Viata crestina este viata de sfintenie. Iar imitarea Sfintilor este imitarea si impartasirea de sfintenia lor, care a fost cultivata prin imitarea si impartasirea de viata si sfintenia lui Hristos. Sfintenia este intai de toate o notiune ontologica. Sfant prin fire este doar Dumnezeu. Dar si oamenii se fac sfinti cand participa la sfintenia lui Dumnezeu prin harul Sfantului Duh. Iar partasia omului de sfintenia lui Dumnezeu se arata in lume prin sporirea si desavarsirea lui morala. 

Prezenta Sfintilor este de mult pret pentru intreaga omenire. Sunt slujitorii care se aduc pe ei insisi - si prin ei insisi intreaga lume - lui Dumnezeu. Comuniunea credinciosilor cu Hristos se realizeaza in Biserica "cu rugaciunile Sfintilor". Sfantul Apostol Pavel scrie, adresandu-se credinciosilor: "Fiti imitatori ai mei, precum si eu al lui Hristos". Sfintii nu sunt eroi, ci robi smeriti ai lui Dumnezeu. Sunt madularele trupului lui Hristos sau icoanele Lui inlauntrul istoriei. Sfantul nu le pune inainte celorlalti individualitatea sa, ci o da uitarii pentru slava lui Dumnezeu. "Goleste" spatiul prezentei lui individuale si il ofera celorlalti ca spatiu al aratarii (manifestarii) lui Hristos. Astfel, Sfantul se face "loc" al salasluirii lui Dumnezeu sau biserica a lui Dumnezeu. Dumnezeu Se odihneste in Sfinti, dupa cum si Sfintii in Dumnezeu. Sfintii reflecta slava lui Dumnezeu in lume, iar Dumnezeu se face "minunat intru Sfintii Lui". Purtarea Sfintilor este purtarea lui Hristos si a Bisericii Lui. Iar imitarea lor este imitarea lui Hristos; este conformarea cu viata Lui. 

Locul cel mai inalt intre Sfinti, ca de altfel si intre ingeri si Arhangheli, il are Maica Domnului; maica lui Hristos si a noii creatii celei in Hristos. Maica Domnului, prin desavarsita ei ascultare si afierosire lui Dumnezeu, a facut cu putinta unirea ipostatica a Lui cu firea omeneasca. Este Eva cea noua, care prin smerenia ei desavarsita, prin ascultarea si curatia ei a facut cu putinta realizarea scopului harazit de Dumnezeu lumii. De aceea Maica Domnului are o functie organica in viata si cultul Bisericii. 

Dupa Maica Domnului urmeaza Sfintii. Biserica cinsteste pe Maica Domnului si pe Sfintii ce apar in istoria ei. Si prin cele ce "ii cinsteste pe cei dinainte, ii indeamna pe cei de acum". Laudand izbandirile Sfintilor si impodobind zilele anului cu pomenirile lor, ii indeamna si ii calauzeste pe credinciosi la virtute. Desigur, izbandirile Sfintilor sunt multe si pentru multi sunt anevoie de ajuns sau chiar de neajuns. Dar fiindca acestea incep prin smerenie si pocainta, cel ce se simte neputincios in a-i imita in cele mari si inalte, le poate imita smerenia si pocainta. 

In viata Sfintilor ies la iveala insusirile omului celui nou, celui in Hristos, ca date experimentale. Sfintii, ca madulare ale trupului lui Hristos, il dezvaluie lumii pe Hristos insusi si ii fac simtita prezenta inlauntrul istoriei. Raportarea la virtutea Sfintilor este raportare la virtutea lui Hristos. Afland la un Sfant intelepciunea, la altul dreptatea, la altul cuviosia, la altul blandetea etc, il aflam pe Hristos insusi cu specificul si armonia madularelor trupului Sau dinlauntrul istoriei. Imitarea Sfintilor nu are sensul copierii de modele individuale, ci al participarii la trupul cel neimbucatatit al lui Hristos, unde isi dobandeste si dimensiunea ei ontologica. Viata lor lasa sa se intrevada orizonturile nemarginite ale vietuirii crestine, care nu incape in sabloanele codurilor normelor de comportament, ci se dezvaluie prin libertatea creatiei personale irepetabile. Adevarata creatie se intemeiaza, insa, totdeauna pe copiere. 

Aceasta o constata astazi, mai mult ca niciodata, studiul elementelor structurale ale naturii. intreaga natura evolueaza prin copiere. Si omul, la randul sau, se innoieste si creeaza lucruri noi copiindu-le pe cele anterioare. Specificitatile fiecarei copii, adaugirile, omisiunile, greselile creeaza noua realitate. De aceea, copia nu este nicicand o reluare exacta a modelului precedent, ci baza unei noi creatii. 

Imitarea Sfintilor este apropierea de ei la nivel duhovnicesc. Prin aceasta credinciosul leapada viata impatimita si o primeste pe cea virtuoasa. Se indeparteaza de confuzia "celor ce curg" si inainteaza in armonia "celor ce stau". Aceasta experienta este deosebit de importanta pentru omul contemporan. Criza si tulburarea vremii noastre creeaza o situatie aparte, care cere repere autentice. Omul traieste astazi mai intens problema libertatii. Aceasta face imperativa cautarea libertatii, dar tot mai anevoioasa aflarea ei. De aceea, raportarea la Sfinti este deosebit de actuala si pretioasa. Raportandu-se la Sfinti si pasind pe urmele lor, credinciosul isi insuseste etosul Bisericii si dobandeste "omoetheia" cu Hristos, ajunge "de-un-obicei" cu Hristos. 

In aceasta perspectiva se intelege si deosebita cinstire pe care dintru inceput Biserica o acorda Sfintilor si sfintelor lor moaste. Acestea, ca semne simtite ale prezentei lor in lume, slujesc comuniunii credinciosilor cu Hristos si exprima "asteptarea cu nerabdare" a invierii. Harul Sfantului Duh salasluieste in mod "nedespartit" in trupurile Sfintilor, de aceea ramane si dupa moarte in moastele lor, care uneori se pastreaza nestricate.

Cugetul si virtutile Sfintilor sunt infatisate in Vietile lor. Si, fiindca Vietile Sfintilor se citeau la sinaxele (adunarile) credinciosilor pentru savarsirea cultului, s-au numit Sinaxare. Textele acestea au fost totdeauna la mare cinste in Biserica Ortodoxa. Relativa lor marginalizare in vremurile mai noi este pagubitoare pentru viata duhovniceasca a credinciosilor. Desigur, in vremea noastra minunile nu sunt acceptate cu usurinta. Pomenirea lor provoaca adesea reactia potrivnica a omului individualist si rational contemporan. in realitate, insa, acestea sunt crainicele libertatii pe care si-o doreste omul. 

In Sinaxare exista ceva analog iconografiei bizantine. Si e firesc sa se intample asa, de vreme ce Sfintii, ca "oarecare icoane insufletite ale petrecerii celei dupa Dumnezeu, ne stau dinainte ca chip al faptelor bune". Dupa cum iconografia bizantina nu isi prezinta temele si atat, ci le exprima, tot astfel si Sinaxarele nu istorisesc evenimentele din viata Sfintilor si atat, ci le exprima si le interpreteaza. Nu au ca scop descrierea evenimentului istoric, ci apropierea de adevarul ce se ascunde in spatele lui.

Dupa cum in icoanele bizantine chipurile Sfintilor sunt infatisate transfigurate si stilizate, adica incadrate intr-un tip general care nu exprima infatisarea fizica a Sfantului, ci subzistenta ei indumnezeita, tot astfel si in Sinaxare Sfantul ne este pus inainte ca simbol al omului celui nou in Hristos. Aceasta este ceea ce se urmareste prin accentuarea caracterului mai presus de fire si a minunilor proprii vietii lui. Asadar, precum icoanele, tot asa si Vietile Sfintilor au drept scop faptul de a da o oarecare perceptie a creatiei celei noi, care se afla dincolo de caracterul trecator si de desertaciunea lumii vazute. Si in vreme ce, in vederea acestui scop, icoanele se folosesc de culori si de forme, Vietile se folosesc de cuvinte si litere. Icoanele invata vizual, iar Vietile prin cuvant.

Scopul Sinaxarelor este asadar prezentarea vietii celei in Hristos a omului. De aceea, nu se ocupa in mod special de consemnarea exacta a fiecarui eveniment in parte. Nu au duhul istoriei lui Tucidide, care cauta adevarul constiintei individuale, ci duhul constiintei colective a Bisericii si se ingrijesc sa prezinte unitatea elementelor disparate ale vietii in trupul Bisericii celei unitare si neimbucatatite. Sinaxarele prezinta viata madularelor Bisericii, care este insusi trupul lui Hristos. Iar trupul acesta se arata in fiecare zi, cu o nuanta aparte, printr-o anume fizionomie (Sfinti cunoscuti si necunoscuti, Mucenici, Noi-mucenici, Sfintiti-mucenici, Cuviosi, Apologeti, Marturisitori).

Aceasta varietate confera zilei o oarecare culoare aparte. Luptele, suferintele, chinurile, mucenicia acopera si covarsesc de obicei durerea pe care o traieste sau despre care afla zi de zi omul, in imediata lui vecinatate sau intr-un mediu mai larg in felul acesta este ajutat in efortul lui de a se incredinta pe de-a-ntregul lui Dumnezeu si in transformarea vietii prin harul lui Hristos in cadrul trupului Sau, Biserica. 

Prezenta Sfintilor Bisericii pastreaza vie marturia adevarului ei in istorie si tine deschise largile orizonturi oferite omului. Prin comuniunea cu Sfintii si cu Maica Domnului se realizeaza comuniunea cu Hristos. Este caracteristic aceea ca Parintii Bisericii atribuie adesea faptele bune savarsite de credinciosi Sfintilor Scripturii sau chiar lui Hristos insusi, iar cele savarsite de necredinciosi celor vicleni sau diavolului insusi. Se sugereaza astfel ca, in ultima analiza, doua sunt posibilitatile oferite omului: a) alipirea de Hristos si de Sfintii Lui, ceea ce implica lepadarea de diavol, si alipirea de diavol si de adeptii lui, ceea ce implica lepadarea de Hristos si de Sfinti. 

Sfintii traiesc in lume pentru numele lui Dumnezeu si isi supun voia voii dumnezeiesti. De aceea prezentarea lor corecta este cu neputinta fara directa referire la Dumnezeu. Interpretarea vietii Sfintilor in mod supraistoric si supratemporal sau prezentarea lor prin icoane ce exprima vesnicul sau transcendentul, nu doar ca nu denatureaza adevarul despre ei, dar il si asaza in dimensiunile lui adevarate, descoperind adevarul universal despre om si viata lui. Este inteleasa astfel si motivatia mai profunda care a pricinuit readucerea in prim plan a iconografiei bizantine: faptul ca omul, in confuzia epocii noastre, a gasit acest adevar in iconografia bizantina, l-a pretuit si s-a apropiat de el. Acelasi lucru este, insa, valabil si pentru Vietile Sfintilor. Ceea ce face actuala iconografia bizantina, face actuale si Sinaxarele. Si este deosebit de imbucurator faptul ca textele acestea au inceput sa atraga iarasi interesul credinciosilor. Dar pentru intelegerea lor corecta este nevoie de corecta raportare la ele. 

Georgios Mantzaridis

Morala crestina, Editura Bizantina

Cumpara cartea "Morala crestina"

• Viata crestina dupa Sfantul Isaac Sirul
  Publicat in : Editoriale
• Viata crestina si vizionarea TV - o perspectiva patristica
  Publicat in : Editoriale
• Familia preotului, model de viata crestina
  Publicat in : Religie
• Semnificatia Crucii in viata crestina
  Publicat in : Duminica Sfintei Cruci

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: