De ce umbla preotul cu icoana inaintea Craciunului?

Umblatul cu icoana este vestirea unei mari bucurii, fie a Nasterii Domnului, cand intreaga faptura vazuta si cea nevazuta se pregateste de sarbatoarea Intruparii Fiului lui Dumnezeu, fie a Botezului Mantuitorului, cand apele se sfintesc si intreaga natura se innoieste.

Din punct de vedere liturgic, putem spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Este o slujba savarsita pe ulite si pe stradute, prin curti si prin case, pe la ferestre si pe la usi. Precum odinioara facea crainicul, parintele se straduieste a anuta in tot locul si pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arata vrednic de o asemenea mare vestire.

Umblatul cu icoana inaintea Craciunului

Umblatul cu icoana pentru a vesti Nasterea Domnului este o randuiala foarte veche, urmele ei pierzandu-se in anii de inceput ai erei crestine. Astfel, aceasta traditie ne apare inca din primele secole ale crestinismului, inca de pe cand sarbatoarea Nasterii Domnului si cea a Bobotezei se sarbatoreau impreuna, in ziua de 6 ianuarie.

Sarbatoarea Epifaniei (a Aratarii Domnului), cum erau numite cele doua mari praznice, s-a sarbatorit astfel pana in anul 379, cand cele doua mari sarbatori s-au separat in doua zile diferite. Din anul 379, Craciunul a inceput a se sarbatori la data de 25 decembrie, umblatul cu icoana fiind inca de atunci ceva binecunoscut.

Umblatul cu icoana inaintea Craciunului este o frumoasa slujba misionara, avand mareata datorie de a anunta nespusa dragoste a lui Dumnezeu fata de om, anume aceea de a se intrupa "pentru noi si pentru a noastra mantuire". Se vede cum aceasta vizita a preotului pe la casele crestinilor este o datorie, ca un fel de strigat de bucurie ce nu poate fi oprit.

Fiecare preot vesteste Nasterea Domnului in parohia lui. Astfel, in functie de marimea parohiei, preotul poate incepe sa umble cu icoana mai devreme sau mai tarziu. La sate, aceasta vestire se petrece in chiar ajunul Craciunului, ori cu vreo doua zile mai inainte. In schimb, la orase, unde parohiile sunt mai mari si credinciosii mai numerosi, preotii pot incepe chiar cu cateva zile bune mai devreme.

Preotul isi pune doar epitrahilul (dintre vestmintele liturgice), iar in mana poarta icoana Nasterii Mantuitorului. Impreuna cu un dascal, care il insoteste, si cu credinciosii la care se opreste, preotul canta Troparul Nasterii Domnului, dand celor de fata spre sarutare, rand pe rand, icoana Nasterii Domnului. Bucuria Nasterii Domnului se pregusta inca de pe acum.

Credinciosii simt mare bucurie fata de aceasta vizita a preotului cu icoana. Preotul vine cu Sfanta Icoana in casa fiecaruie, binecuvantand pe toti cei de fata, cat si pregatirile casei pentru intampinarea maretului eveniment al Nasterii. Fiecare dintre cei ai casei se ingrijeste de cate ceva, colindele se aud lin spre seara, parintele ciocane la usa purtand in maini Sfanta Icoana a Nasterii Domnului, credinciosii se umplu de bucurie sfanta, totul vesteste sarbatoarea.

In comunitatea rurala traditionala, dupa momentul cantarii troparului Nasterii, preotul binecuvanta alimentele pregatite cu grija si asezate pe masa, langa icoane. Dupa ce alimentele au fost binecuvantate pot fi oferite de pomana pentru sufletele celor adormiti, astfel incat si acestia sa se bucure de de vestea cea minunata a Nasterii Domnului. Pentru sufletele celor adormiti se pregatesc colacei, bob fiert, grau fiert, prune uscate, sarmalute de post, precum si fructe, printre care mere si nuci.

Cu toate acestea, sunt inca si unii dintre cei aflati in parohie care nu se bucura de acest lucru, ba mai mult se arata chiar mahniti de vizita preotului, neprimindu-l pe acesta in casele lor, pentru a vesti Nasterea Domnului. "Vine prea tarziu sau prea devreme. Ne deranjeaza.” Acestea sunt gandurile unora ca acestia. Cei care nu vibreaza deloc la aceasta sunt, in mare parte, oameni de la oras, la tara pastrandu-se inca mult mai vie constiinta bucuriei Craciunului, vestita prin preot. Preotul insa nu se supara, caci el are datoria de a vesti celor ce au „urechi de auzit” si de a mangaia pe cei bucurosi de Nasterea Domnului.

Frumos da marturie un suflet cuprins de nostalgia copilariei, spunand astfel: "Ce pacat ca sunt din ce in ce mai putini oameni care sa iasa din casa si sa vada "pe unde a ajuns parintele", asa cum faceau parintii si vecinii mei. Cat de mult mi-as dori sa-l mai aud pe tata spunand: "E pe la nea Ion", adica la cinci case distanta de noi."

Teodor Danalache

Pe aceeaşi temă

• Buna Vestire
  Publicat in : Buna Vestire
• Cuvantul Intrupat - Teologia Icoanei si cantarea liturgica
  Publicat in : Cantarea
• De nu s-ar fi nascut Hristos si ca om
  Publicat in : Craciun
• Buna Vestire
  Publicat in : Buna Vestire

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

16 Decembrie 2015

Vizualizari: 52865

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

De ce umbla preotul cu icoana inaintea Craciunului? 5.00 / 5 din 10 voturi. 7 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

nasterea domnului craciunul intruparea lui hristos umblatul cu icoana

Comentarii (7)

• Andrei PanaitPostat la 2017-12-15 09:13

  "Mulţumim pentru această venire cu icoana Naşterii Domnului aşa cum este tradiţia noastră sfântă şi mare pe care noi o continuăm, deoarece ea vine de la păstorii din Betleem care au primit vestea Naşterii Domnului de la îngeri. Deci, mai întâi au fost îngerii vestitori ai Naşterii Domnului, apoi păstorii care au binevestit locuitorilor din Betleem Naşterea Domnului. Noi urmăm aceeaşi tradiţie. Mai întâi vin colindătorii care simbolizează pe îngeri şi apoi păstorii duhovniceşti care simbolizează pe păstorii de la Betleem de odinioară. Această binevestire a Naşterii Domnului este o binecuvântare. O binecuvântare a caselor, o binecuvântare a activităţilor şi o luminare a vieţii, pentru că Naşterea Domnului este de fapt începutul realizării planului de mântuire a lumii în Iisus Hristos, a spus Preafericirea Sa". (Sursa: Radio Trinitas)

• popa roxana Postat la 2014-12-23 21:55

  Si la noi preotul si dascalul percep taxe piperate.Noi nu mai primim preotul de mult,nu mai platim taxa la biserica de mult,dar asta nu ne umbreste bucuria craciunului.Cu banii pe care trebuia sa-i platim preotului/bisericii am cumparat cadouri pt cativa copilasi seropozitivi de la un centru al carui nume nu vreau sa-l dau.S-au bucurat si ne-au imbratisat,nu ne mai dadeau drumul.Am simtit atunci o bucurie mult mai mare decat "bucuria" pe care o simteam in biserica la lalaiala preotului

• Constanta SzlavicsPostat la 2014-12-23 16:04

  Sa ne lasam in grija Bunului Dumnezeu, cu gnduri curate, pline de speranta si bucurie si sa nu uitam niciodata, ca PREOTUL VINE SA NE ADUCA, NU SA NE IA! Daca primim cu inima deschisa, vom avea mereu cativa banuti, daruiti tot de Dumnezeu, ca sa platim acesta bucurie, daca nu, preotul, va avea marea sansa, de a-si lua rasplata de la Dumnezeu,care este inzecita!Doamne ajuta!

• Teodora Corina DobrePostat la 2014-12-22 16:14

  Doamnă Georgiana Gabor, nu trebuie să generalizaţi referitor la taxele percepute de preoţi sau dascăli la venirea cu icoana. Mie nu mi s-a perceput niciodată o astfel de taxă.

• IULIANA PRISLOPANPostat la 2014-12-22 11:04

  Imi pare nespus de rau, ca in unele privinte nu pot fi de acord cu doamna Georgiana Gabor.Vreau sa precizez ca si sotul meu a fost preot,( Dumnezeu a randuit ca in anul 2007 sa-l ia la ceruri) dar niciodata nu-mi amintesc sa fi spus , ca sunt obligati sa perceapa taxa , atunci cand umblau din casa in casa pentru a vesti" Nasterea Mantuitorului" si" Boboteza".Ca urmare, ma simt revoltata cand se face afirmatia ca, credinciosii sunt obligati sa contribue cu o anumita suma pt. preot si dascali.Aici vorbim de bunul simt al fiecaruia.Imi pare foarte rau ca am fost nevoita sa intervin in a lamuri acest aspect legat de taxa.Doresc sa transmit pe aceasta cale, tuturor crestinilor si nu numai-"LA MULTI SI FERICITI ANI".

• Sorin GeorgescuPostat la 2014-12-22 10:18

  Draga Georgiana! Hai sa incercam sa nu minimizam aceasta deosebita bucurie a sufletului fiecarui CRESTIN, in asteptarea Sfintei Sarbatori a Craciunului si de Nastere a Domnului nostru Iisus Cristos, care a fost trimis de Tatal Nostru Dumnezeu Tatal, din dragostea si iubirea Lui nemarginita in speranta mantuirii noastre, punand in fata niste probleme financiar administrative, care intr-adevar exista dar nu pot fi amintite neaparat acum. Decat sa stam pe margine si sa tot criticam si sa judecam ca biserica cere si ia taxe, mai bine i-am ajuta noi insine pe cei in nevoie. Gandeste-te la cel satul, cum primeste Craciunul si la cel sarac, care primeste si el ceva merinde si le pune pe masa si cu ce bucurie le savuraza. Biserica ortodoxa NU FORTEAZA pe nimeni sa cotizeze, dar cine cotizeaza poate o face din suflet si in felul asta se simte mai bine. Sa stii ca atat in parohia din care fac parte eu si in alte parohii despre care am am auzit si la Radio Trinitas care ne incanta sufletele cu invataturile lui, fac in aceasta periaoada gesturi de milostenie pentru cei mai nevoiasi si ii viziteaza si-i ajuta cu cepoate fiecare. Scuza-ma ca poate am un pic cam critic la ce am spus mai sus, si mai ales acum in Postul Carciunului, desi sunt cel mai pacatos dintre toti, dar hai sa facem fiecare la randul lui ceva bun pentru cei saraci si oropsiti si atunci ne va ajuta Dumnezeu. Gandeste-te ca daca Biserica noastra Crestin Ortodoxa va fi mai puternica atunci si randurile celor crestini ortodoxi vor creste si vom fi altfel priviti de Dumnezeu si Sfanta Treime. Va urez un Craciun Binecuvantat alaturi de toti crestinii si familia cu care am fost binecuvantati de Dumnezeu!

• georgiana gaborPostat la 2010-12-22 07:41

  E intr-adevar minunat sa primesti preotul cu icoana, e o sarbatoare, o primenire, o buna-vestire....toata casa straluceste. Dar exista si un fapt dureros care nu trebuie trecut cu vederea. Perceperea unor taxe neoficiale de catre cei care au venit ( preot plus doi dascali ) pe acest timp de criza, cand sunt familii ce abia au ce sa puna pe masa de Craciun, ca sa nu mai vorbim ca acelasi lucru se repeta la o alta mare sarbatoare de primenire: venitul cu Iordanul...Dincolo de cotizatia catre biserica cu care suntem crestineste datori sa contribuim, totusi, in cele mai multe parohii, venirea cu icoana a devenit un serviciu contra-cost.Pana si copiii care striga acum onihoho nu se mai bucura daca le imparti prajituri sau colacei, nici nu se mai pune problema de mere sau bomboane. Ba chiar am vazut copii care umbla sa colinde si isi arunca prinosul de colacei, numarand fericiti in schimb banutii. Sa nu mai spun ca exista parohii sarace unde oamenii totusi il primesc pe preot din suflet cu toata saracia lor, desi acesta are masini straine si vila, iar unii enoriasi abia o duc. Bucuria primirii nasterii Domnului e umbrita de acest lucru.Bucurosi cred ca ar fi toti sa daruie din suflet, cat mai mult, mai bun, mai frumos, dar atunci cand nu au, pensionari fiind amarati sau someri cu multi copii, bucuria e usor umbrita. Sigur cineva ar spune, nu la bani va ganditi, nu dramaluiti ca zgarcitii, doar o data pe an e Craciunul. Adevarat. Acelasi lucru e valabil si pentru cei care vin cu icoana.

Adauga comentariu