Sfantul Grigorie de Nazianz (c.330-389) este sarbatorit de Biserica Ortodoxa pe 25 ianuarie si pe 30 ianuarie, impreuna cu Sfintii Ioan Gura de Aur si Vasile cel Mare, la praznicul Sfintilor Trei Ierarhi. Sfantul Grigorie de Nazianz este cunoscut in special pentru contributiile sale la precizarea teologica a dogmei Sfintei Treimi si a dogmei hristologice. Teologia sa inalta precum si apararea invataturii niceene, aratate in cele cinci "Cuvantari teologice", i-au adus de altfel supranumele "Teologul". Intre scrierile sale principale se numara o colectie de 45 de omilii, incluzand cele cinci omilii teologice depre Sfantul Duh; Filocalia, o colectie de texte apartinand lui Origen; o colectie 425 de scrisori si o colectie de poeme.
Daca viata si operele Sfantului Grigorie Teologic s-au bucurat, in cadrul literaturii teologice de specialiate, de studii ample si amanuntite, nu acelasi lucru il putem spune despre contributia liturgica a Sfantului Grigorie, mai precis, despre randuiala Sfintei Liturghii care ii este atribuita. In acest sens, mentionam faptul ca prima prezentare in liturgica romaneasca a Liturghiei grecesti egiptene a Sfantului Grigorie Teologul a aparut in anul 2009, sub forma unui studiu tiparit in revista Ortodoxia, a Patriarhiei Romane.
Liturghia Sfantului Grigorie Teologul apartine ritului alexandrin sau liturghiilor de tip egiptean, fiind in uz, pana in prezent, in cadrul Bisericii Ortodoxe Copte. Este o liturghie derivata din Liturghia Sfantului Marcu, formularul liturgic originar si clasic, intrebuintat de Biserica Egiptului. Nu trebuie confundata cu Liturghia Sfantului Grigorie Dialogul sau Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite, una dintre cele trei Sfinte Liturghii apartinand traditiei liturgice bizantine.
Traditia atribuie Sfantului Evanghelist Marcu activitatea de evanghelizare a Egiptului. Pana in secolul V, Liturghia Sfantului Marcu a circulat in tot Egiptul in limba greaca. Redactarea-greaca a ramas mai departe in intrebuintarea ortodocsilor pana in secolele XII-XIII, cand a fost inlocuita la ei cu Liturghiile bizantine, din partea carora primise de altfel inca mai dinainte multe influente.
Dupa schisma monofizita (451), coptii si-au tradus si Liturghia Sfantului Marcu in limba lor nationala (copta), punand-o sub numele Sfantului Chiril al Alexandriei. Liturghia Sfantului Chiril a pastrat mai bine cadrul primitiv al Liturghiei egiptene, desi a primit la randul ei multe influente bizantine (limba copta, si anume dialectul ei bohairic, se pastreaze inca in serviciul liturgic, pe cand in uzul civil a fost inlocuita cu araba). Versiunea copta a Liturghiei Sfantului Marcu pastreaza insa si unele expresii in limba greaca, precul "Kirie eleison" (Doamne miluieste), "Eirini pasi" (Pace tuturor) (scrise cu caractere copte.) Anaforaua acestei Liturghii (rugaciunea euharistica centrala in timpul careia se sfintesc si se prefac darurile de paine si vin in Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos) se intrebuinteaza azi la copti in timpul Postului Mare, in postul Craciunului si la pomenirea mortilor.
In afara de Liturghia zisa a Sfantului Chiril cu anaforaua ei originala, coptii monofiziti mai au azi doua anaforale de origine mai noua (de tip sirian). Prima este atribuita Sfantului Vasile cel Mare si constituie anaforaua normala a coptilor, fiind intrebuintata in cea mai mare parte a anului. Cea de-a doua este atribuita Sfantului Grigorie Teologul, si este intrebuintata la marile praznice precum Nasterea Domnului, Botezul Domnului si Sfintele Pasti. Amandoua sunt slujite in limba copta, dar exista si redactari ale lor in limba greaca, din care au fost traduse.
Cele trei Liturghii folosite astazi in cadul Bisericii Copte difera mai ales in privinta anaforalei. Anaforaua Sfantului Grigorie Teologul, a aparut in manastirile din Nitria, de unde s-a raspandit ulterior in restul Egiptului. Se crede ca a fost scrisa de Sfantul Grigorie Teologul in timpul vizitei sale in Egipt, ca tanar monah, spre mijlocul secolului al IV-lea.
Asemenea anaforalei Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare, cu care are numeroase parti comune, se bazeaza pe vechea Liturghie a Sfantului Marcu, dar reflecta o mai mare influenta capadociana. Anaforaua Sfantului Grigorie Teologul incepe cu formula paulina "Dragostea lui Dumnezeu Tatal...", caracteristica Liturghiei capadociene. Specific acestei anaforale este faptul de a fi adresata lui Hristos si nu Tatalui. Aceasta abunda in termeni teologici ce reflecta teologia inalta a secolului al IV-lea. Anaforaua Sfantului Grigorie Teologul cuprinde de asemenea o serie formule hristologice si soteriologice pe care le regasim si in omiliie sfantului.
Amintim faptul, intrucatva paradoxal, ca desi Biserica Ortodoxa Copta pastreaza pana astazi in cadrul cultului divin public Liturghia atribuita Sfantului Grigorie Teologul, aceasta nu are insa in Sinaxarul sau si o zi de praznuire inchinata marelui sfant capadocian.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.