Copiii firesti ai unei societati decazute:
Dezincriminarea prostitutiei si legiferarea drogurilor usoare
De ceva vreme, moralitatea crestinilor si nu numai este zguduita de doua propuneri mai prejos decat etica si chiar decat firescul lucrurilor: dezincriminarea (legalizarea mascata a) prostitutiei si legalizarea drogurilor usoare - oare cat de usoare? Criza financiara pare-se ca se rezolva printr-o autentica si profunda criza morala; acest binom nu poate functiona simultan: opulenta aduce imoralitate, iar o etica sanatoasa impune limitarea bogatiei la un strict necesar, insuficient insa multora.
Dintru inceput, alaturarea acestor doua acte reprobabile in acelasi demers tradeaza acelasi autor: cel care nu doreste normalitatea, randuiala, cel care separa (diavol, dupa intelesul etimologic al acestui cuvant). Odata demascat tatal "democraticelor principii" ar fi simplu sa trimitem la nenumaratele pedepse biblice pe care le-au primit cei care au cazut in aceasta deplorabila stare, ori cei prin care a venit sminteala - mult mai acuzabili. insa, plecand eminamente din textul scriptu-ristic, care prin simpla existenta darama Babilonul hedonismului actual, riscam sa fim ascultati doar de iubitorii de Scriptura, care au oricum fiorul divin si buna randuiala a normalitatii ontologice.
Conventia din 2 decembrie din 1949 de la New York, semnata si de Romania, prevede combaterea traficului de persoane si oprirea exploatarii celuilalt; este bine stiut faptul ca majoritatea persoanelor care isi vand trupul au fost obligate sa faca acest lucru (nicidecum cea mai veche indeletnicire, ci cea mai josnica).
Starea in care au ajuns acestea este confirmarea existentei traficului de persoane, incalcarea dreptului la viata, la intimitate, la integritate si frumusete morala. Intrate silit in acest sistem, persoanele nu se mai regasesc - ca urmare a abuzului - intr-o societate a firescului, reintorcandu-se in singurul loc devenit camin pentru ele.
Legalizarea traficului de persoane (pana la urma, asa se traduce "dezincriminarea prostitutiei") neaga existenta statului ca forma de organizare si conducere a populatiei. Raspunsul ca oricum ar fi, flagelul ar persista, nu indreptateste trecerea de la imoral la legal; ar insemna sa se legalizeze si crimele, caci, orice s-ar face, nu se vor starpi. insa pastrarea acolo unde-i este locul, in subteranul societatii, arata o atitudine de normalitate a Statului si de epurare legala. Iar daca fiind considerata ilegala are o astfel de raspandire, cu atat mai mult, legalizata, s-ar transforma intr-o vanatoare oficiala de carne vie.
Motivata ca fireasca prin controlul pe care l-ar avea statul asupra acestei activitati, prostitutia ar parea ca ar deveni o meserie ca oricare alta; verificarile medicale incanta, la o privire superficiala, ideea de legalizare. Paradoxul nu functioneaza in acest caz. Oare, persoanele care nu au integritatea starii interioare vor dori sanatatea fizica, ba, mai mult, vor pastrarea sanatatii clientilor? Pline de atatea boli - inevitabile starii de fapt a lor - se vor arata doritoare sa devina somere din cauza neprimirii acordului medical? Rare ar fi situatiile de sanatate a celor care isi batjocoresc astfel trupurile! Avizul medical nu este o panacee a starii lor sociale, ci o puerila tentativa de a inchide gura "pudicilor".
Revenind la modalitatea de "inscriere" in randul celor ce-si vand trupul (ca o confirmare a vanzarii sufletului), anume a fortarii majoritatii tinerilor, cei implicati in acest act, se dovedesc de cea mai joasa speta; or, nu este de asteptat ca acest pestrit personaj sa-si astepte cu rabdare randul la ghiseu pentru a plati impozitul pe profit. Este hilara ideea ca un om imoral, inrobitor al aproapelui, sa fie cuprins de un minim simt civic. Dupa marturia unui politist neamt, ideea legalizarii prostitutiei a fost aplicata intr-o zona a Germaniei, iar dupa 10 ani s-au tras concluziile: totul este la fel, doar imoralitatea este pazita legal. Ca urmare, s-a revenit la starea de ilegalitate a acestui flagel.
Drogurile, mijloace de inrobire euforica a omului, nu pot fi usoare, ci doar cai de a ajunge la cele grele. Ca si magia: nu e neagra si alba, ci poarta nuanta tatalui ei, negru ireversibil. Cel intrat intr-o obida cauzata de consumul narcoticelor, nu se va linisti prin Brahms, ori plimbari prin natura, ci va cauta un drog care sa-i aline, macar pentru o secunda, nelinistea; nu silogismul intareste ideea, ci adevarul trait de cei care trec prin cure de dezintoxicare si, mai mult, cei care nu se bucura de aceasta grija. Diferenta nu este niciodata vizibila pentru un dependent, intre drog usor si periculos, ci reprezinta stadii insesizabile, dar fioros cerute de organism, intre normalitate si autodistrugere.
Dupa cuvantului parintelui profesor Constantin Necula, legiferarea celor doua mijloace care promoveaza haosul ne-ar trimite in tara Absurdistanului. Vremea nu mai este pentru delicatete, ci pentru marturie. Primirea in comunitatea europeana nu inseamna defrisarea trecutului pentru a planta imoralitate si a ne face loc de scursura, ci pretinde respectarea autenticitatii, a valorii personale. Iar daca la nivel social avem multe de recuperat, la nivel moral avem sa-i invatam pe toti ce inseamna sanatos, firesc, crestinesc.
Preot Ovidiu Dinca
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.