Icoana numita "Galaktotrofusa" este o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, in care Pruncul se hraneste de la sanul Maicii Domnului. Aceasta icoana, foarte rara, si-a facut loc in evlavia poporului mai mult in Grecia, Serbia si Rusia. Icoanele Maicii Domnului sunt foarte variate in Rusia, unde Calendarul Bisericii mentioneaza 260 de icoane ale Fecioarei Maria, cunoscute pentru minuni si celebrate liturgic.
"Si cand zicea El acestea, o femeie din multime, ridicand glasul, I-a zis: Fericit este pantecele care Te-a purtat si fericiti sunt sanii pe care i-ai supt!" (Luca 11, 27) "Cum sa-ti deschid eu izvorul laptelui, Tie, o, Izvorule?! Cum sa Te hranesc eu pe Tine, Cel ce hranesti toate de la masa Ta? Cum sa ma apropii de scutecele Tale, care esti infasat in raze?", rosteste Maica Domnului intr-o rugaciune-imn la Nasterea Domnului scrisa de Sfantul Efrem Sirul.
Icoana cu Maica Domnului care alapteaza este praznuita de doua ori pe an: in data de 2 iulie si in data de 12 ianuarie. Multi inchinatori considera aceasta icoana a Maicii Domnului drept ajutatoare in dobandirea de prunci, mai ales in familiile care nu pot avea copii.
Icoana Galactotrofusa - scurt istoric al icoanei athonite
Primele reprezentari ale acesteia se pierd in negura vremii, unele dintre ele gasindu-se chiar si in catacombele romane. Un astfel de loc este "Catacomba Priscillei" , asezata in apropierea Romei. De asemenea, multe vechi manuscrise mai strecoara cate o miniatura cu o asemenea compozitie rara, originala sau bine cunoscuta.
Una dintre cele mai vechi astfel de reprezentari a Maicii Domnul se afla in Sfantul Munte Athos, in Tipiconul din Careia, in partea dreapta a iconostasului, acolo unde, de obicei, se aseaza icoana Mantuitorului Iisus Hristos. Aceasta icoana, aflata initial in Lavra Sfantul Sava cel Sfintit, de langa Ierusalim, a fost daruita mai apoi Manastirii Hilandar.
Sfantul Sava cel Sfintit, ctitorul acestei marete Lavre, a lasat un minunat testament, in ceea ce priveste toiagul sau de staret si icoana cu Maica Domnului care alapteaza. El a zis ca urmatorul calugar cu acest nume - Sava - care va ajunge sa se inchine in manastire, sa le mosteneasca.
In jurul secolului al XIII-lea, Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra de langa Ierusalim, fara a sti nimic despre testamentul Sfantului Sava, ori despre icoana. In momentul in care s-a inchinat la Moastele Sfantului Sava, toiagul acestuia i-a cazut la picioare. Facand cercetare fratii in legatura cu inchinatorul, au identificat in acesta pe cel caruia se adresase cu multi ani in urma staretul lor.
Arhiepiscopul a primit odoarele cu multa emotie. Icoana a dus-o imediat in Sfantul Munte Athos, in Manastirea Hilandar. Aceasta a fost asezata insa intr-un metoc al manastirii, inchinat chiar Sfantului Sava, in Careia. Un lucru unic poate in lumea ortodoxa este acela ca icoana se afla asezata in catapeteasma, in partea dreapta a usilor imparatesti, in locul in care, in toate celelalte biserici ortodoxe, se afla icoana Mantuitorului.
Icoana Galactotrofusa - Icoana Maicii Domnului cea care Alapteaza
De ce a aparut aceasta icoana? Ce a determinat pe zugrav sa o infatiseze astfel pe Maica Domnului cu Pruncul? Motivele si scopul acesteia nu sunt intocmai cunoscute, insa multe pareri au fost rostite in legatura cu aceasta. Cea mai importanta ramane insa una de ordin dogmatic, anume ca icoana infatiseaza natura deplin umana a Mantuitorului, fara a o trece cu vederea pe cea dumnezeiasca.
Aceste imagini apar foarte de timpuriu in arta crestina. Se regasesc la copti, in Manastirea lui Ieremia de la Sakkara si in bisericile si capelele din Bauit. In Egipt a fost infatisata pentru prima oara Maica Domnului alaptand Pruncul, sub influenta cultului lui Isis, care era inca foarte prezent la sfarsitul secolului al V-lea. Caracterul prea naturalist si prea uman a facut ca acest tip de icoane sa fie dat uitarii. Cu toate acestea, tema a fost reluata in secolul al XVI-lea si o regasim in Grecia si in Rusia. In Apus, in special pictura italiana, umanizand istoria mantuirii, a preluat tema Maicii Domnului alaptandu-si Pruncul, aceasta devenind una din temele preferate ale iconografiei mariale.
Trupul Maicii Domnului este si el indumnezeit, natura fireasca nu arata cum arata a noastra, este curata intru toate, este deplin fecioara, este deplin cuviincioasa. Elementul aparte al acestei icoana este si el unul cuviincios. "Sanul" la care a fost alaptat Mantuitorul este unul minunat, iar nu unul carnal, unul trupesc. Vedem cum sanul Maicii Domnului nu este in locul lui natural, ci intr-un loc aparte, aproape de umar. Aceasta nu este o eroare de pictare, ci un element esential.
Zugravul acestei icoane biruieste si el "randuiala firii", impreuna cu Maica Domnului, lucrand impreuna cu harul dumnezeiesc. Astfel, lucrarea divino-umana reuseste sa infatiseze altfel trupul Maicii Domnului, tocmai pentru a nu sminti cu nimic mintea incepatoare si slaba a omului.
Aceasta icoana merita sa fie luata in seama, cu toate ca ii lipseste un istoric mai clar, infatisand mai ales motivele aparitiei acesteia. Cu toate acestea, icoana se bucura de mare cinste acolo unde a fost pastrata de Traditia crestina. Chiar daca in evlavia poporului nostru icoana nu si-a gasit un loc bine determinat, aceasta nu trebuie trecuta cu vederea ca una necanonica. Icoana este rara, insa ramane canonica si nu atinge cu nimc dreapta credinta.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.