Cât priveşte regăsirea soluţiei liturgice corecte pentru celebrarea Nunţii, primul care dă soluţia alternativă în această direcţie este sfântul Nicodim Aghioritul, întrucât el vrea atât să redea Nunţii caracterul de Taină, cât şi, în acelaşi timp, să păzească rânduiala ei existentă evoluată de-a lungul veacurilor. Astfel el propune următoarea soluţie: „Inainte de a începe dumnezeiasca Liturghie, să fie cununaţi, iar după ce au fost cununaţi să se înceapă dumnezeiasca Liturghie, iar când se termină aceasta, să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine". Această propunere a Nunţii „când săvârşeşte [preotul] Liturghia... şi după cununie să-i împărtăşească cu preacuratele Taine", dar şi el adaugă, cum menţionează manuscrisele, soluţia alternativă „iar dacă au vreo piedică să le dea paharul comun" (a se vedea COSMA ETOLIANUL, Didahia 1,1, p. 196).
In alt loc sfântul Cosma dă sfântului Nicodim nu putem să nu o comparăm cu propunerea menţionată în rânduiala Nunţii „unită cu dumnezeiasca Liturghie" restabilită în „Arhieraticonul" editat de Diaconia Apostolică a Bisericii Greciei, unde e adoptată o practica cu totul opusă celei din pogorământul sfântului Nicodim: „La finalul doxologiei şi după apolisul utreniei, arhiereul stând pe tron, mirii sunt aduşi şi se celebrează Rânduiala Logodnei, ca mai sus. Apoi mirii stau în faţa icoanei Mântuitorului Hristos şi începe dumnezeiasca Liturghie, în timpul dumnezeieştii Liturghii după Binecuvântată, diaconul spune ectenia mare...
In locul rugăciunii antifonului I arhiereul spune cu glas mare rugăciunea Nunţii: Dumnezeule Cel Preacurat... Antifonul I, stih Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul..
In locul rugăciunii antifonului II arhiereul spune cu glas mare rugăciunea a doua a Nunţii: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul nostru... Antifonul II, stihul Fericit eşti şi bine să-ţi fie...
In locul rugăciunii antifonului III arhiereul spune cu glas mare rugăciunea a treia a Nunţii: Dumnezeule Cel Sfânt... După Intrare/Vohod şi condac mirii vin la solee, înaintea uşilor, iar arhiereul ieşind face încununare... Sfinte Dumnezeule ş.a. Prochimenul, Apostolul şi Evanghelia Nunţii. Apoi diaconul ectenia stăruitoare... Arhiereul spune cu glas mare pentru miri a patra rugăciune a Nunţii: Doamne, Dumnezeul nostru, Care în iconomia Ta mântuitoare... Şi se continuă după rânduiala dumnezeiasca Liturghie până la Cu frică..., când arhiereul cuminecă întâi pe miri." După rugăciunea amvonului urmează paharul comun, hora sfântă şi apolisul.
Forma actuală a rânduielii Nunţii, cum s-a demonstrat mai sus, s-a format în afara dumnezeieştii Liturghii. Incercarea de adaptare a Tainei Nunţii prin legarea rânduielii ei în vigoare astăzi cu dumnezeiasca Liturghie are în ea primejdia de a se introduce în rânduiala dumnezeieştii Liturghii o inovaţie şi de a se diminua caracterul sobornicesc [katholikos] al dumnezeieştii Euharistii. In acest mod, drept urmare a unei astfel de legări vom avea fenomenul unei Liturghii speciale a Nunţii.
Pentru corecta şi deplina legare a Nunţii cu dumnezeiasca Liturghie este necesar să se scoată din rânduiala existentă toate câte au fost adăugate în ea după desfacerea acestei Taine de dumnezeiasca Liturghie. Intrucât este vorba să fie celebrată o Nuntă - sau mai multe în acelaşi timp - în duminici sau alte sărbători, când are loc Sinaxa euharistică generală, credem că rânduiala actuală a Nunţii trebuie să fie simplificată. Pentru o atare simplificare e necesară eliminarea următoarelor elemente:
1. Psalmul „Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul", pentru că el a fost introdus în rânduiala Nunţii ca imn de intrare cântat la intrarea preotului cu mirii în naos după logodnă.
2. Cele două rugăciuni ale primului cuplu - „Dumnezeule Cel Preacurat" şi „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul nostru" -, care au fost introduse după desprinderea Nuntii de dumnezeiasca Liturghie.
3. Rugăciunea paharului comun. - „Dumnezeule, Cel ce ai făcut toate cu puterea Ta" - precum şi paharul comun, care a fost introdus ca substitut al dumnezeieştii Cuminecături.
4. Hora sfântă, întrucât ea constituie un adaos laic ulterior.
Toate celelalte elemente care constituie rânduiala Nunţii (ectenia mare, citirile, ectenia stăruitoare, Să plinim, rugăciunea Domnului şi apolisul) constituie în acelaşi timp şi conţinutul dumnezeieştii Liturghii. Prin urmare, rânduiala tipiconală a celebrării Nunţii legată cu dumnezeiasca Liturghie ar fi următoarea:
1. După Logodnă, care se celebrează înaintea de începerea dumnezeieştii Liturghii, viitorii miri stau în naos de la începutul dumnezeieştii Liturghii. Pe sfânta Masă se depun cele două cununi.
2. După Intrare/Vohod şi înainte de condac, viitorii miri vin înaintea sfintelor uşi. Diaconul: Domnului să ne rugăm. Iar preotul iese din sfântul altar spunând rugăciunea Nunţii: Dumnezeule Cel Sfânt, Care ai plămădit pe om...
3. După rugăciune ia cununile şi face încununarea zicând: Doamne, Dumnezeul nostru, cu slavă şi cu cinste încununea-ză-i pe dânşii.
4. Pace tuturor. Capetele noastre. Preotul zice asupra mirilor rugăciunea Doamne, Dumnezeul nostru, Care în iconomia Ta mântuitoare...
5. In continuare condacul zilei, Trisaghionul şi celelalte ale dumnezeieştii Liturghii.
6. Când diaconul cheamă: Cu frică de Dumnezeu..., mirii se cuminecă.
Nunta legată cu dumnezeiasca Liturghie poate fi celebrată şi în celelalte zile ale anului. In aceste cazuri asocierea Nunţii cu dumnezeiasca Liturghie poate fi mai elastică, astfel încât să se păstreze anumite elemente care în conştiinţa credincioşilor sunt cele mai caracteristice ale acestei rânduieli: Psalmul „Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul..."., citirile Nunţii, paharul comun şi hora sfântă. Pentru aceste cazuri primim soluţia propusă de profesorul I. Foundoulis, potrivit căruia schema mersului rânduielii, pe baza manuscriselor, ar putea să fie următoarea:
„- Preotul se îmbracă cu toate sfintele veşminte şi începe proscomidia.
- Dacă premerge utrenia, după tropar face apolis.
- Viitorii miri aşteaptă în nartex, sau în partea de jos a naosului, unde preotul îi întâmpină şi celebrează Logodna, fără marea rugăciune mai nouă «Doamne, Dumnezeul nostru, Care robului...».
- Pe cântarea psalmului «Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul» (Ps 127), vine cu viitorii miri până la solee sau în mijlocul naosului, unde e pregătită masa.
- Aici spune: «Binecuvântată este împărăţia», ectenia mare, prima şi a doua rugăciune mică a Nunţii (cele două mari: «Dumnezeule Cel Preacurat...» şi «Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul nostru» se omit), încununarea şi «Doamne, Dumnezeul nostru, cu slavă şi cinste».
- După aceasta rugăciunea Intrării/Vohodului şi Intrarea/Vohodul, troparele şi Trisaghionul.
- Citirile Nunţii, dacă e zi de rând, iar dacă e duminică, întâi ale duminicii şi apoi ale Nunţii (Apostolul duminicii şi Nunţii, asemenea şi Evanghelia).
- Ectenia stăruitoare, după care rugăciunea: «Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce prin iconomia Ta mântuitoare...».
- Heruvicul şi celelalte ale dumnezeieştii Liturghii.
- După rugăciunea amvonului preotul vine lângă solee sau în mijlocul naosului, binecuvântează paharul comun, dă mirilor din acesta cum e obiceiul şi urmează hora sfântă şi ultimele rugăciuni.
«Fie numele Domnului» (la care preotul se întoarce la locul obişnuit al apolisului). «Binecuvântarea Domnului...» şi apolisul".
Aşa cum apare din cele de mai sus, binecuvântarea Nunţii membrilor Bisericii a fost de la început şi pentru un lung interval de timp strâns legată cu dumnezeiasca Euharistie. Impunerea nunţii bisericeşti ca obligatorie tuturor cetăţenilor Imperiului Bizantin a contribuit la desprinderea treptată a acestei rânduieli de dumnezeiasca Liturghie. Degradarea ulterioară a vieţii religioase a credincioşilor în asociere cu piedicile morale şi sociale care au urmat a condus la completa desfacere a rânduielii Nunţii de dumnezeiasca Liturghie. Modul actual de celebrare a Nunţii, care a ajuns să fie manifestare familială îndătinată, tinde să elimine din ea caracterul de Taină. De aceea trebuie restabilite ordinea veche şi singura rânduială corectă a celebrării Nunţii legată cu dumnezeiasca Liturghie.
Nenad S. Milosevici
Dumnezeiasca Liturghie, centrul cultului in Ortodoxie; Editura Deisis
-
Pentru ce nu se face Liturghia Darurilor mai inainte sfintite si in celelalte posturi?
Publicat in : Viata liturgica -
Liturghia Darurilor mai inainte sfintite
Publicat in : Editoriale -
Liturghia Sfantului Vasile cel Mare
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.