Voltaire spunea că „Politețea este pentru spirit ceea ce este grația pentru trup”. Conform Dex-ului : Politețea este o virtute. Ea se referă la comportamentul respectuos, conform cu buna-cuviință, față de alte persoane. Opusul ei este bădărănia.
Politețea este o atitudine, un comportament care se învață. Un om politicos este un om demn. Cei care cred în Hristos sunt persoane fără pată, corecte și de încredere. Nu poți să spui că ești creștin dacă nu ai sufletul plin de compasiune, și, mai ales, dacă nu ești politicos. Comunicarea este deosebit de plăcută doar dacă cuvintele amabile, blânde și politicoase sunt însoțite de un comportament ireproșabil. Ignorându-i, judecându-i sau disprețuindu-i pe ceilalți, creștinii arată că nu sunt în unire cu Hristos. Este imposibil să fii în unire cu Hristos și, în același timp, să fii nepoliticos sau fără urmă de empatie.
Fiecare creștin trebuie să încerce să capete acele calități pe care ni le-a arătat Hristos în viața Sa pământească. El este exemplul nostru, nu numai în puritatea Lui cât în răbdare, în blândețe și în relațiile bune pe care le-a avut cu oamenii. Hristos a fost întotdeauna politicos. Viața Sa este un exemplu de adevărată curtoazie. Pentru cei săraci și asupriți Hristos a găsit întotdeauna un cuvânt de mângâiere, încercând să-i încurajeze şi să le arate drumul bun.
Hristos a umblat printre oameni nepoliticoși, a cunoscut colectori necinstiți de taxe, samariteni nelegiuiți, soldați păgâni dar şi țărani necivilizați. Dar, tuturor le-a vorbit cu cuvinte blânde de încurajare, fiind milostiv cu toți. El le-a ușurat poverile, învățându-i lecția de iubire şi de bunătatea a lui Dumnezeu.
În ciuda prejudecăților şi a obiceiurilor poporului său, El a acceptat ospitalitatea oamenilor disprețuiți de farisei. Hristos şi-a petrecut noaptea în casele lor și a mâncat cu ei la masă, luând din merindele pregătite și servite de aceștia. A predicat pe străzile lor și în comuniunea cu ei a arătat o mare grijă și curtoazie.
Iisus a stat ca oaspete la masa vameșilor. Le-a arătat bunăvoință şi empatie şi asta ne arată că doar El a recunoscut demnitatea tuturor ființelor umane. Tuturor oamenilor aflați în suferință le-a dat binecuvântare dar şi forță dătătoare de viață, venită din iubirea Sa. Cuvintele Sale au fost adresate de cele mai multe ori celor considerați proscriși ai societății, iar predicile Sale au trezit în aceștia noi aspirații, oferindu-le posibilitatea de a începe o nouă viață.
Dragostea lui Hristos înmoaie inimile oamenilor. Să învățăm de la El să ne bucurăm, combinând puritatea noastră morală cu integritatea și cu responsabilitatea. Atunci când creștinul este prietenos şi amabil devine el însuși dovada şi argumentul cel mai convingător în favoarea Evangheliei.
Se întâmplă ca, din comportamentul unor oameni care își spun creștini, să lipsească complet empatia, căldura și amabilitatea. Deși sinceritatea unor astfel de oameni nu poate fi pusă la îndoială iar onestitatea lor poate fi de necontestat, nu este suficient; doar cu sinceritate și onestitate nu poți compensa lipsa de prietenie și curtoazie. Oamenii trebuie să înțeleagă că lucrarea de răscumpărare este o lucrare ce implică suferință, înseamnă atenuarea aspectelor dure şi aspre din natura umană. Ar trebui să cultivăm curtoazia creștină, ceea ce înseamnă să fim amabili și grijulii cu toți ceilalți. Creștinul trebuie să fie plin de compasiune, loial, politicos, corect și onest.
În cursul vieții întâlnim oameni a căror soartă poate părea, pentru noi, de neînțeles. Vedem oameni care depun eforturi disperate pentru a-şi atinge un țel. Numai că, oboseala și lipsurile, le poate oferi acestora o perspectivă sumbră a viitorului. Sunt oameni care duc după ei o povară grea şi disproporționată. Iar, când la toate acestea se mai adaugă şi mizeria și boala, viața poate deveni aproape de nesuportat. Epuizat și deprimat, un astfel de omul nu știe unde şi când o să-şi găsească eliberarea. Dacă vă întâlniți cu un astfel de om, încercați din toată inima voastră să-l ajutați. Amintiți-vă că Hristos nu a murit numai pentru noi, ci şi pentru ei. Comunicarea cu astfel de oameni trebuie să fie plină de compasiune și, mai ales, politicoasă. Îi puteți ajuta, încurajându-i. Harul lui Hristos schimbă omul întreg. Harul lui Hristos schimbă esența omului, făcând din aspru rafinat, din nepoliticos politicos şi din egoist generos. Manifestarea exterioară a influenței harului este văzută în politețe. Dragostea se manifestă în bunătate, blândețe, stăpânire de sine şi răbdare. Blândețea, devenită obicei, întrece iubirea omului. Natura umană capătă astfel proprietăți divine.
Desigur, se întâmplă ca unii dintre oamenii pe care îi întâlnim să fie extrem de nepoliticoși dar asta nu trebuie să ne facă să devenim noi înșine mai puțin politicoși. Oricine dorește să-şi păstreze demnitatea, nu trebuie să se lase rănit de sentimentele sau de emoțiile altuia. Această regulă este necesară nu doar pentru a ne păstra demnitatea cât, mai ales, pentru a rămâne în pace şi liniște sufletească.
Nu poți să știi ce intenții are Dumnezeu pentru un popor sau pentru un om. În trecut, chiar dacă El a chemat la marea Sa lucrare pe propriul popor, nu a fost urmat de el ci de străini, de cei demni să înțeleagă mesajul şi să ducă mai departe adevărul Său. Duhul atinge inimile curate. Hristos a văzut în pietrele necioplite un metal prețios ce poate suporta furtuna şi focul dar și alte greutăți. Dumnezeu nu vede ca noi. El nu judecă după aparențe, el judecă drept întotdeauna dar doar pe omul cel tainic al inimii, ascuns mereu vederii umane.
Să fim mereu gata de sacrificiu de sine pentru iubirea aproapelui şi să vedem oportunitatea de a-i inspira și pe alții. Politețea şi amabilitatea încep din familie. Atenția şi curtoazia ne fac viața fericită pe când neglijarea lor ne otrăvește existența.
Angela Agachi
Psih. Angelica Agachi
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.