Noi cu toti dorim sa ni se ofere ceva, sa fim ajutati. Nimeni nu poate nega ca nu s-a rugat intr-o zi pentru ajutor! Este o pornire omeneasca perfect normala sa ceri ajutor unei alte persoane. Singur, omul nu se simte in siguranta, el are nevoie de imaginea lui „Dumnezeu Tatal sau a Mamei”, pentru a se simti ocrotit si a avea sentimentul ca face parte dintr-o mare familie.
Dar pentru a primi, trebuie sa stii sa daruiesti. Nu putem primi daca nu dam, caci darul ne permite sa fim receptivi la cei ce vor sa ne dea ceea ce dorim. Cand spunem „a darui”nu ne gandim neaparat la bani, cu toate ca este normal sa oferim bani deoarece, in general, cei mai multi oameni ii doresc mai presus de orice.
In zilele noastre banii reprezinta siguranta,lipsa grijii ca nu vom avea ce manca sau ca nu vom fi vizitati de portarei! Banii pot fi dati si trebuie dati numai in anumite situatii, caci „a da” inseamna daruire de sine si a face un bine altora. Noi putem si trebuie sa ajutam cu bani, cu hrana sau cu o mangaiere spirituala pe cei aflati nevoie.
In lumea occidentala exista o conceptie gresita in ceea ce priveste darul, pomana, mila. Oamenii de acolo considera degradant si rusinos sa ceri ajutorul cuiva. Dar acest lucru nu este de loc adevarat. Banii nu reprezinta altceva decat mijlocul ce ne-a fost oferit in timpul existentei noastre pe pamant pentru a ne asigura mijloacele necesare traiului, cu conditia de a-i ajuta si pe cei aflati in nevoie, nu pentru a-i aduna in sipete.
Cei care fac daruri numai pentru satisfactia proprie-pentru a se pune in valoare-nu sunt nici generosi nici spiritualizati. Ei isi risipesc banii fara o veritabila daruire, in mod egoist pentru a se simti mandri de ei si pentru a arata celor din jur ca sunt bogati.
Insa dincolo de aceasta lume a falselor valori, bogatia nu inseamna nimic, caci nicioodata omul nu a putut sa ia cu sine o centima, un ac un bat de chibrit ars dincolo de Raul Mortii. Tot ce putem lua cu noi sunt cunostintele si experientele noastre bune sau rele, generoase sau meschine, care acolo vor fi distilate pana nu va ramane decat esenta lor.
Omul care a trait doar pentru sine pe acest pamant, dincolo, din punct de vedere spiritual, va fi un sarac, chiar daca aici a fost un miliardar. Noi trebuie sa daruim ca sa primim.
Odinioara, de mult de tot, o lege divina spunea ca fiecare om sa dea a zecea parte din bunurile sale. Aceasta zeciuiala devenise o parte integranta din viata oamenilor. In Anglia, de exemplu bisericile aveau dreptul sa ia a zecea parte din ceea ce posedau oamenii, lucru care se practica si astazi la diverse culte.
Acesti bani sunt folositi pentru constructia si intretinerea diverselor lacase religioase, de asemenea pentru ajutorarea saracilor. Este esential -daca vrem sa progresam spiritual- sa ne dam” zeciuiala” pentru binele altora, caci a face bine altora inseamna a ne face bine noua insine.
Intr-un cuvant, nu putem face progrese decat daca ne ajutam aproapele. Este inutil sa va rugati sa vi se dea una sau alta, atata timp cat nu aratati ca sunteti demni sa primiti, aceasta o puteti face numai daruind celor care au nevoie de ajutor. Daruiti, daruiti mereu, obisnuiti-va sa daruiti, chiar daca ueori nu puteti darui decat un cuvant de consolare sau un suras.
Fulvia Vizireanu (Felicis)
felicis Felicis
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.