Ce se întâmplă când ai un comportament asertiv? Pur şi simplu te simţi mai responsabil, trăieşti satisfacţii personale şi îţi regăseşti încrederea în tine. Un comportament asertiv poate să îţi reducă depresia sau să-ţi inhibe anxietatea, ceea ce duce la o îmbunătăţire a imaginii de sine. Nu este dificil. Această atitudine se învaţă.

Să ai un comportament asertiv înseamnă să poţi să stai ferm atunci când îţi aperi propriile drepturi, să îţi exprimi spontan şi onest gândurile, convingerile, trăirile, într-un mod care să respecte însă drepturile şi punctul de vedere al celorlalţi.

O persoană asertivă îşi recunoaşte lipsurile dar şi plusurilor şi întreabă ceea ce doreşte într-un mod deschis şi direct.

Afirmarea de sine este un comportament învăţat. Acest comportament constă în abilitatea de a primi şi de a dărui complimente, de a critica sau aprecia, de a exprima deschis dorinţe şi decizii. Persoana asertivă este capabilă să accepte răspunsuri negative, poate asculta activ, îşi exteriorizează deschis emoţiile, menţine respectul mutual şi acceptă fără dificultate orice proces de mediere.

Elementele asertivitatii, cele mai dificile şi sensibile, sunt folosirerea aprobării, da, şi a refuzului, nu. A spune da sau nu înseamnă să te respecţi, să-ţi respecţi dorinţele, nevoile şi sentimentele.

Deşi suntem atât de diferiţi, ne putem încadra fiecare dintre noi în măcar unul din cele patru mari modele de comportament: Comportamentul agresiv, manipulator, pasiv sau asertiv.

Comportamentul asertiv: despre un individ asertiv se poate spune că se simte bine în pielea lui, că este echilibrat şi că dă impresia de calm şi de bunăstare interioară. Starea de spirit îi este egală şi nu-şi iese uşor din sărite. Are mai degrabă încredere în el, fiind în acelaşi timp conştient de propriile limite şi capabil să se îndoiască de sine. Ştie să se asculte pe el însuşi şi pe cei care-i stau aproape. Dacă se pricepe să-şi apere şi să-şi exprime clar gândurile şi nevoile, nu înseamnă că le respectă mai puţin pe ale celorlalţi. Dacă se confruntă cu probleme relaţionale, încearcă întotdeauna să le rezolve prin stabilirea unui dialog autentic şi deschis, intenţionând astfel să împace puncte de vedere aparent diferite şi opuse.

Ești asertiv?

Atunci ştii care sunt avantajele asertivitatii. Eficienţă pentru:

- a adresa o întrebare;

- a refuza o cerere;

- a formula o nemulţumire;

- a rezolva relaţii conflictuale;

- a răspunde la critici;

- a accepta complimente.

Avantajele afirmării de sine: Te simţi activ, nu stai cu mâinile în sân, îţi exprimi dorinţele, ideile. Te simţi uşurat că ai îndrăznit să faci ceva, te revalorizezi prin atitudinea dinamică. Nu trebuie să fii asertiv în orice circumstanţă. De exemplu: cu persoanele certate cu legea sau în lift, cu persoane pe care nu le vei mai întâlni, chiar dacă te deranjează.

SFATURI pentru a deveni asertiv:

- Foloseşte întotdeauna eu mai degrabă decât tu sau voi (cuvinte resimţite ca fiind acuzatoare). Dacă ţii regim şi eşti servit cu ceva ce nu doreşti, nu-i acuzi pe ceilalţi că sunt lipsiţi de control mâncând fără limită, ci spui simplu spui că vrei să slăbeşti şi în clipa asta nu mănânci dulciuri.

- Fii clar. Înlătură expresiile ambigue, aluziile jenante, tăcerile apăsătoare. Cel mai bun mod de a te face ascultat este să spui simplu şi precis ce doreşti şi ce nu doreşti. Dacă ţi se propune să mergi la un film science-fiction şi asta nu te încântă, spune onest: Sincer, prefer un film poliţist.

- Implică-te, subliniază importanţa anumitor fapte pentru tine. Nu te ruşina să simţi şi să exprimi emoţii negative: iritare, nemulţumire, decepţie, tristeţe din moment ce le formulezi în nume propriu, fără acuzaţii. Asertivul îşi respectă interlocutorul. Dacă cineva nu vine la întâlnire îi spui: sunt foarte supărată, credeam că o să vii sau măcar o să mă suni să mă anunţi. NU: Eşti neserios! Fereşte-te să pui etichete.

- Învaţă să foloseşti: Vă înţeleg, dar. care îţi apără punctul de vedere, ţinând cont şi de cel al interlocutorului. Dacă cineva o ia înaintea ta, la o coadă, spui: Înţeleg că sunteţi grăbit, dar şi eu sunt. Încercaţi să aveţi răbdare, ca toată lumea.

- Dacă ce urmează să anunţi ţi se pare greu de spus, foloseşte o formulă ca: Ce am de spus nu e uşor. sau: O să te iau prin surprindere, dar. şi continuă-ţi ideea. Sunt introduceri care te ajută să uşurezi situaţia, să nu pari prea abrupt. Ceilalţi sunt preveniţi că ai ceva important de spus.

- Când ţi se pune o întrebare stânjenitoare, fă un pas înapoi - dă-ţi răgazul să răspunzi şi vei avea posibilitatea să reflectezi, iar dacă doreşti să refuzi, să-ţi poţi găsi argumentele. Cineva te roagă să-i împrumuţi maşina - spune-i că asta ridică nişte probleme şi că trebuie să te gândeşti. Spune-i să te caute peste câteva zile.

- Nu te simţi obligat să-ţi justifici mereu hotărârile şi acţiunile. Rişti să te pierzi în explicaţii confuze şi să te expui unor întrebări nesfârşite. Uneori, cu cât dai mai puţine explicaţii, cu atât îl avantajezi mai puţin pe celălalt. Îmi pare rău, nu pot acum. Am nişte motive despre care nu pot să vorbesc.

- Când e posibil, încheie schimbul de idei adecvat, asta va lăsa o bună impresie. Dacă ceri o mărire de salariu spui: Sunt mulţumit că m-aţi ascultat; sper că o să vă gândiţi la. Lasă o portiţă deschisă celor doi.

Tehnici Asertive

Discul zgâriat - constă în repetarea cu calm, claritate şi fermitate a ceea ce vrem sau nu vrem. Necesită răbdare, perseverenţă, puţină îndrăzneală şi voinţă.

Nu repeţi aceleaşi cuvinte ore în şir, ci schimbi cuvintele, astfel încât să perseverezi în păstrarea opiniei, dorinţei, fără a devia de la punctul de vedere. Se evită manipularea de către celălalt şi îl determină să ia în considerare nevoile tale şi punctul tău de vedere.

Refuzarea unei cereri:

- Îmi poţi împrumuta nişte bani? Sunt într-o situaţie.

- Îţi înţeleg problema, dar nu pot să te împrumut.

- Ştii bine că ţi-i dau înapoi.

- Îmi pare rău, dar nu pot să te împrumut.

- Ştiam că mă pot bizui pe tine.

- Chiar nu pot să te împrumut.

- Mă dezamăgeşti foarte tare.

- Înţeleg că eşti dezamăgit, dar nu pot să-ţi împrumut bani.

Cum să ceri ceva: Foloseşte eu şi fii clar. Vei fi surprins de cererea mea, Poate vei considera că exagerez, dar.

Zâmbeşte! Gândeşte că în caz de refuz NU TU EŞTI CEL RESPINS, ci CEREREA TA!

Ecranul de ceaţă - folosit când celălalt emite reproşuri sau este agresiv la adresa ta.

În măsura în care pari că îl asculţi cu atenţie, dar nu reacţionezi, rămânând dacă nu pasiv, măcar indiferent, îl vei surprinde şi descumpăni. Astfel, se dezamorsează conflictul.

Foloseşte expresii ca: se prea poate, fără îndoială. este adevărat. aşa este. ai cu siguranţă dreptate. nu mă îndoiesc. sunt sigur. este părerea ta. este punctul tău de vedere., la care adaugi reformularea. Dacă ţi se spune nu eşti serviabil, răspunzi: mi se întâmplă uneori să nu fiu serviabil. Astfel admiţi că ţi se reproşează, dar subînţelegi, îl laşi să vadă refuzul de a te judeca, de a te simţi vinovat. Previn manipularea şi devalorizarea de către celălalt.

Răspunzi: este adevărat fără să te simţi umilit. Ai dreptul la greşeală. Poţi foarte bine să o îndrepţi. Nu eşti nici slab, nici o nulitate dacă te-ai înşelat. Nu confunda actul în sine cu persoana!

Evită să contraataci, să răspunzi la critică prin critică, la agresivitate cu agresivitate, să declanşezi un lanţ de injurii, violenţe, ameninţări care îl rănesc pe celălalt.

Oferta de compromis

Accepţi cererea până la o limită sau îi propui o soluţie de schimb care te implică. Este un echilibru just între două poziţii diferite, evită frustrările: ce câştigi tu nu pierde celălalt şi invers.

Exemplu: Ţi se cere să ţii câinele cuiva duminică după-masa. Deja ai refuzat de multe ori, deşi îţi place căţelul respectiv. Îi poţi spune: O să îl ţin, dar contez pe tine să vii să-l iei la 17.30, pentru că la 18.00 mă duc la. Sau îi dai adresa unui îngrijitor excelent sau rogi portarul să stea cu el.

Informaţia despre sine

Dând informaţii despre sine ne dezvăluim sentimentele şi problemele, ceea ce ne face mai umani în ochii interlocutorilor, în afară de cazul în care ne găsim în faţa unui autocrat certăreţ. Să poţi vorbi despre tine cu sinceritate, fără să te devalorizezi, te face mai apropiat de ceilalţi.

Să spui unei prietene că nu o poţi vizita pentru că Am o lucrare urgentă de terminat sau că nu poţi să o ajuţi la mutat pentru că Am o criză de sciatică şi nişte dureri teribile, îmi pare rău sau că ai vrea să mergi la restaurant în seara asta pentru că Sunt obosită şi nu am chef să gătesc este o manieră de a te implica, de a arăta că ai şi tu nişte limite şi, chiar prin asta, îţi emoţionezi interlocutorul.

Ascultarea activă
Fără să te plasezi pe poziţie de inchizitor, întreabă-l pe celălalt despre experienţele lui, despre viaţa, problemele lui. Interesul pe care i-l porţi înviorează apropierea, întăreşte calitatea relaţiei şi uşurează comunicarea. Astfel, poţi descoperi că împărtăşiţi aceleaşi emoţii, aceleaşi sentimente, vă recunoaşteţi şi vă regăsiţi. Totodată, să ceri informaţii înseamnă să verifici dacă ai înţeles bine ce vrea să spună celălalt. Neînţelegerile provin deseori din neînţelegerea mesajului celuilalt. În timpul unei conversaţii, nu ezita, reformulând conţinutul cuvintelor lui, să-ţi confirmi conţinutul mesajului exprimat de interlocutorul tău, ceea ce-l poate ajuta să fie mai clar.

Afirmaţia pozitivă

Acest procedeu îţi va folosi mult când ţi se fac complimente. Te gândeşti mai des la defectele decât la calităţile tale, vorbeşti mai degrabă despre eşecuri decât despre succese. Tot aşa, complimentele te fac să te simţi prost; ai tendinţa să le negi, să gândeşti că alţii le merită, tu nu. Când eşti complimentat, roşeşti, ai vrea să te ascunzi în gaură de şarpe, laşi capul în jos, răspunzi încurcat şi sfârşeşti prin a-l respinge pe nefericitul care ţi-a făcut complimentul şi care nu-ţi înţelege atitudinea.

Acest comportament negativ te lipseşte de plăcerea pe care ar trebui să o resimţi într-o asemenea situaţie. S-ar spune că nu deosebeşti linguşeala excesivă de complimentul sincer. Acesta din urmă este de obicei exprimat natural şi simplu, în termeni scurţi şi clari, cu intenţia de a face plăcere. Linguşitorul încearcă să manipuleze şi să profite de cel pe care îl ascultă.

Afirmarea de sine constă în a-i arăta celuilalt că ne recunaştem calităţile şi că suntem mulţumiţi să vedem că şi el le apreciază. Acceptă să asculţi şi să răspunzi la complimente. Dacă ţi se spune că ai o rochie frumoasă, nu răspunde automat: E o rochie veche. Zâmbeşte şi spune de pildă: Mă bucur că-ţi place, este rochia mea preferată. Dacă eşti lăudat pentru un succes, nu-ţi spune: am fost o nulitate; răspunde Mulţumesc, şi eu cred că m-am descurcat destul de bine.

Exersează

Să dobândeşti moduri noi de a fi, de a gândi şi de a acţiona cere răbdare şi timp. Acceptă asta, nu te descuraja de la primul eşec, nu abandona la prima greutate sau la cel mai mic refuz. Înaintează treptat, în ritmul tău. Nu se pot învăţa lucruri noi fără muncă - nici vioara, nici tenisul, nici o limbă străină. Antrenează-te prin tehnicile de afirmare de sine aşa cum îţi faci exerciţiile de gimnastică, uşoare şi scurte la început, apoi din ce în ce mai dificile şi mai lungi. Alege metodele care ţi se par potrivite. Nu te mulţumi să tragi concluzii negative şi definitive după o singură încercare. Încearcă metodele în diverse situaţii, cu diferite persoane. Aşa le poţi combina.

Experimentează actul gratuit:

Afirmă-te - REFUZĂ:

- măcelarul vrea să îţi vândă carne cu orice preţ şi propune preţ redus;

- vânzătoarea vrea să te facă să cumperi nişte pantofi prea mici;

- coafeza vrea să te tundă altfel decât doreşti tu;

- ospătarul îţi aduce sticla de apă deschisă înainte să vezi tu.

Puţin îţi pasă de:

- instalatorul care bombăne când îi ceri să verifice încă o dată nivelul apei;

- chelnerul care bombăne când îi ceri să îţi schimbe un pahar murdar;

- şoferul de taxi care mormăie când îi indici tu traseul;

- vânzătorul care pare agasat că eziţi înainte de a cumpăra ceva;

- funcţionarul care refuză să îţi schimbe banii.

Afirmă-te: PERSISTĂ.

Psihoterapeut, Master în Teologie Ortodoxă, Angela Agachi

.