Structura slujbelor bisericesti

Structura slujbelor bisericesti Mareste imaginea.

Biserica nu a crezut niciodată că felul unitar al rânduielilor şi rugăciunilor e o condiţie obligatorie a unităţii ei. Din această cauză nu există un regulament anume al Bisericii Ortodoxe, fapt deseori neluat în seamă de unii tradiţionalişti. Există două variante principale ale Tipicului, cărţi care cuprind rânduielile tuturor slujbelor bisericeşti şi care se numesc Rânduiala Lavrei Sfântului Sava şi Rânduiala Bisericii Universale. Prima carte mai este cunoscută şi ca Rânduiala Bisericii din Ierusalim după cea a Lavrei Sfântului Sava sau prescurtat Rânduiala Bisericii din Ierusalim. Tot această carte mai circulă şi sub denumirea Rânduiala slavoneascâ, deoarece a fost foarte răspândită în pământurile slavilor. A doua conţine rânduiala puţin modificată a mănăstirii studite şi se folosea în catedrala Sfânta Sofia; uneori ea este numită şi Rânduiala grecească.

Aceste reguli au întărit structura generală şi ideile tuturor rânduielilor bisericeşti. Aceste idei prezintă în cele mai mici detalii structurile specifice rânduielilor anumitor mănăstiri separate. Dorinţa de a respecta regulile în cele mai mici amănunte ducea la multe neconcordanţe a practicilor bisericeşti în Rusia medievală.

In forma lor completă, rânduielile studiţilor şi a mănăstirilor din Ierusalim nu se mai respectă în nicio tară ortodoxă. înainte de revoluţie, la Academia Teologică din Kiev a apărut ideea de a sluji conform rânduielilor vechi.

Pentru a aplica în practică acest proiect a fost nevoie de un an de pregătire, iar slujba a ţinut aproape 8 ore.

De aceea nu ne vom opri doar la istoria slujbelor şi a pravilelor . Este important să subliniem că partea principală a tuturor slujbelor Bisericii a fost stabilită de Sfânta Tradifie, pe care noi am moştenit-o începând cu primele secole creştine şi pe care nimeni nu are dreptul s-o modifice. „Dar toate să se facă după cuviinţă şi după rânduială” (1 Cor. 14, 40).

Există multe cărţi de cult: Liturghier, Molitvelnic, Ceaslov, Octoih, Minee pentru fiecare lună (în 12 cărţi), Mi- neie la sărbătorile împărăteşti, Triod, Penticostar, Irmologhion, Tipic etc. Multe dintre ele se repetă unele pe altele. Aşa de exemplu, din Mineiele din fiecare lună au fost extrase rugăciunile Praznicelor cu dată neschimbătoare, astfel încât s-au alcătuit Mineie Praznicale, care cuprind rugăciunile şi rânduielile praznicelor neschimbătoare, ale Maicii Domnului şi slujbele sfinţilor celor mai cunoscuţi.

Mineiele Generale sunt destinate cazurilor când nu există o slujbă pentru un anumit sfânt. De acea spunem că ele nu cuprind slujbe ale unor sfinţi concreţi, ci de exemplu, „Slujba Apostolului”, „Slujba mucenicului” şi aşa mai departe. Mineiele Praznicale şi cele Generale au fost alcătuite pentru uzul bisericilor care nu au Mineie lunare.
Arhieraticonul este destinat numai pentru uzul slujbelor cu arhiereu, iar Tipicul şi Liturghierul pentru ceilalţi slujitori ai Bisericii: preoţi şi diaconi.

Chiar dacă nu dispunem de niciuna din cărţile enumerate, aceasta nu înseamnă că trebuie să renunţăm să ţinem slujbe acasă. Există multe manuale şi culegeri care conţin slujbe separate. Multe din cântările bisericeşti le putem găsi în diferite cărţi de rugăciuni, mai ales în Molitfelnicul ortodox, tipărit de Patriarhia Moscovei, dar şi în calendare bisericeşti. Un manual potrivit pentru doritorii să tină slujbe acasă este primul volum al Manualului preoţilor, din care mireanul poate face câteva însemnări. Dar manualul cel mai potrivit pentru un mirean rămâne culegerea Privegherea şi Liturghia editată de nenumărate ori în multe din eparhiile tării.

Pe baza acestor cârti putem să fixăm şi să alcătuim manuale pentru slujbele particulare sau comune, pe care le putem tine acasă.

Pentru slujirea acasă se pot alege câteva scheme, mai prescurtate sau mai complete, care se bazează pe practica bisericilor parohiale. Aceste scheme oglindesc iniţierea treptată a credinciosului de rând în tainele slujbelor divine.

Folosindu-ne de exemplul rânduielii slujbei Vecerniei vom arăta cum poate fi combinată rânduiala bisericească cu cea de acasă.

Duhul sărbătoresc este exprimat cel mai bine în slujba privegherii - slujbă care este diferită după compoziţia ei şi considerată din această pricină cea mai dificilă pentru cei care nu sunt familiarizaţi îndeajuns cu rânduielile Bisericii.

Privegherea este alcătuită din două părţi: din slujba Vecerniei şi cea a Utreniei, care încep cu cuvintele rostite de preot: „Slavă Sfintei Treimi celei de o fiinţă, de viată dătătoare şi nedespărţite acum şi pururea şi în vecii vecilor”.

Mireanul însă, la fel ca şi diaconul, poate începe orice rugăciune şi slujbă cu cuvintele: „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.

După ce a rostit această rugăciune, se cântă: „Veniţi să ne închinăm împăratului nostru, Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru”.

Această cântare ne aminteşte că noi am venit la Dumnezeu, ca să ne rugăm Lui, să-L slavoslovim, să cerem ocrotire în necazurile vieţii şi putere să continuăm mai departe nevointa noastră, iar acum, la începutul slujbei, putere şi pentru nevointa rugăciunii.

Rugăciunea este efortul depus de om şi darul pe care l-a primit de la Dumnezeu. In una din rugăciunile pe care preotul o rosteşte în taină la Utrenie se spune: „Să ne rugăm cu toată luarea aminte ca Tu, Doamne, să ne dai prin Sfântul Tău Duh înţelepciune”.

După „Veniţi să ne închinăm” urmează psalmul 103, cu care practic începe slujba Vecerniei. Ideea de bază a acestui psalm este: „Pe toate cu înţelepciune le-ai făcut. Slavă Ţie, Dumnezeule, care pe toate le-ai făcut”. El se termină cu întreita repetare a cuvântului ebraic: Aliluia, aliluia, aliluia, care se traduce prin „Slavă Ţie, Dumnezeule”.

Cuvântul „Aliluia”, care era des folosit de Avraam, Moise şi regele David, ne aminteşte de timpurile biblice şi de primele veacuri creştine.

Mirenii nu vor citi rugăciunile tainice, care sunt tipărite în unele calendare şi în cărţile de slujbe. Acestea sunt rugăciunile pe care preotul le citeşte în taină în gând în timpul cât se cântă psalmul 103.

In practica bisericească contemporană acest psalm se cântă în formă prescurtată, dar este mai bine ca acasă să-l citim în întregime.

Urmează Ectenia Mare, care în slujbele finute acasă fără preot, trebuie omisă sau înlocuită cu rugăciuni de genul: „Ne rugăm Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Atotţii- torule, Făcătorul stelelor şi galaxiilor celor mai îndepărtate, a Universului şi a sufletelor omeneşti, dă-ne darul rugăciunii şi trimite peste noi pace sufletelor noastre”.

„Păzeşte, Doamne, Sfântă Biserica Ta şi pe noi, copiii ei. Intăreşte-i pe patriarhii, arhiereii şi preoţii Tăi şi ne miluieşte prin rugăciunile lor. Dă-ne roade pământeşti şi vremuri de pace. Călătoreşte cu cei ce călătoresc, zboară cu cei ce zboară, vindecă-i pe cei aflaţi în patul de suferinţă; pe cei rătăcifi îi înţelepteşte şi ne izbăveşte de tot necazul, mânia şi nevoia, păzeşte-ne cu harul Tău de ispita păcatului şi învată-ne să facem voia Ta”.

„Doamne miluieşte (de trei ori). Slavă... şi acum...” Această rugăciune cuprinde pe scurt Ectenia Mare. Ea este formată din patru părţi şi poate fi omisă sau să se citească din ea doar câteva pării. Prima este legată de psalmul 103 şi cere darul rugăciunii pentru a începe slujba.

La Vecernie se cântă „Fericit bărbatul”. Această cântare mai este numită şi Antifonul 1 şi este compusă din versete alese din psalmi. Toate alcătuiesc catisma I care se termină cu aliluia. Antifon înseamnă cântări, alese din diferite cărţi scripturistice (de obicei, psalmi) executate alternativ. Antifonul primei catisme poate fi înlocuit şi cu psalmul I.

Imediat după Antifon diaconul rosteşte Ectenia mică, care acasă poate fi înlocuită cu rostirea întreită a rugăciunii lui Iisus şi cu cuvintele: „Doamne, dă-ne darul rugăciunii şi miluieşte-ne pe noi, păcătoşii” sau să se cânte de trei ori „Doamne miluieşte”. Rugăciunea lui Iisus, rostită periodic de cei prezenţi în biserică ajută la susţinerea oricărei rugăciuni.

In zilele obişnuite, în locul cântării „Fericit bărbatul”, se citesc catisme. In timpul rugăciunilor de acasă orice cântare poate fi înlocuită cu citirea psalmilor.

După exemplul Vecerniei putem adapta orice slujbă în afară de Sfânta Liturghie. Acasă Liturghia poate fi înlocuită cu Obednita.

Pr. prof. Gleb Kaleda

Biserica din casa, Editura Sophia

Cumpara cartea "Biserica din casa"

 

Pe aceeaşi temă

27 Septembrie 2017

Vizualizari: 1440

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

slujbele bisericesti

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE