Iesirea cu Cinstitele Daruri este cunoscuta si sub denumirea de Vohodul Mare. Darurile sunt numite Cinstite si nu Sfinte, pentru ca painea si vinul de la Proscomidie nu au fost preschimbate in Trupul si Sangele Domnului. Doar la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, Darurile nu sunt paine si vin, ci Trupul si Sangele Domnului, pentru ca au fost sfintite la Liturghia din sambata sau duminica anterioara.
In timp ce se canta Heruvicul preotul face cadire in intreaga biserica. Dupa cadire, intrand in Sfantul Altar, preotul se inchina de trei ori inaintea Sfintei Mese rostind: “Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste”. Cere acest lucru pentru a deveni vrednic de purtarea Darurilor. Apoi saruta Sfanta Masa, Sfantul Antimis, Sfanta Cruce, se apleaca in fata Usilor imparatesti catre credinciosi, binecuvantandu-i si cerandu-si iertare. Se indreapta spre Proscomidie pentru a lua Cinstilele Daruri. Daca in cadrul Sfintei Liturghii este prezent si diaconul, acesta cere preotului “Ridica Stapane”, iar preotul ia aerul si il pune pe umerii diaconului. In cazul in care nu avem diacon la slujba, preotul pune acest acoperamant pe umerii sai. Apoi ia discul si il da diaconului ca sa-l duca deasupra capului, rostind cuvintele: “Ridicati mainile voastre la cele sfinte si binecuvantati pe Domnul”. Daca nu este diacon, preotul este cel care poarta intr-o mana Potirul si in cealalta Sfantul Disc.
Iesirea cu Cinstitele Daruri se face pe usa dinspre miazanoapte a altarului, dupa ce credinciosii au incheiat cantarea “Toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam”.
Iesirea cu Cinstitele Daruri - simbolism
Sfantul Gherman al Constantinopolului spune ca aducerea Cinstitelor Daruri de la Proscomidiar arata ca Imparatul Imparatilor intra din Betania in Ierusalim. Potrivit acestei talcuiri, preotul devine asinul care nu a suferit patimire.
Al doilea simbolism al acestui moment din cadrul Sfintei Liturghii, vorbeste despre drumul Calvarului de la Pretoriu la Golgota, reconstituirea inmormantarii Domnului, de la urcarea pe Cruce, pana la punerea in mormant. Astfel, preotii ii simbolizeaza pe Nicodim si Iosif din Arimateea, care au coborat de pe cruce Trupul Mantuitorului si L-au ingropat. Interesant este ca in vechime, Sfantul Aer nu era asezat pe umerii preotului sau ai diaconului, ci doi diaconi, unul de-a stanga si altul de-a dreapta, il tineau deasupra preotului care ducea catre Sfantul Altar Cinstitele Daruri. In sprijinul acestui simbolism avem si troparul rostit de preot cand aseaza Cinstitele Daruri deasupra Sfantului Antimis: “Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luand Preacuratul Tau Trup, cu giulgiu curat infasurandu-L si cu miresme, in mormant nou, ingropandu-L, L-a pus”. In acest moment se inchid Usile Imparatesti, semn ca mormantul Domnului a fost pecetluit de catre soldati.
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.