"Cantarea celor trei tineri” se numara intre cartile anaghinoscomena (bune de citit) ale Vechiului Testament, pe care Biserica, socotindu-le folositoare si ziditoare de suflet, le-a recomandat spre citire catehumenilor, adica celor care se pregateau sa primeasca credinta crestina. "Cantarea celor trei tineri” este o carte plina de intelepciune duhovniceasca si, din acest motiv, ecouri ale ei sunt regasite sub forme variate in Biserica, in imnografie, in iconografie, precum si in sub forma unei randuieli liturgice inedite inchinata acestora, astazi iesita din practica, o adevarata drama liturgica.
Cantarea celor trei tineri in Sfanta Scriptura
Desi in Septuaginta, "Cantarea celor trei tineri” reprezinta un supliment sau un adaos la cartea Prorocului Daniel, in Biblia Ortodoxa, aceasta carte a fost pastrata ca o lucrare distincta, enumerata dupa cartile canonice.
Desi sunt cunoscuti ca “Trei tineri” (precum si in expresia “Tinerii lui Israel”), Cartea lui Daniel se refera la acestia dupa numele lor evreiesti si caldeene: Anania - Sedrah, Azaria - Abdenago, iar Misail - Misah.
Ei sunt cei trei tineri iudei, plasati de autorul sfant in contextul istoric al domniei lui Nabucodonosor, marele conducator Babilonian care a distrus orasul sfant Ierusalim in 586 i.Hr. si i-a deportat pe israeliti “la Raul Babilonului” (Psalm 136).
Cei trei prieteni ai Sfantului Proroc Daniel, dusi din Iuda in Babilon pentru a deveni membri ai curtii Regelui Nabucodonosor, sunt aruncati intr-un cuptor cu foc ca pedeapsa pentru ca au refuzat sa cada in idolatrie.
In pofida pericolului evident, cand flacarile aproape le mistuiau trupurile, acestia au gasit puterea sa se roage, sa slaveasca si sa binecuvinteze pe Dumnezeu.
Un inger al Domnului coborand din Cer, a intrat in cuptor, si a stins flacarile. Soldatii lui Nabucodonosor i-au zarit atunci pe cei trei tineri mergand in interiorul cuptorului nevatamati, impreuna cu un al patrulea personaj, care seamana cu “fiul unui zeu” (ingerul).
Textul aflat in Septuaginta cuprinde mai mult de saizeci si sapte de versete ce constand in doua imne, precum si in pasaje narative aditionale. In primul imn, “Rugaciunea lui Azaria” (Tin 1;2-21), regasim un apel la mila lui Dumnezeu precum si recunoasterea starii de pacatosenie a poporului. Cel de-al doilea imn, “Cantarea celor Trei Tineri” (Dan. Tin. 1; 28-67), este rostit dupa aparitia ingerului. Aacest imn, cunoscut in Apus ca “Benedicite”, este o cuvantare care indeamna intreaga creatia sa se roage si sal laude “Numele Domnului”.
Cantarea celor trei tineri in imnografie
Dintre cele doua cantari atribuite celor trei tineri, cea de-a doua, a ocupat de timpuriu un loc aparte in cadrul liturgic. “Cantarea celor Trei tineri “ a devenit o parte centrala a Utreniei, marcand de obicei sfarsitul slujbei in pronaos, si inceputul slujbei in naosul bisericii.
Un imn timpuriu inspirat de “Cantarea celor trei tineri” dateaza din secolul al VI-lea, fiind compus de catre Sfantul Roman Melodul. Intemeindu-se pe textul biblic original si cuvantari ale Parintilor Bisericii precum Sfantul Ipolit, Sfantul Chiril al Alexandriei, si Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Roman Melodul a compus un Condac, pentru ziua de praznuire a celor trei tineri, 17 decembrie.
Initial cantat dupa citirea Sfintei Evanghelii, fiind conceputa ca o cantare echivalenta unei omilii, condacul era un imn de pana la 30 versuri, format din prolog, cuprins si epilog, ce a avut initial o functie didactica. In trecut, condacul a fost numit “proto-dramatic” deoarece Sfantul Roman a impodobit relatarile biblice narative cu dialog, insufletindu-le.
In condacul lui Sfantului Roman, chiar si ingerul, care nu a grait nimic potrivit naratiunii biblice, le adreseaseaza tinerilor un indemn odata cu sosisrea sa in cuptor.
Condacul a supravietuit timp de secole ca forma imnografica in Biserica, insa, in pofida formei sale pline de viata, din secolul al XII-lea, in bisericile urbane acesta a fost redus ca dimensiune ajungand de la treizeci de versuri la numai doua. Din aceasta vreme, incepe compilarea ciclului zilnic al unor ode cu originea in cantarile Vechiului Testament. Cunoscute sub numele de canoane, scopul lor era nu atat sa relateze intamplarea biblica, cat sa sublinieze insemnatatea spirituala sau hristologica a acestuia. In ajunul cuceririi latine a Constantinopolului (1204), existau cicluri ale canoanelor pentru aproape toate ( daca nu chiar pentru toate) zilele liturgice ale anului bisericesc.
Astfel, canoanele sunt organizate in jurul Cantarilor din Vechiul Testament, cantarile asociate cu cei trei tineri formand baza pentru odele a saptea si a opta. Drept exemplu amintim irmoasele cantarilor a VII-a si a VIII ale Catavasiilor Bunei Vestiri:
“N-au slujit fapturii cugetatorii de Dumnezeu, ci numai Facatorului; ci groaza focului barbateste infruntand-o, se bucurau, cantand: Prealaudate Dumnezeul parintilor nostri si Doamne, bine esti cuvantat. (Irmosul Cantarii a VII-a) si "Pe tinerii cei binecredinciosi, in cuptor, nasterea Nascatoarei de Dumnezeu i-a mantuit, atunci fiind inchipuita, iar acum plinita; pe toata lumea ridica sa-ti cante tie: pe Domnul lucrurile laudati-L si-L prea-inaltati pe Dansul intru toti vecii.” (Irmosul Cantarii a VIII-a)
La fel de cunoscut, in acest sens, este si Irmoasele Cantarii a VII-a al Canonului Nasterii Domnului: "Tinerii, in dreapta credinta fiind crescuti, paganeasca porunca nebagand-o in seama, de groaza focului nu s-au spaimantat; ci in mijlocul vapaii stand, au cantat: Dumnezeul parintilor, bine esti cuvantat“.
"De dragostea Imparatului a toate fiind aprinsi, tinerii batjocorit-au pagana limba cea hulitoare, a tiranului celui ce se mania fara masura; de la care s-a departat focul cel mult, de la cei ce graiau Stapanului: In veci bine esti cuvantat.“
Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului specifica faptul ca oda a opta a canonului, bazata pe “Cantarea celor Trei Tineri,” trebuie cantata dupa antifonul final (versuri din Psalmi, cantate antifonic) la Utrenie.
Iconografia celor trei tineri
Pilda de marturisire a celor trei tineri, atat de prezenta in imnografia Bisericii nu putea lipsi din arta picturala. Primele reprezentari ale celor trei tineri apar pe sarcofage si morminte, urmand ca in vremea paleologilor iconografia celor trei tineri sa atinga perioada de inflorire.
Scena celor trei tineri in cuptorul cel cu foc este intalnita atat ca subiect de sine statator, cat si ca subiect integrat intr-un ciclu de scene mai complex.
O fresca intalnita in Biserica Neagra din Capadocia (sec. XI) il infatiseaza pe arhanghel - traditia atribuindu-I minunea Sfantului Arhanghel Mihail - in pozitie centrala, langa cei trei tineri. Tinerii sunt pictati fara barba, tineretea fiind vazuta ca simbol al curatiei sufletesti.
Fresca din Biserica Neagra se gaseste in absida asociata traditional diconiconului, camera din dreapta Sfantului Altar.
Alte scheme iconografice in care apare scena celor trei tineri stabilesc o relatie mai directa intre acestia si Sfanta Liturghie. In Manastirea Peribleptos din Mistra, tinerii sunt reprezentati in altarul bisericii principale (catoliconului).
Fresca ce dateaza din secolul al XIV-lea., cei trei tineri sunt pictati in interiorul altarului, deasupra arcului care desparte altarul de diaconicon. Cei trei tineri au mainile ridicate in semn de rugaciune, in timp ce Arhanghelul, este reprezentat in plan central, deasupra acestora.
O alta reprezentare, ce dateaza de la inceputul secolului al XIV-lea se afla in Manastirea Vatoped din Muntele Athos. Scena ii infatiseaza pe cei trei tineri cu mai mult dinamism. Fiecare dintre tineri este colorat distinct, purtand costum oriental. In aceasta biserica scena se este pozitionata in transeptul nordic alaturi de imagini din viata Maicii Domnului, care este prefigurata mistic de martiriulcelor trei tineri.
Slujba celor Trei Tineri - o drama liturgica ?
Cantarea celor trei tineri a stat la baza aparitiei unei randuieli liturgice aparte inchinata acestora, astazi iesita din uz, si care constituia, potrivit multor cercetatori contemporani, o adevarata drama liturgica. Desi inceputurile acesteia nu sunt clarificate, martori oculari afirma ca aceasta a aparut cel tarziu spre sfarsitul secolului al XIV-lea, inceputul sec. al XV-lea. In aceste marturii, interpretarile oferite slujbei variaza .
Prima descriere a slujbei provine de la un cleric, Ignatie de Smolensk, membru al delegatiei care l-a insotit pe Mitropolitul Pimen al Moscovei la Constantinopol in iunie 1389 si care a ramas in oras pentru mai multa vreme. Acesta spune despre slujba: “In duminica dinaintea nasterii Domnului a vazut cum “Cuptorul celor trei tineri” este oficiat in Sfanta Sofia. Se intampla dupa ce patriarhul a celebrat Sfanta Liturghie cu toata demnitatea arhiereasca.”
Un alt martor este Sfantul Simeon al Tesalonicului - autor al unei variante a slujbei - explica cum era oficiata aceasta randuiala mai in detaliu. Sfantul Simeon a scris un Tipic in care arata cum se oficiau slujbele in Catedrala Sfanta Sofia din Tesalonic, in care ofera numeroase detalii cu privire la cum era oficicata Slujba celor trei tineri. Lucrarea include si comentariul lui Simeon la “Slujba celor trei tineri” - Dialog in Hristos - in principal un catalog al ereziilor din cadrul istoriei Crestinismului, cu o subliniere deosebita a erorilor dogmatice mai recente apartinand latinilor.
In manuscrise ni s-au pastrat cinci variante ale “Slujbei celor Trei Tineri” sau “Slujbei Cuptorului”.
Aceasta era oficiata anual in Duminica Parintilor (dinaintea Nasterii Domnului), ce comemoreaza profetii Vechiului Testament, si incepea imediat dupa sfarsitul Utreniei.
In Tesalonic, in Dumincia Parintilor, cei trei tineri constituiau tema pentru Utrenie: Sfantul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, incepe cu un imn responsorial sau ipacoi inchinat celor trei tineri, si introduce cantari antifonice ale “Rugaciunea lui Azaria”, in timpul intrarii in naos.
Cuptorul era preinchipuit de amvonul luminat de candele, de unde, trei tineri, imbracati in robe albe, interpretau in mod antifonic “Cantarea celor trei tineri”. Venirea ingerului era inchipuita de coborarea unei icoane a Sfantului Arhanghel Mihail, intampinata de cei trei tineri prin anumite gesturi liturgice (dupa unii chiar dans liturgic) ridicand ochii si mainile in semn de rugaciune.
Exista chiar o varianta a acestei slujbe in limba rusa, numita "Peshchnoe diestvo" sau "Jocul in cuptorul cel de foc". In acest sens, exista marturii ample care confirma existenta acestei randuieli liturgice in timpul secolului al XVI-lea in Biserica Sfanta Sofia din Novgorod.
Radu Alexandru
-
Sfantul Proroc Daniel este sarbatorit pe 17 decembrie
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Proroc Daniel
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Prooroc Daniel
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.