Atunci cand cineva se sinucide, Biserica este criticata ca nu acorda slujba de inmormantare celui care si-a luat viata. Pentru a intelege de ce Biserica nu savarseste slujba de inmormantare pentru sinucigasi, se cuvine sa facem cateva precizari:
Viata nu este produsul materiei, ci un dar de la Dumnezeu. Din acest motiv, nu avem dreptul sa luam viata nimanui si nici propria noastra viata. Omul este chemat sa ajunga la asemanarea cu Dumnezeu, sa fie intr-o comuniune vesnica cu Dumnezeu. Prin rugaciunile din slujba inmormantarii, Biserica se roaga pentru sporirea comuniunii persoanei trecuta la cele vesnice cu Hristos cel viu. Din moment ce omul refuza sa traiasca viata ca pe un dar in vederea dobandirii mantuirii si se sinucide, Biserica refuza sa mai savarseasca slujba inmormantarii pentru astfel de persoane. Trebuie sa intelegem ca gestul sinucigasului contrazice continutul slujbei de inmormantare.
Daca sinucigasul Ii inchide usa lui Dumnezeu, caci sinuciderea este expresia refuzului deliberat al omului de a fi cu Dumnezeu, atunci putem intelege de ce Biserica se comporta asa fata de sinucigasi atunci cand vine vorba de slujba de inmormantare pentru ei.
Sigur, atunci cand vorbim de persoane bolnave psihic, care nu mai au discernamantul faptelor, Biserica oficiaza pentru ele slujba de inmormantare. Potrivit Canonului 14 al Sfantului Timotei al Alexandriei, preotul are datoria de a cerceta daca cel care s-a sinucis a fost lipsit de discernamant, fiind cu adevarat iesit din minti (adica nu a avut intentia). In Pravila de la Govora din anul 1640 se spune: "Cine se va ucide singur de buna voie, acestuia sa nu i se cante nici sa i se faca pomenirea lui niciodata, iar de va cadea fara voia lui, si va muri, acestuia sa i se cante si sa i se faca pomeniri."
In anul 1949, Sfantul Sinod prin Hotararea nr. 506, privind inmormantarea sinucigasilor, a decis: "Slujba inmormantarii sinucigasilor sa fie facuta numai de catre un singur preot, si nu in locasul sfintei biserici, ci pe marginea gropii, iar preotul sa poarte numai epitrahilul, savarsind slujba dupa ritual redus. Sa nu se traga clopotele si sa nu se tina cuvantari. Celor care s-au sinucis cu buna-stiinta si in integritatea facultatilor mintale nu li se savarseste nici o slujba si sunt ingropati la marginea cimitirului, intr-un loc anume destinat. Pentru sinucigasii iesiti din minti se savarseste slujba inmormantarii pe marginea gropii, dupa un ritual redus. Nu se trage clopotul si nu se tin cuvantari."
Daca Biserica nu savarseste slujba inmormantarii pentru cei care s-au sinucis, nu inseamna ca noi nu ne putem ruga pentru cei care si-au luat viata. Ii putem pomeni in rugaciunile noastre particulare si aveti credinta ca Dumnezeu raspunde rugaciunilor facute din iubire.
Adrian Cocosila
-
Reflectii privind inmormantarea sinucigasilor
Publicat in : Inmormantare
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.