Manastirea Ciolanu

"Inima mea a ramas la Manastirea Ciolanu, in Buzau", imi spunea, cu putin inainte de marea plecare, parintele Ioasaf Popa. Vrednicul carturar, arhimandritul Ioasaf, aici si-a inceput urcusul duhovnicesc, ca frate de manastire. Tot aici l-a cunoscut pe marele patrolog, profesorul I. G. Coman, care-si petrecea verile de studiu cu ucenicii sai. Dar pe atunci lavra buzoiana era populata cu aproape 100 de calugari. Oranduirea comunista nu incepuse inca prigoana fatisa impotriva cinului monahal. Era inainte de 1959...

Tot aici, in Manastirea Ciolanu, au ucenicit si alti frati, viitori ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane: Lucian Florea, care a pastorit scaunul Tomisului, Eftimie Luca, episcop al Romanului, si Casian Craciun, vladica de la Dunarea de Jos. In afara de ei, alti ierarhi au cautat linistea acestei manastiri: Mitropolitul Firmilian al Olteniei si Epifanie, actualul episcop al Buzaului.

O harta neuronala a slujirii calugaresti

Intr-o splendida zi de februarie am luat si noi pieptis drumul care urca la manastire. Padurile dese, neumblate, aerul tare, linistea desavarsita, presimtirea nu tocmai indepartata a primaverii, toate anuntau o importanta descoperire spirituala. Si nu am fost dezamagiti, decat in mica masura. Locul, asa cum se descopera ochiului, este spectaculos.

Intrarea sobra, impozanta, casutele care formeaza incinta manastirii, biserica mare si - ai zice, puiul ei mai varstnic, bisericuta veche - cimitirul in miniatura si linistea, mai ales linistea de inceput de leat... Tot tapsanul plesuv din dealul Ciolanului, pe care sta manastirea, este ca o frunte brazdata de ganduri: cararile ce duc la biserici, la cimitir, la chilii. Potecile de iarba framantata de talpi butucanoase de calugar indica traseul nervos, neuronal ai zice, al ordinii monahale de la Ciolanu.

Pe staret l-am gasit in bisericuta veche, slujind. Numele lui este Chiril Lovin, este protosinghel, este din Focsani, este tanar. De la el am aflat istoricul manastirii: "Numele acesta de Ciolanu vine, cel mai probabil, de la oasele unor sihastri care au fost descoperite in aceasta poiana. Se pare ca aici si-au gasit refugiul cativa calugari scapati din Bizantul care fusese ocupat de turci, in secolul al 15-lea.

Biserica veche, cu hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicata de Doamna Neaga, sotia lui Mihnea Turcitul, in anul 1589. Era in timpul unei invazii, si Doamna Neaga, impreuna cu cei 5 copii ai sai, s-a refugiat in  vatra de sihastrie ce functiona aici. Unul dintre copii a murit si, dupa toate probabilitatile, ale lui sunt oscioarele ce-au fost gasite, dupa multa vreme, ingropate in dreapta bisericii. Initial, biserica era fara turle si fara pronaos".

Timpul s-a scurs peste rugile si truda monahilor din dealul Ciolanului. In secolul al 17-lea, dupa obiceiul epocii, manastirea a fost inchinata, vremelnicul beneficiar al actiunii fiind lavra Dusicon, din Grecia. Evident, pustiirea si-a facut simtita prezenta, la scurt timp dupa aceea, stiut fiind ca proasta administrare a grecilor a surpat multe dintre ctitoriile romanilor.

                                                   Un sfant providential

Culmea, un strain avea sa redea Manastirii Ciolanu stralucirea spirituala pierduta. Recent canonizatul Vasile de la Poiana Marului, "de neam din Malo-Rusia", a adus aici, in 1763, fix o duzina de monahi moldoveni si munteni. De ce tocmai 12? Pentru ca marele staret, reorganizatorul vietii calugaresti de la noi (impreuna cu Paisie de la Neamt), considera ca numarul 12 este ideal pentru a inchega o obste monahala puternica, unita.

Anul 1766 este pastrat in arhivele manastirii ca reperul cronologic ultim al Evului Mediu, atunci cand manastirea beneficiaza de un tardiv hrisov domnesc. Dupa aceasta, Ciolanu dispare aproape un secol din scriptele istoriei scrise, obstea presupunandu-se a fi risipita.

Renasterea

Anul 1825 este important pentru Ciolanu, caci Episcopul Chesarie al Buzaului incepe ridicarea marii biserici, cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel. De atunci, din prima jumatate a secolului al 19-lea si pana la faimosul Decret 200 din 1959, obstea de aici a numarat intre 80 si 100 de vietuitori. Printre acestia, renumiti pentru talantii lor au fost: Varlaam Protosinghelul, marele compozitor de muzica psaltica, mort in 1849 si ingropat in cimitirul manastirii.

Gherontie Schimonahul, mutat la Domnul in 1952, cel ce a cules nenumarate manuscrise cu texte patristice, a tradus texte filocalice (inaintea parintelui Staniloae), printre care "Introducerile" Sfantului Vasile de la Poiana Marului; apoi parintele Dometie Manolache, buzoian de loc, cel care prin ravna lui a reinviat Manastirea Ramet din Ardeal.

Parintele Dometie - un posibil sfant contemporan - a venit cu cateva maici de la Ramet la Manastirea Ratesti (aproape de Ciolanu), unde functiona o scoala de maici, pentru deprinderea corecta, profunda, a vietuirii monahale. In fine, aceasta enumerare succinta trebuie sa-l includa si pe arhim. Neofit Smarandoiu, cel care a pastorit manastirea timp de aproape 30 de ani (1967-1997), a construit multe corpuri de chilii, a organizat muzeul etc.

Ciolane si odoare

Pe langa nenumaratele si rodnicele seminte din brazda invierii de obste care se afla in cimitirul manastirii, la Ciolanu se mai afla cateva piese de rezistenta ale artei si spiritualitatii crestine. Bunaoara, icoanele realizate de Tattarescu, nepot al lui Nicolae Teodorescu Pitarul, cel ce a zugravit biserica mare si care a condus scoala de pictura de la Buzau, pe la jumatatea secolului 19.

Apoi, singura icoana bizantina a manastirii, pictata la Athos, ce il infatiseaza pe Sf. Gheorghe, sau o copie (din 1925) a icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Dalhauti. Tot aici gasim un semn de pretuire din partea Patriarhului de Constantinopole, Ioachim al 4-lea, datat 1909; acest Patriarh a fost cel care, la 1885, a temeinicit autocefalia Bisericii Ortodoxe din Vechiul Regat.

Din Grecia, in jurul anului 1830, au fost aduse la Ciolanu moastele mai multor sfinti, care se afla intr-o racla, in biserica mare: Gheorghe, Mercurie, Pantelimon, Haralambie, Trifon, Eftimie, Ignatie, Acachie, Neofit, Parascheva.

Pietre, poieni si rugaciune

Chiar langa manastire, pe terenurile acesteia, a functionat, in ultimele decenii ale secolului 20, tabara de sculptura de la Magura. Pietrele mari, albe, infipte in tapsanul de deasupra manastirii, marturisesc asediul insidios al modernitatii - cu toate formele ei derutante de expresie - asupra traditiei.

Ca o armata de invazie, ca o ceata de idoli atipiti, formele acestea abstracte de deasupra manastirii par totusi ca stau incremenite la panda. Calugarii nu le inteleg menirea, vorbirea muta... Doar noaptea, lumina zgarcita a lunii - care imprastie bezna desavarsita, nefireasca, in care este invaluita manastirea - asterne pe aceste forme o palida, stranie si intarziata aureola...

Razvan Bucuroiu

Lumea credintei, anul II, nr. 3 (8)

• Manastirea Ratesti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Tiganesti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Brebu
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Corbii de Piatra
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Viforata
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: