarile ortodoxe ori in cele protestante si catolice? Acum nu este vremea lui antihrist cel putin din motivul ca in tarile ortodoxe nu exista nici pace, nici securitate. Daca ar fi sa consideram ca acum sunt vremurile cele mai de pe urma, va trebui sa tragem o concluzie neasteptata: aceea ca Scriptura a fost scrisa pentru protestanti, intrucat in tarile lor domnesc acum pacea si securitatea.

Apropo, este interesant de amintit ca in anii '70-'80, cei care obisnuiau sa prezica sfarsitul apropiat al lumii foloseau, ca argument hotarator, tocmai acest text al Sfantului Apostol Pavel. Problema este ca lozinca popularei, in presa vremii, Consfatuiri de la Helsinki era exact: "Pentru pace si securitate in Europa ".

A treia prorocire a Sfintei Scripturi, in stare sa linisteasca asteptarile eshatologice contemporane, este pilda Mantuitorului despre cele zece fecioare. Aceasta spune ca in ajunul venirii Mirelui "au atipit toate si au adormit" (Mt. 25, 5). Toate, inclusiv fecioarele intelepte. Mitropolitul Veniamin (Fedcenkov) atrage atentia asupra acestei paralele: asa cum au adormit ucenicii in clipa cand le-a fost luat Mantuitorul (in gradina Ghetsemani), asa vor adormi si crestinii in clipa premergatoare intoarcerii lui Hristos. Ceea ce, in nici un caz, nu se intampla acum, cand, in privinta "anilor si a vremurilor", nu putem vorbi de o inertie, de o somnolenta a constiintei Bisericii.

De fapt, este greu de spus daca este treaza sau atipita constiinta de azi a Bisericii. Despre foarte multi oameni, care s-au obisnuit sa se infricoseze pe ei insisi si pe altii cu semnele lui antihrist, ar fi mai corect sa spunem ca ceea ce lor li se pare o manifestare a trezviei este, de fapt, un semn al somnului duhovnicesc. Al unui somn plin de cosmaruri. Oamenii sanatosi sufleteste si duhovniceste au, de obicei, somnul "linistit".

Dar noi, oare, suntem sanatosi? Iata ca si visurile noastre au devenit cosmaruri! "Oamenii de azi se arunca de la spiritism direct in Apocalipsa. Este aceeasi nefericita boala a Evei: "veti fi ca dumnezei", "veti afla toate" cele ascunse. Dar ceea ce trebuiau ei sa faca era sa-L asculte pe Domnul si sa chiverniseasca Raiul. Din pricina curiozitatii au fost dati afara din Rai." Si umbla omul prin viata ca un somnambul, fara sa se trezeasca si fara sa vada reala complexitate a lumii, marginindu-se sa repete trei-patru citate la moda si petrecand intr-o stare obscura a mintii, speriata de teologie si pazindu-si cu sfintenie propriile "predanii" nascocite.

Aici este necesara cunoasterea integrala a Scripturii: "Avem nevoie de aceasta pentru a depasi nivelul basmelor pentru copii si al trancanelilor babesti. Oare n-ati auzit adesea, inca din copilarie, pe multi povestind despre numele lui antihrist si despre cum isi va pleca acesta genunchii?"

In afara de aceasta, convingerea ca vremurile de acum sunt cele de pe urma este greu de pus fata in fata cu celebra prevestire a Cuviosului Serafim de Sarov, ca: "In vremurile de pe urma arhiereii vor decadea duhovniceste intr-atat, incat nici nu vor mai crede in dogma cea mai importanta a credintei", adica in dogma Invierii lui Hristos. Cunoaste cineva vreun arhiereu din Patriarhia Moscovei care sa nu creada in invierea lui Hristos? Se afla printre ei macar unul care sa nu se bucure in noaptea de Pasti? Poate cineva sa indice vreun arhipastor care amuteste viclean, cand la cantarea Crezului se ajunge la "astept invierea mortilor"? Nu exista astfel de cazuri?

Inseamna ca si gradul masurilor de precautie apocaliptice trebuie sa fie mai coborat. Iar cel care-i suspecteaza si-i invinuieste pe arhierei in totalitate si fara temei de necinste (presupunand ca, daca vremurile - asa cum este "arhicunoscut" - sunt cele de pe urma, atunci si arhiereii trebuie sa fie corespunzatori, adica niste slujitori pseudoortodocsi ai lui antihrist), acela trebuie numit el insusi nelegiuit.

De altfel, in vremurile noastre nu se implineste nici semnul prezis de Cuviosul Nil Izvoratorul de Mir in cartea sa invataturi postume, si anume diminuarea staturii oamenilor. "Oamenii, care se vor fi facut atat de vicleni cu sufletul, se vor imputina si cu trupul, si vor ajunge la inaltimea de 1 3/4 arsini (1 arsin are 71 de centimetri), ceea ce inseamna ca inaltimea oamenilor adulti va fi in jur de 124 de centimetri.ť Dimpotriva, sfarsitul secolului al XX-lea este caracterizat de o "accelerare" a cresterii in inaltime a oamenilor.

Entuziasmul luptatorilor cu "pecetile lui antihrist" nu se lasa domolit nici de starea de fapt ca, pare-se, antihrist inca nu a aparut. Cum poate exista pecetea lui antihrist daca antihrist inca nu exista? Schismaticii din toate timpurile isi justificau temerile si entuziasmul antibisericesc cu afirmatia ca antihrist ar fi venit deja. Nefiind in stare sa-l arate in viata reala, ei incepeau sa vorbeasca atunci de inscaunarea lui "in duh". Pentru contracararea acestora, traditia Bisericii a insistat intotdeauna asupra faptului ca, la fel cum Hristos a venit in trup, la fel si antihrist va fi un om concret. Prigoana - scrie Sfantul Dimitrie al Rostovului - "se va innoi in zilele lui antihrist, care va veni in trup real, iar nu cum sustin schismaticii, numai in inchipuire (in minte)".

Astazi, aceeasi teza este sustinuta intr-o varianta literara oarecum diferita. Daca in secolele din urma se vorbea de un "antihrist spiritual", schismaticii de azi au creat, tradus in jargonul contemporan, mitul "antihristului colectiv".

Dupa cuvintele intru totul corecte ale obisnuitului meu opozant, parintele Petr Andrievski: "Apostolul nu are in vedere aici trei linii alungite, calculate de computer ca cifre de sase, ci numele lui antihrist, care poate fi calculat de orice om rational. Se stie ca fiecarei litere a alfabetului ebraic ii corespunde o anumita semnificatie numerica. Suma semnificatiilor numerice ale literelor reprezentand numele lui antihrist va fi egala cu numarul 666. Cu alte cuvinte, Apostolul spune: cand se va arata antihrist, atunci, alaturi de celelalte semne ale lui, va fi si numele lui, in care suma literelor va fi egala cu 666. Daca se gasesc unii sa aiba minte destula ca sa-si inchipuie cele trei linii alungite din codul de bare ca reprezentand numarul apocaliptic 666, adica numarul numelui lui antihrist, atunci sa aiba minte destula ca sa ne spuna si numele lui antihrist, ca sa ne incredintam ca au mintea de care vorbeste Apostolul."

Dar, asa cum nu puteau exista Tainele lui Hristos inainte de venirea lui Hristos, tot asa nu este posibila "pecetea exterioara a lui antihrist" inainte de inscaunarea lui.

Aud ca raspuns doua argumente. "In publicatiile ortodoxe poate fi intalnita o astfel de afirmatie: "Pecetea o va pune doar antihrist si nimeni altcineva." Insa Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti ai Bisericii ne spun altminteri! Cunoastem din Evanghelie ca inaintemer-gatorul Domnului, Ioan Botezatorul, primindu-i pe cei ce se pocaiau si botezandu-i cu apa, ii pregatea pe cei ce veneau la el sa-L primeasca pe Cel mai mare decat toti, pe Iisus Hristos; Potrivit Sfintilor Parinti ai Bisericii, in acelasi mod va face si inaintemergatorul lui antihrist!"

Aceasta nu este adevarat. Nicaieri la Sfintii Parinti nu exista invatatura ca "prorocul" isi va pune pecetea inainte de aparitia publica a lui antihrist. Chiar textul Apocalipsei nu sustine in nici un fel o astfel de teorie. Teoria "inaintemergatorului lui antihrist", care apare inaintea stapanului sau, poate parea convingatoare sau cel putin plauzibila doar daca facem apel la traducerile Scripturii in limba rusa sau in slavona bisericeasca. Aici este spus ca profetul care va pune "pecetea fiarei", "toata stapanirea celei dintai fiare, o pune in lucrare, in fata ei" (Apoc. 13, 12).

Intrebarea apare ca urmare a ambiguitatii prepozitiei rusesti "in fata": ea poate semnifica o relatie temporala (precedenta) ori una spatiala (vizavi). Dar cuvantul grecesc enopion are o semnificatie perfect univoca: inaintea fetei, vizavi, in prezenta. Traducerea latina reda acelasi inteles: in conspectu, "in fata privirii". Dar chiar si din sensul relatarii Apostolului Ioan, "profetul" apare pentru a sustine "fiara cea dintai", care deja lucreaza. Profetul care pune pecetea este numit aici "cea de-a doua fiara", care apare dupa prima fiara si chiar ii vindeca ranile.

"Nici in Apocalipsa, nici in talcuirile Sfintilor Parinti, nici in studiile teologice ortodoxe nu exista conceptul de "inainte-pecete a lui antihrist", raspandit astazi in asteptarile eshatologice. Putem presupune ca notiunea de "inainte-pecete a lui antihrist" s-a format dupa modelul celei de "inaintemergator al lui antihrist". Dar, potrivit Apocalipsei, Inaintemergatorul lui antihrist lucreaza in acelasi timp cu antihrist.

Termenul de "inainte-pecete" este foarte apropiat de conceptiile eshatologice din unele talcuiri ale schismei Bisericii Ruse de rit vechi. Toti Sfintii Parinti considerau ca punerea pecetii lui antihrist de catre falsul sau proroc va avea loc in cei trei ani si jumatate ai domniei lui antihrist, care vor precede nemijlocit cea de-A doua slavita Venire a Domnului nostru lisus Hristos. Alte evenimente ale acelor vremuri sunt construirea templului lui Solomon, inscaunarea in acesta a lui antihrist, propovaduirile profetilor Enoh si Ilie si uciderea lor la Ierusalim, propovaduirea falsului proroc s.a." Dar publicatiile de tipul "Russkii vestnik" obisnuiesc sa aiba incredere orbeasca in eruditia propriilor autori, in realitate totalmente ignoranti.

Al doilea argument, extrabiblic, apartine celor ce sunt inclinati sa vada in codurile fiscale pecetea lui antihrist: "Asa spun parintii Bisericii (staretii)!" Dar, in primul rand, tocmai parintii Bisericii nu spun aceasta. Nimeni dintre duhovnicii respectabili ai Bisericii noastre nu confunda "codurile" cu "pecetea lui antihrist".

In al doilea rand, duhovnicii au raspunsuri diferite, iar nu identice la problema nocivitatii duhovnicesti a "codurilor". Arhim. Ioan (Krestiankin), schiegumenul Ilie, prot. Nikolai Gurianov nu vad vreun pacat in acceptarea acestor coduri; arhim. Kiril (Pavlov) cere intotdeauna ca cei "neputinciosi in credinta", care se tem de "coduri", sa nu fie fortati sa actioneze impotriva convingerilor lor. Exista si duhovnici (cinstiti ca "stareti" de fiii lor duhovnicesti) care interzic categoric atingerea de "codurile fiscale" si de actele electronice.

Daca printre invatatorii incercati duhovniceste si cu autoritate exista pareri diferite, nu este exclus ca unii dintre ei sa greseasca. Poate gresi, oare, si un om duhovnicesc incercat?

Diacon Andrei Kuraev
Pecetea lui Antihrist, codurile de bare si semnele vremurilor, Editura Sophia

Traducere din limba rusa de Elena Dulgheru

 

 

04 Mai 2015

Vizualizari: 20528

Voteaza:

Cum sa-l recunoastem pe antihrist ? 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE