Noile biserici si odihna celor vechi
Bisericile noi nu mai sunt la fel de odihnitoare si linistite, tainice, precum cele vechi. Aceste cuvinte se nasc pe buzele multora dintre cei ce pasesc pragurile bisericilor manastirilor moldave, precum Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, Humor, Voronet, Moldovita, Sucevita, Arbore, Probota, cat si a multor alte sfinte locasuri de rugaciune, asemenea lor, precum cele din judetul Valcea: Hurezi, Arnota, Cozia, Govora, etc.
- Oare de ce aceasta stare a lucrurilor ?
- Pentru ca nu mai avem minte vazatoare si inima simtitoare.
Alta era rugaciunea celor ce puneau mana pe pietrele de temelie ale zidurilor si bisericilor, alta era inima celor ce puneam mana pe pensule si pe vopseluri, alta era mintea celor care le zideau, alta era viata duhovniceasca a oamenilor, alta era frica de Dumnezeu a ctitorilor ce isi aduceau lui Dumnezeu jertfa lor.
Insasi ctitorii au mare valoare in zidirea sfintelor locasuri. Cand ei erau crestini, cu frica de Dumnezeu, chiar daca nedeplin despatimiti, lucrarea lor era mult binecuvantata de Domnul.
Ctitorii de odinioara alegeau cei mai mari zugravi din tara; alegeau asemenea zugravi incat nici macar o semnatura tainic ascunsa printre firide nu isi lasau pe maretele chivote de piatra zidite din evlavia domnilor. Atat de smeriti erau marii zugravi, ale caror rugaciuni zugravite ocupa astazi, dupa atatea secole, locuri de frunte in patrimoniul mondial.
Astazi insa, cand bisericile se zidesc cu bani din afaceri nu intru toate curate, cand oamenii dau bani la biserica din mandrie sau dintr-un prisos al conturilor bancare, lucrul nu mai este la fel de placut lui Dumnezeu, drept urmare si rezultatele zidite.
Arhitectura paraseste canoanele, iar ctitorii parasesc motivatiile marilor ctitori de odinioara. Zugravii nostri nici ei nu mai calca pe urmele marilor zugravi de odinioara, anonimi si necunoscuti noua, insa inscrisi in Cartea Vietii a lui Dumnezeu pentru ofranda si smerenia lor.
Drept aceea, o jertfa curata se face cu maini curate, cu inima curata, cu minte curata. O jertfa curata nu se face din vreo patima a inimii, ori dintr-o sursa necurata. Tot ce se aduce lui Dumnezeu trebuie sa fie osteneala curata, spre a dura atat aici, cat si in vesnicie.
Banii primiti ca donatie pentru repararea ori zidirea bisericilor sa fie bani curati, veniti dintr-o miscare a inimii si ea curata, la randul ei. Nu putem si nu avem voie sa zidim lui Dumnezeu si oamenilor locasuri de cult cu bani murdari, cu bani luati cu forta, sa zidim din mandrie sau din alte motivatii personale, straine de credinta si smerenia inaintasilor.
Imi vin in minte pisaniile si tablourile votive din vechile biserici si manastiri. Crestini, fie ei domni ori oameni de rand mai instariti, tin pe brate ofranda lor: o biserica in miniatura. Ajutati de sfantul ocrotitor al bisericutei, ei inchina sfantul locas lui Hristos ori Maicii Domnului.
Pisania unei biserici se gaseste pictata, dar cel mai adesea sculptata in piatra si asezata deasupra portalului de la intrare, ca o marturie peste veacuri a celor ce s-au straduit sa pastreze credinta si traditiile stramosesti. Mojoritatea au aceeasi forma: "Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu impreuna lucrarea Sfantului Duh, s-a ridicat aceasta biserica in anul..., la initiativa..., cu contributia..."
"Oricine pastreaza in memorie imaginea consacrata a tabloului votiv traditional, in care sunt figurate chipuri de voievozi smeriti, cu fapturile efilate ascunse in somptuozitatea caftanelor princiare, fiecare purtandu-si in maini ctitoria ca pe o sublima macheta cereasca. Aceste biserici in miniatura, care zabovesc cuminti in podul palmelor domnesti inainte de a fi intinse lui Hristos ca ofrande, sunt, de fapt, tot atatea chivoturi. Teologia zidirii ortodoxe simbolizeaza intelesul spiritual al zidirii-ofranda prin profilul enigmatic al chivotului de piatra." (Sorin Dumitrescu)
Numai o inima curata poate aduce o jerfta curata. Drept aceea, roadele sunt pe masura curatiei din inima, ori a necuratiei, pe masura cuminteniei minti, ori a murdariei ei. "Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi." (Psalm 50, 17-18)
Domnul nu vrea de la noi mult si prost, ci putin si bun !
Teodor Danalache
-
De ce trebuie sa merg la Biserica
Publicat in : Editoriale -
Miruirea de la sfarsitul slujbelor
Publicat in : Viata liturgica -
Ectenia – forme si semnificatii
Publicat in : Viata liturgica -
De ce nu avem banci in biserica ?
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.