Zile grele apasa un trup tot mai slabit. Sufletul alearga spre lucrari tot mai mari. Trupul ar vrea parca sa nu mai aiba nevoie de somn. Munca, osteneli si planuri intocmite pentru odihna celor din jur.
Cand rugaciunea ajunge strivita intre muncile zilei, atunci sufletul striga dupa Dumnezeu, chiar daca mintea nu isi da seama. Am cunoscut acest lucru intr-un tarziu al zilei, cand m-am asezat in genunchi, la gura sobei, spre a jertfi un nou lemn pe focul deja aprins. O simpla asezare in genunchi, cu scopul de a inteti focul, mi-a trezut sufletul care zacea presat de grijile zilei.
"Doamne, mi-e dor sa stau in genunchi, inaintea Ta!"
Starea in genunchi, inaintea lui Dumnezeu, naste acea pocainta odihnitoare a fiului risipitor care priveste spre tatal iubitor. Ingenuncherea aduce o mangaiere pana si trupului. Sufletul se simte in siguranta, iar trupul se invaluie intr-un adanc de odihna.
Cat de mult poate insemna acest gest al inchinarii smerite.
O adevarata poarta a harului lui Dumnezeu !
Mai mare este omul in genunchi, decat in picioare
Ingenuncherea este un rezumat al istoriei mantuirii si o manifestare a pocaintei noastre, precum intareste Sfantul Vasile cel Mare, cand zice: "Prin fiecare plecare de genunchi si ridicare aratam cu fapta ca, prin pacat, am cazut la pamant si ca, prin iubirea de oameni a Celui ce ne-a zidit, am fost chemati sus, la cer."
Inaintea icoanelor si mai ales in biserica simtim nevoia sa ingenunchem. Doar in apropierea lui Dumnezeu, omul isi cunoaste slabiciunea si nevoia de a fi ocrotit de El. Aceasta smerenie atrage mult harul lui Dumnezeu, care odihneste sufletul. Gestul liturgic al ingenuncherii, care implica deopotriva trupul si sufletul, este unul deosebit de profund.
Fie in genunchi, fie in picioare, rugaciunea izvoraste dintr-o minte atenta si dintr-o inima smerita si iubitoare. Uneori, mintea este mai atenta la cuvintele rugaciunii atunci cand trupul sta drept, in picioare, iar alteori atunci cand trupul se aduna in gestul inchinarii pana la pamant sau al ingenuncherii.
Sufletul poate ingenunchea oricand trupul !
Sunt canoane hotarasc momente, zile si perioade in care se interzice ingenuncherea. (articolul: Cand nu stam in genunchi?) Sunt de parere ca aceste canoane sunt unele de ordin practic si local, neavand caracterul statornic al dogmelor.
Canoanele care fixeaza granitele ingenuncherii au fost pronuntate intr-o vreme in care crestinii nu lipseau niciodata consecutiv de la doua Sfinte Liturghii, iar viata lor era una absolut liturgica si euharistica. In acel context, diferenta intre caracterul aspru al pocaintei (asezarea in genunchi) si cel triumfal al Invierii (duminica) era una foarte evidenta.
Astazi, credinciosii stau in genunchi mai mult din evlavie si smerenie, decat din pocainta. Socotesc, deci, ca ingenuncherea in semn de evlavie fata de anumite momente liturgice din Sfanta Liturghie este o fapta bineprimita de Dumnezeu, cat timp acest gest nu tulbura comunitatea din biserica.
Potrivit evalviei preotilor batrani si a unor credinciosi iubitori de Dumnezeu, in timpul Sfintei Liturghii se poate ingenunchea in urmatoarele momente: la citirea Sfintei Evanghelii; la iesirea cu Sfanta Evanghelie (vohodul mic); la iesirea cu Cinstitele Daruri (vohodul mare); la rostirea Crezului; in timpul Epiclezei, cand se canta "Pe Tine Te laudam"; la cantarea Axion; la rugaciunea "Tatal nostru".
*
Inchinaciunea, metania si ingenuncherea - toate inchipuie caderea omului in pacat si ridicarea lui, prin Jertfa si Invierea lui Iisus Hristos - sunt trei gesturi de inchinare ce nu ar trebui sa lipseasca din nici o zi a vietii noastre.
Dumnezeu priveste cu drag la cei ingenuncheati, caci acestia tin lumea !
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Metaniile - rugaciune trupeasca
Publicat in : Viata liturgica -
Cand se ingenuncheaza in biserica?
Publicat in : Viata liturgica -
Cand nu stam in genunchi?
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.