Ingenunchierea este un rezumat al istoriei mantuirii si o manifestare a pocaintei noastre, precum intareste Sfantul Vasile cel Mare, cand zice: "Prin fiecare plecare de genunchi si ridicare aratam cu fapta ca, prin pacat, am cazut la pamant si ca, prin iubirea de oameni a Celui ce ne-a zidit, am fost chemati sus, la cer."
Refuzul de a ingenunchea in anumite momente este prezent in viata Bisericii inca din primele secole ale acesteia. Spre exemplu, in canonul 15, Sfantul Petru al Alexandriei (300-311) spune: "Dupa Traditia pe care am mostenit-o, duminica o tinem ca zi de bucurie, pentru Cel ce a inviat in ea, intru care am primit sa nu plecam nici genunchii."
Ce spune Sfanta Traditie ?
Sinodul Intai Ecumenic (325), prin canonul 20, porunceste credinciosilor sa nu stea in genunchi duminica si in zilele cuprinse intre Pasti si Rusalii. "Deoarece sunt unii care isi pleaca genunchii (ingenuncheaza) duminica si in zilele Cincizeciniii, pentru ca toate sa se pazeasca in acelasi fel in fiecare parohie, Sfantului Sinod i s-a parut ca rugaciunile sa fie aduse lui Dumnezeu stand ei in picioare."
Sfantul Vasile cel Mare (370-379), la randul sau, prin canonul 91, intareste aceeasi porunca: "Duminica ne facem rugaciunile stand drepti, iar aceasta o facem nu numai ca unii care, inviind impreuna cu Hristos si fiind datori a nazui spre cele de sus, in ziua invierii, ne aducem aminte, prin starea de rugaciune, de harul cel dat noua, ci fiindca se vede ca aceasta zi, cea dintai a saptamanii, este chipul veacului asteptat ce va sa vina. (...) Deci, este necesar ca rugaciunile sa se plineasca stand (adica, in picioare) in aceasta zi (duminica),dupa cum invata Biserica pe fiii sai, ca prin neincetata aducere-aminte de viata cea fara de sfarsit, sa nu ne lenevim in privinta merindelor pentru mutarea aceea. Apoi si Cincizecimea intreaga este semn de aducere aminte a Invierii ce se asteapta in veacul viitor."
Sinodul al Saselea Ecumenic (691), prin canonul 90, porunceste: "Am primit in mod canonic, de la de Dumnezeu purtatorii nostri Parinti, sa nu plecam genunchii in duminici, cinstind astfel invierea lui Hristos. Drept aceea, ca sa nu nesocotim chipul lamurit al tinerii acestei porunci, randuim limpede credinciosilor ca sambata, dupa intrarea cea de seara a preotilor in Altar, potrivit obiceiului care se tine in vigoare, nici unul sa nu plece genunchii, pana duminica seara urmatoare, cand, dupa intrarea in vremea luminandei, plecand indata genunchii, in chipul acesta sa aducem rugaciunile noastre Domnului. Caci socotim noaptea cea dupa sambata ca inaintemergatoare invierii Mantuitorului nostru, de atunci incepem in chip duhovnicesc cantarile, sfarsind sarbatoarea de la intuneric spre lumina, ca de aici inainte in cursul noptii si al zilei intregi sa sarbatorim noi invierea."
Cand nu stam in genunchi ?
Nu stam in genunchi in timpul Sfinti Liturghii, in toate duminicile de peste an, in zilele dintre Craciun si Boboteaza, precum si in zilele dintre Pasti si Cincizecime. Acasa, credinciosii urmeaza aceeasi randuiala de ingenunchiere, pastrand permanent in minte diferenta intre starea de pocainta si starea de biruinta pascala. Aceasta randuiala se pastreaza si astazi in Sfantul Munte Athos, precum si in unele manastiri din tara noastra.
De ce nu stam in genunchi ?
Parintii Bisericii au vazut acest gest de pocainta - ingenunchierea - drept incompatibil cu bucuria invierii. Biserica a deosebit intotdeauna starea de pocainta (postul si plangerea) de cea de bucurie pascala si eshatologica (Invierea Domnului).
Deci, ingenunchierea este o manifestare a pocaintei, incompatibila cu starea de bucurie traita in timpul biruintei Vietii asupra mortii. De aceea, duminica, cand praznuim Ziua Invierii, nu se ingenunchiaza din iubire pentru Iisus Hristos cel inviat din morti.
In timpul Sfintei Liturghii, credinciosii retraiesc si se fac partasi mortii si Invierii Mantuitorului Iisus Hristos. Daca, in cadrul slujbelor pregatitoare pentru Sfanta Liturghie, se sta si in genunchi, in timpul acesteia din urma, credinciosii stau doar in picioare, traind in parte starea eshatologica de biruinta definitiva a Vietii asupra mortii.
Sfanta Liturghie este o pregustare a Veacului ce va sa fie. Pentru ca Impartasania cu Trupul si Sangele Mantuitorului inviat ramane un eveniment eshatologic, ea nu poate fi decat biruitoare si izvoratoare de bucurie. La inceput, Sfanta Liturghie nu se savarsea niciodata in zilele de post. Astazi, ea nu se savarseste in zilele de rand din Postul Mare.
*
Vreme de sase zile facem plecari de genunchi si metanii mari, iar in cea de-a saptea zi (duminica) stam drepti si traim biruinta Vietii asupra mortii, pregustand din slava Veacului ce va sa fie. La randul lor, preotii ingenunchiaza o singura data in timpul Sfintei Liturghii, indata dupa invocarea Duhului Sfant si prefacerea Cinstitelor Daruri in Trupul si Sangele Domnului.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Metaniile - rugaciune trupeasca
Publicat in : Viata liturgica -
Cand se ingenuncheaza in biserica?
Publicat in : Viata liturgica -
Parintele Ilarion Radu
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.