Pictura altarului

Pictura altarului 

 

Altarul este locul unde se savarseste Jertfa sfanta a Liturghiei si unde sta numai clerul sau ceata sfintilor slujitori ai tainelor. Inlauntrul lui se afla Sfanta Masa, imagine a tronului slavei Tatalui ce­resc, pe care sade vesnic Hristos insusi sub forma Sfantului Sau Trup si Sange.

 

Doua categorii de scene si personaje sfinte vom gasi in iconografia altarului:

 

1) Scene istorice sau simbolice in legatura cu Jertfa sfanta care se savarseste aici;

 

2) Figuri de mari ierarhi si clerici, autori de liturghii si slujitori (dia­coni). De fapt, toate subiectele care impodobesc bolta si peretii altarului se refera la jertfa liturgica, formand astfel un ansamblu de o mare uni­tate teologica.

 

In vechile biserici, zugravite inainte de formarea programului ico­nografic actual, iconografia altarului era dominata de chipul Mantuito­rului, care trona in absida altarului dupa cum se poate vedea si astazi in unele biserici din Sicilia si Capadocia.

 

Astazi ca regula generala, in locul central de pe bolta altarului, deasupra sfintei mese, se zugraveste chipul Maicii Domnului.

 

Prezenta chipului Maicii Domnului in  iconografia  Altarului se explica   si  prin  faptul ca Sfanta Fecioara a stat, dupa traditie, in Sfanta Sfintelor din templu, din

pruncie pana la varsta de 12 ani. 

 

Doua tipuri (variante) Iconografice ale chipului Maicii Domnului se zugravesc de obicei : fie tipul "Madonei de majestate", fie cel al "Fecioa­rei rugatoare".

 

Dupa primul tip, Sfanta Fecioara este infatisata de obicei stand pe tron, ca imparateasa a cerurilor, asa cum a vazut-o mai inainte proorocul David, in versetul pe care preotul il citeste la slujba Proscomidiei : "De fata a statut imparateasa de-a dreapta Ta, in haina aurita imbracata si preainfrumusetata". (Ps. XLIV, 11). In bratele sale, pe genunchii ei, poarta pe Pruncul Iisus, "painea cea cereasca", cum e numit in rugaciunea prin­cipala a Proscomidiei. De obicei, doi ingeri sau arhangheli (Mihail si Gavriil), in pozitia de adorare, incadreaza chipul Maicii Domnului, in dreap­ta si in stanga. La unele biserici mai vechi, din Grecia, Bulgaria, Serbia si Sudul Italiei, pe langa ingeri, mai apar si chipuri de sfinti, care de cele mai multe ori sunt sfinti patroni ai ctitorilor respectivi, iar uneori apar chiar chipuri de ctitori si donatori, in atitudine de adorare. Astfel, la Perenzo, Maica Domnului apare inconjurata de sfinti, intre care Sf. Maur prezinta Sfintei Fecioare pe episcopul Eufrasius, ctitorul bazilicii, si doi insotitori ai sai. In bisericile moldovenesti, ca la Moldovita, se vad si chipurile Sfintilor Ioachim si Ana, parintii Nascatoarei de Dumnezeu, iar in bisericile muntene, ca de ex., la vechea biserica domneasca Sf. Nicolae din Curtea de Arges, Sf. Fecioara e incadrata in dreapta de arhanghelul Mihail si Sf. Nicolae, patronul bisericii, iar in stanga de arhanghelul Gavriil si Sf. Ioan Gura de Aur, toti prosternandu-se spre Sfanta Fecioa­ra.

 

Tot atat de frecvent este pe bolta altarului si tipul Fecioarei orante, adica rugatoare, in atitudinea de rugaciune, cu mainile intinse spre implo­rarea lui Dumnezeu si ocrotirea credinciosilor. Asa o vedem de ex., in bi­serici mai vechi, ca Sf. Sofia din Kiev, biserica Adormirii din Niceea, sau Nea Moni (din Chio Hios), unde chipul Maicii Domnului are proportiile colosale.

 

Mai rar, este infatisata Sf. Fecioara in picioare, cu Pruncul in meda­lion pe pieptul sau, ca la Poganovo, in Bulgaria, unde chipul ei e incadrat de doua candelabre si de doi arhangheli, ca si la biserica Radu Voda din Bucuresti (unde chipul Maicii Domnului e incadrat de arhanghelii Mihail si Gavriil, dublati de David (cu harfa) si Solomon (cu biserica in curs de zidire).

 

Pe peretele hemiciclului, adica peretele de rasarit al absidei prin­cipale a altarului vechilor noastre biserici, sunt zugravite de obicei trei teme cu caracter liturgic : 1) Cortul Marturiei (Tabernaculul), 2) Litur­ghia ingereasca si 3) Impartasania Sfintilor Apostoli.

 

Zona inferioara a peretelui hemiciclului in toate bisericile noastre ilustreaza scena esentiala a sacrificiului liturgic, care se savarseste in altar: Mielul. Un numar variabil de mari ierarhi (episcopi), invesmantati in sacos, cu capetele descoperite, zu­graviti de cele mai multe ori in profil, se indreapta dinspre cele doua laturi ale altarului (proscomidiar si diaconicon) spre centrul hemiciclului unde - de obicei sub fereastra de Rasarit a altarului - figureaza victima Jertfei noastre de la Liturghie, adica Mantuitorul, fie sub chipul unui prunc, fie sub acela al unui miel de jertfa (asa cum L-au vazut proorocul Isaia (cap. 53) si Sf. Ioan Botezatorul, (la Ioan I, 29), fie sub ambele infatisari, ase­zat pe sfantul disc si strajuit de ingeri sau serafimi care il umbresc cu ripide (ca la Cozia).

 

La bisericile mai mici in locul acestei scene centrale se poate zugravi deasupra scaunului celui mai de sus (jetul arhieresc din spatele Sfintei Mese), chipul Mantuitorului sezand pe tron ca imparat ori arhiereu, singur sau inconjurat in dreapta si stanga de cei 12 Apostoli.

 

Pe bolta si peretii proscomidiarului se zugravesc chipuri sfinte si scene in legatura cu Nasterea si Patimile Domnului.

• Sfanta Masa din altarul bisericii
  Publicat in : Viata liturgica
• Antimisul
  Publicat in : Viata liturgica
• Sfanta Ana - un ctitor prigonit, o manastire martirizata
  Publicat in : Mitropolia Olteniei
• Intampinarea Domnului in iconografie
  Publicat in : Intampinarea Domnului