"Lupta" omului cu Dumnezeu
1. Trebuie sa intelegem in primul rand ca menirea omului e sa gandeasca, sa simta si sa lucreze cu masurile Absolutului, cu masurile lui Dumnezeu; sa stie ca el nu e "croitor de sentimente mici" ci prieten cu Absolutul. Omul care nu lucreaza cu Absolutul e meschin si e demn de condamnare; de aceea spune Apocalipsa: "Am sa te scuip din gura Mea!".
A constientiza, a pune in lucrare viata ca lupta cu Dumnezeu inseamna a respinge lenevia, suficienta si compromisul. Pilda talantilor ne arata ca tocmai aceasta face "cumintele" care nu inmulteste talantul: "Te-am stiut ca seceri de unde n-ai semanat.." Cu alte cuvinte: "Ne pretinzi mult. Tu esti Absolutul, iti convine sa ne pretinzi, zicand ca suntem fiii Tai, chipul si asemanarea Ta, dar lasa ca stim noi ce inseamna sa fii om. Ne pretinzi ce nu se poate, seceri de unde n-ai semanat. O sa-ti dam ce ne-ai dat, si gata! M-ai nascut intr-o tara saraca si ai pretins sa fiu implinit, sa fiu sarea pamantului si lumina lumii. Esti nedrept! N-ai dreptul sa ne ceri, in asemenea conditii, caci nu se poate! Ia sa vii tu in locul nostru, sa vedem daca ai putea!".
Dar El va zice: "Din cuvintele Tale am sa te judec, sluga vicleana! Ai stiut ca sunt om nedrept, care secer de unde n-am semanat? Trebuia sa-l dai schimbatorilor de bani si eu l-as fi luat cu dobanda!". Cu alte cuvinte: "Orice ar fi fost mai bine, numai sa nu ingropi talantul. Sa fi miscat si tu, sa fi facut umbra pamantului. Ai avut picioare, ai avut maini, puteai sa faci ceva, sa fi incercat macar! Te-as fi premiat, un metru daca inaintai! Nu-ti ceream mai mult, dar tu n-ai vrut nimic, din rea vointa!". Nu exista pacat mai mare decat sa ingropi talantul, sa fii "cuminte"; "cumintenia" aceasta este supremul pacat si va fi condamnata de Dumnezeu cu cea mai mare severitate.
2. "A lupta cu Dumnezeu" inseamna a-ti aduce aminte ca esti "chipul si asemanarea lui Dumnezeu", nu a zice tot timpul: "eu sunt mic, nu stiu nimic", "pe aici nu se poate face niciodata nimic!" Dacaeste crestin si afirmi ca esti chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci trebuie sa te vrei dumnezeu, altfel minti ca esti credincios si bun.
3. "A lupta cu Dumnezeu" inseamna a-L deranja pe Dumnezeu, a nu fi politicos cu Dumnezeu. Croitorii de sentimente mici ne invata sa fim politicosi cu Dumnezeu. Dar tocmai aceasta nu vrea Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa fie deranjat; cu orice, dar sa-L deranjezi. Cea mai mare nerusinare este sa nu vorbesti cu Dumnezeu, ca faci abstractie de Dumnezeu. Omul trebuie sa-L intrebe, sa-L sacaie, sa nu-L lase sa doarma, sa-L solicite pe Dumnezeu, pentru ca numai prin El traieste si se implineste.
4. "A te lupta cu Dumnezeu" inseamna nu numai a-L sacai si a-L deranja, ci chiar a-L lua la intrebari, a-L interoga pe Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea sa crezi si sa-L iubesti pe neintrebate; vrea sa fie intrebat, cum a facut Iov. Orice om ar trebui sa vrea sa se intalneasca cu Dumnezeu, sa ajunga la judecata lui Dumnezeu, ca sa intrebe si el pe Dumnezeu: "Doamne, m-am straduit sa inteleg si sa simt ca esti de-al nostru. Pana acum nu ne-am intalnit, dar vreau sa Te intreb o multime de lucruri. Am suferit, m-am chinuit, i-am vazut si pe altii, asa de nenorociti, si multe n-am priceput si acum vreau sa-mi spui. Stai aici cu mine si spune-mi, caci Tu m-ai facut. Esti Tatal nostru, trebuie sa stai de vorba cu mine. Esti un Tata care fuge de noi, care nu raspunde niciodata? Daca esti Tata, stai macar o data aici cu noi la masa!". Se supara Tatal daca copilul il intreaba? Cum sa se supere? Tatal trebuie sa se bucure: "Copilul a inceput sa creasca, a inceput sa gandeasca, ma intreaba!". Ce Tata nu se bucura de intrebarile copilului? Maturizarea copilului consta in interogarea tatalui; atunci incepe sa creasca si sa se implineasca, cand il ia la intrebari pe tatal lui.
5. "Lupta omului cu Dumnezeu" ca legatura adevarata si deplina, ca singura implinire a omului, este raportul dintre vesnica libertate umana si vesnica Libertate Absoluta. Ea inseamna ca viata si implinirea omului este antrenamentul cu Dumnezeu, tranta cu Dumnezeu. Nu exista alta viata, intelegere, adevar, implinire si sansa pentru om decat intrecerea ca antrenament cu Dumnezeu. Evident ca nu e vorba de conflict ci de intrecere, competitie sau lupta, in sensul de antrenament, formare si maturizare.
Omul nu se maturizeaza decat daca se tranteste cu Dumnezeu, ca Iacov cu ingerul. Copilul trebuie sa se tranteasca cu tatal; el va ajunge om cu adevarat numai daca se va antrena cu tata. Lui Dumnezeu ii place sa se tranteasca cu omul, ii place ca acesta sa se ia la intrecere cu El, sa faca ceva; pentru ca altfel nu poate fi vrednic de Dumnezeu. Caci Dumnezeu nu-si doreste copii handicapati, neputinciosi, bolnavi, prosti, fatarnici sau nenorociti, ci oameni intregi, impliniti pana la masura Lui, la "masura barbatului desavarsit, care este Hristos" (Sf. Ap. Pavel). Trebuie sa intelegem ca nu exista doua adevaruri: unul teologic si altul existential; sa intelegem ca adevarul teologic este numai existential.
Concluzii la articolul "Lupta omului cu Dumnezeu"
Pr. Prof. Univ. Dr. George Remete
