O prezenta plina de viata pe micile ecrane, o actrita in roluri de compozitie pe marile scene ale Capitalei... Dar poate cel mai greu si asumat rol al actritei Emilia Popescu este cel de sotie si de mama. Aici, insa, implinirile curg. ele vin prin Maria, fetita „nascuta din rugaciune“, care picteaza icoane pe sticla. Vin prin sot, Ionut Stefanescu, flautist de mare talent. In fine, vin prin Mura, o catelusa siberiana, de care toata lumea e indragostita. „Ce-si mai poate dori un om?“ - va veti intreba. Ceva tot ar mai fi...
Exista Dumnezeu?
-Bineinteles!
-De unde stiti?
-Stiu asta, simt asta. Tot asa ma intreaba si fetita mea: „Dar L-ai vazut?“. Si-i zic: „Uite, arata asa, si-i arat o floare, acesta e Dumnezeu. Peste tot e Dumnezeu“. Probabil unii L-au visat, altii chiar L-au vazut si L-au pictat asa cum L-au vazut. Asa cred eu. Nu stiu de ce chipul lui Dumnezeu apare numai intr-un anumit fel...
-Pare ca venit dintr-un vis aievea, comun tuturor oamenilor...
-Da, asa cred. Probabil ca, gndindu-ne foarte des si intens la Dumnezeu, Ii visam chipul, caci altfel de unde sa stim cum arata? Stim doar cum arata Iisus. Presupunem. Pe Dumnezeu Tatal, e greu. Si atunci e mai simplu sa-L regasesti in tot ce te inconjoara, in Creatia Lui.
Nu pot incepe repetitiile fara sa ma inchin
Marele duhovnic de la Sihastria, parintele Cleopa, avea o ghicitoare pe care o spunea adesea pe prispa din fata chiliei: „Cine este totul intru toate si intru nimenea nimic?“. Raspundea tot el: „Dumnezeu!“. Adica, este prezent in toate, dar nu este continut in nimic din ce este materie, sustinnd totusi intreaga fire.
-Spuneti-mi, un actor, o persoana publica, mai are timp sa se gndeasca la Dumnezeu?
-Procesul e tocmai invers. Acum ma gndesc din ce in ce mai des la Dumnezeu, mai mult ca inainte, si nu mai stiu ce rugaciune sa „inventez“ ca sa putem face fata. Am si observat ca atunci cnd am de pregatit o mncare si fac o rugaciune, imi iese ceva extraordinar. Nici repetitia nu pot s-o incep daca nu ma inchin si nu zic „Tatal nostru“. Ma simt de parca as fi inconjurata tot timpul de semne. Nu sunt superstitioasa, pentru ca deseori ma intorc din drum si trebuie sa ma imprietenesc cu lucrurile care par ca fac rau la altii. Sunt prietena cea mai buna cu cifra 13, iar cu martea - nu mai discutam. Imi place doar sa cred ca percep niste semne in jurul meu - att de clare inct ma simt extraordinar.
-Aveti viata de familie?
-Da, ma numar printre fericitii actori care au familie. Viata noastra este foarte zbuciumata, fiindca meseria necesita un consum de energie extraordinar, iar ca sa o si practici trebuie depusa o cantitate de energie inca si mai mare, pe care n-o primesti in schimb; poate doar de la public. Avem foarte putin timp liber, dar ni-l petrecem cat mai legati unii de altii, in familie.
Minunea mea...
-In viata dvs. a avut loc vreo minune?
-Da, cand am nascut-o pe Maria. Mi-am dorit foarte mult un copil si mi l-am dorit demult. La un moment dat am fost intr-un impas din punct de vedere medical si doctorul mi-a spus ca nu voi putea avea copii destul de multa vreme... La o saptamna dupa aceea am ramas insarcinata! Desi imi doream mai demult, mi-am zis ca vreau sa-l am la 30 de ani. Si atunci, copilul meu a venit cu cateva zile inainte de a implini eu 30 de ani. Cred in aceasta minune. De cate ori ma intreba cineva cum s-a nascut copilul, eu ii spuneam ca s-a nascut din rugaciune.
-Se vede pe fetita acest lucru? 
-Da, este extrem de tulburata si preocupata de Iisus. Materia ei preferata este Religia, picteaza icoane pe sticla. Este un copil retras si timid. Dar este extraordinar de absorbita de religie. Cred ca s-a nascut din rugaciune, pentru ca sotul meu nu-si dorea la momentul acela un copil. Eu mi-l doream foarte mult si intalnirea noastra si nasterea ei a fost clar o minune, pentru ca a salvat multe destine. Si pe noi ne-a dus asa, intr-o zona sufleteasca unde simtim ca suntem de neatins.
-Daca peste ctiva ani fetita dvs. vine si va spune: „Mama, eu merg la manastire. Ma fac calugarita“, ce ati face?
-Mi-am pus aceasta intrebare. E o incercare mare pentru parinti. Daca as considera ca este o vocatie, as sprijini-o. Si daca nu, as lasa-o sa descopere singura. Nu as avea puterea sa ma opun. Mi-as dori sa nu traiasca normal, in sensul ca sa aiba un serviciu comod si o viata la fel. As dori ca existenta ei sa fie vocationala.
Despre actorii care au plecat la manastire
-Dintre toate locurile credintei crestine, pe care ati dori sa-l vedeti mai mult?
-Am fost la Mormntul Sfnt, care m-a impresionat foarte mult, si mi-as dori tare mult sa-i duc si pe ei. As dori sa fim impreuna in Tara Sfnta. M-a impresionat foarte mult si in Franta. Ma emotioneaza deopotriva o catedrala catolica, o biserica ortodoxa. Aici, in Bucuresti, avem un loc special: Biserica Boteanu. Acolo este un parinte, Vasile, pe care il iubim foarte mult. Suntem de-ai locului si ne simtim ca acasa. Ne sarbatorim ziua de casatorie acolo, la zilele de nastere mergem tot acolo, ca si la marile sarbatori.
-Dupa 1989, mai multi actori au luat calea retragerii spre manastire. Pare un lucru de neinteles: cum oameni care au gustat din gloria si agitatia scenei sa se retraga in acele locuri, adica la polul opus vietii de actor?
-Chiar colegii mei de la Bulandra sunt cei mai multi: Mariana Buruiana, Mihai Cafrita, Dragos Pslaru. Cred ca in ei s-a intmplat ceva in plan personal, pentru ca pna la urma, din pacate, nu au ramas acolo unde au dorit sa ajunga. Cu exceptia, cred, a lui Dragos Pslaru. Cu Dragos s-a intmplat ceva atunci cnd au venit minerii. Nu cred ca in cazul lui plecarea a tinut de meserie. La mineriada, el s-a intors din moarte. Cu Mihai Cafrita nu stiu ce a fost... Iar Mariana Buruiana a facut acest pas din cauza unor deceptii ingrozitoare in viata ei. A fost, iata, ceva nepotrivit, cred, pentru ca Mihai nu si-a gasit drumul, iar Mariana s-a retras la o biserica si vinde lumnari la pangar, undeva prin Bucuresti... Cred ca numai la Dragos a fost revelatie adevarata.
-Ce parere aveti despre filmele care Il au ca subiect pe Iisus Hristos?
-Sunt necesare, pe undeva. E firesc sa apara si astfel de productii, caci nicaieri nu se poate face abstractie de Hristos.
-Ati putea interpreta, spre exemplu, rolul Maicii Domnului?
-Incerci si... nu reusesti, normal. Pe de alta parte, e bine ca se fac astfel de filme. Poate ca sunt si oameni care n-au citit Biblia... E o cale, sa-i spunem, educationala. Fata mea a ramas att de impresionata de filmul lui Zeffirelli... Dar si aici sunt riscuri: actorul care L-a interpretat pe Iisus, a avut o vreme probleme de natura psihica. E firesc. Vorba lui Florin Zamfirescu: „Ai impresia ca lucrezi la rol, dar te mai lucreaza si rolul pe tine!“.
Interviu realizat de
Razvan BUCUROIU
Lumea credintei, anul II, nr 4(9)
-
Invatatura despre chipul lui Dumnezeu in om in teologia protestanta contemporana
Publicat in : Dogma -
Chipul lui Dumnezeu si Chipul Robului
Publicat in : Hristos -
Pocainta, mijlocul prin care se reinnoieste chipul lui Dumnezeu in noi
Publicat in : Credinta -
Chipul lui Dumnezeu in intampinarea chipului omului
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.