De la început subliniez că nu l-am cunoscut personal pe Părintele Arsenie Boca şi până acum încă n-am ajuns la mormântul său ca să mă aplec cu închinăciune, dar am parcurs mult material informativ privind viaţa, activitatea şi faptele sale, cât şi pătimirile sale din marile penitenciare, unde a suferit neajunsuri inimaginabile, trecând prin încercări inumane, şi-n acelaşi timp parcurgând etapele transformării sale lăuntrice în unire cu Dumnezeu, pe calea rugăciunii.

Din mărturiile multora, încerc şi eu să alcătuiesc un medalion de suflet Părintelui Arsenie, pentru o mai bună înţelegere a pătimirilor neîntrerupte ale neamului românesc de-a lungul vremii şi amintind în mod deosebit, dintre miile şi miile de deţinuţi politici, pe Părintele Arsenie, care şi astăzi este căutat ca „iarba de leac" şi care, în mod evident, este atât de reprezentativ pentru Biserica Ortodoxă Română.

Peste Părintele Arsenie Boca, înţelegem noi că Dumnezeu a năvălit mântuitor, pentru că şi-a sfinţit viaţa şi a fost un rezistent discret, dar tenace şi în închisoare şi-a alcătuit un spaţiu ceremonial de slujire a virtuţilor, căutându-şi bucuria în renunţarea pasiunii de a avea. însă putem să spunem şi aşa, că mulţi se apropie de Dumnezeu din altă direcţie, din alt unghi, că şi aşa Dumnezeu e aproape de fiecare, dar eu spun că Dumnezeu e aproape, diferit de fiecare, El stă în preajma tuturor, dar stă diferit. Izbitor de adevărată rămâne această întâmplare cu Părintele Arsenie Boca, că şi după moarte Dumnezeu lucrează prin el. Harul lui Dumnezeu izbucneşte prin Părintele Arsenie şi ajunge la toţi cei care îl caută şi îi cer mijlocirea.

Nu vreau să exagerez nici într-un fel, dar prin tot ce se petrece la mormântul Părintelui, eu cred, şi alţii cred ca şi mine, că Dumnezeu ne arată prezenţa Lui nemicşorată, prin cei care L-au slujit şi L-au mărturisit până la jertfirea de sine, prin sfinţenia vieţii lor. Aşadar, Dumnezeu nu poate fi atins fără „nevoinţă", fără „sfinţenie". Părintele Arsenie a purtat în inima sa exerciţiul calmului şi al tăcerii periodice sau constante, astfel făcând un salt dincolo de lume, o evadare în sus, în numele Credinţei şi al mărturisirii Adevărului, dar pentru asta, nu l-au decorat puterile pământului, ci Dumnezeu l-a aşezat în chip minunat, în rândul sfinţilor, chiar dacă nu este canonizat de Biserică, creştinii adevăraţi şi drepţi în simţurile lor şi viteji peste necazuri, spun peste tot: Avem un Sfânt care ne şterge lacrimile şi ne ia durerea, avem un Sfânt care are grijă de viaţa noastră, avem un Sfânt care ne ia neajunsurile şi face din ele bucurii, avem un Sfânt care coboară şi ne vede şi ne aude şi ne răspunde. Şi acesta este Sfântul ARSENIE BOCA! Acolo, deasupra mormântului Părintelui Arsenie, cerul parcă capătă proporţii, soarele pare a fi mai luminos, luna mai aproape de pământ şi stelele parcă sunt mai multe pe bolta cerului şi există o anumită linişte. Toţi cei care au ajuns acolo, mi-au spus că au simţit o reaşezare şi că au intrat într-o bunăvoinţă care vine din mormântul Părintelui. Peste tot unde merg, aud spunându-se: „Am fost la mormântul Părintelui Arsenie Boca şi de când am fost acolo, multe lucruri bune vin asupra familiei, asupra copiilor, acum îmi e mai uşor!". Toate spusele acestea îmi aşează în inimă acel gând să spun: asistăm la o lume în strămutare către sfinţi, la o lume înlăcrimată şi neputincioasă, care crede numai în Dumnezeu şi Sfinţii Lui.

Cineva îmi spunea că, la mormântul Părintelui Arsenie, totul e o binecuvântare, te sporeşti, chiar dacă nu ţi se adresează. Acolo participi la un discurs cosmic, fără cuvinte, şi înoţi totodată în marea linişte care vine "dincoace" şi de "dincolo", o frumoasă parte a locului unde Părintele Arsenie îţi vorbeşte din mormânt, printre rândurile de flori şi printre inevitabilele borcane de lumânări, îţi vorbeşte de peste tot şi te îmbăiază în darul sfinţeniei lui. E un efect general de diversitate, că peste fiecare cerne taina bucuriei de împlinire a lucrului bun.

Creştinii şi mulţi slujitori ai Bisericii noastre vorbesc mult despre Părintele Arsenie şi comunică cu el prin rugăciune, dar tot atât de mulţi sunt şi cei care se îndoiesc necuviincios de acest mare trăitor autentic, care, în final, a intrat în lumina lui Dumnezeu, nu că am vrut noi, muritorii de rând, ci că aşa i-a fost rânduit. El a fost, poate, singurul între cei mulţi, care şi-a studiat calvarul în litera Evangheliei şi-n duhul Sfinţilor patristici, la un nivel atât de înalt, atât de spiritual, atât de teologic, din care, încercăm şi noi să luăm câte ceva. Cei care ajung lângă mormântul său pleacă vindecaţi de fasoane, nazuri, ifose, ies împăcaţi cu cei care le-au greşit, cu prietenii, cu duşmanii, ba chiar cu ei însăşi. Acestea nu sunt minuni, care se petrec lângă crucea de la mormântul Părintelui? Dar, pentru a înţelege această stare, trebuie să ajungem la acel nivel de cunoaştere şi de trăire duhovnicească, încât să înţelegem că sunt minuni. Ca atare, tatonarea ţine de cei necredincioşi, cărora Părintele Arsenie le dă destule semne. Dar există şi o astfel de situaţie, şi în toate aceste cazuri nu ştiu ce caută astfel de oameni. Odată ce Dumnezeu a definit ca Părintele Arsenie să ne ajute cu mijlocirea sa de Sfânt, ce mai are de completat omul? N-ar mai avea decât să spună „Da", este Sfântul lui Dumnezeu şi Sfântul nostru, şi acest fapt îl demonstrează faptele miraculoase care se întâmplă acolo şi nu curiozităţi, obsesii sau şanse şi neşanse existenţiale. Eu nu vreau să demonstrez altcumva starea sfinţeniei Părintelui Arsenie Boca decât aşa: rămâne pentru toate vremurile experienţă, jertfă şi sfinţenie, unde nu a încăput neputinţa, frica de moarte, frica de duşmanii Bisericii.

Constrâns fiind, nu a cedat, ci a devenit mai puternic, mai volubil, mai duhovnicesc. Deci să înţelegem, că Părintele, în închisoare nu căuta nimic altceva decât să-şi găsească loc în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Acest Sfânt al lui Dumnezeu, Părintele Arsenie, atunci când este căutat, coboară din cer şi este aproape de noi. Cel care a fost atât de rănit şi care mult a suferit, este în ceata martirilor mărturisitori pentru că a împlinit Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul Adevărului Evangheliei şi chiar dacă a fost rănit şi supus la încercări inumane, el a iubit pe vrăjmaşi, dar i-a şi iertat, căci cel care nu iubeşte şi nu iartă, acela nu poate să existe, este mort, din punct de vedere spiritual, pentru că, comuniunea cu Dumnezeu se arată prin iubire. Pe Părintele Arsenie, Sfântul nostru, cele trei virtuţi: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea, l-au ajutat să ajungă acolo unde se află „împăratul tuturor".

Părintele Arsenie Boca, cel mult căutat de către români şi nu numai, este model desăvârşit care, printr-o conlucrare cu harul dumnezeiesc sălăşluit în sufletul lui, acum coboară înspre noi, în stare de sfânt, luminându-ne calea, ca şi noi să mergem curaţi şi fără de păcat la Dumnezeu. Părintele Arsenie, colaboratorul lui Dumnezeu, nu are o valoare fictivă, ci este o realitate prin care energia harului dumnezeiesc ajunge la cei care îi cer ajutorul. Dar, nu-i suficient să vorbim şi să scriem despre sfinţenia vieţii Părintelui Arsenie, ci să şi respirăm sfinţenia lui, aşa cum s-ar cădea, dar cu grija de a nu exagera şi a pune pe seama lui tot felul de fabulaţii, şi să nu promovăm tot felul de erori, aşa cum mai întâlnim la unii care încearcă să pună pe seama lui credinţa în reîncarnare, pentru că ştim, din cele spuse şi scrise de Părintele Arsenie, că n-a acceptat niciodată credinţa în reîncarnare şi că nu a fost de acord niciodată cu ezoterismul.

In „Cărarea împărăţiei", găsim mărturii vii, unde părintele vorbeşte destul de clar şi apăsat despre credinţa în înviere spunând că: „Cel ce a înviat în sufletul său cunoştinţa şi iubirea de Dumnezeu, câtă vreme era pe pământ, acela a înviat pentru veşnicie". Şi tot în „Cărarea împărăţiei", găsim vorbele Părintelui: „Este o singură cale senină: trăirea învăţăturii creştine, în toată adâncimea ei şi-n toată sinceritatea noastră". Prin urmare, Părintele Arsenie şi-a adăpostit conştiinţa sa la umbra răcoroasă a Adevărului Evangheliei şi al Bisericii. Credinţa lui a fost atât de fertilă, că ne ajută şi pe noi să ne deschidem ochii şi să îngenunchem acolo unde-i găsim chipul şi locul său de veci, pentru că Dumnezeu l-a ales ca să-L mărturisim şi să arătăm acum şi mereu celor iubitori de Adevăr, pe Părintele Arsenie care a străjuit bine, ca cei credincioşi să nu-şi piardă seva credinţei. Conştient de marea responsabilitate de duhovnic, asemenea marilor duhovnici, în cuvântările sale insista asupra comportamentelor umane, unii spunând că Părintele a fost „biciul lui Dumnezeu" pentru sufletele josnice, şi „blândeţe divină", pentru cei cu sufletul curat. Părintele Arsenie, acum nu aşteaptă aprecierile noastre, el aşteaptă de la noi o viaţă curată de sfinţenie, un gând curat şi o vorbă bună despre toţi cei care s-au făcut bineplăcuţi lui Dumnezeu şi grija tuturor să fie, după cum spunea părintele: „de a nu strica ce ne tocmeşte Dumnezeu". Şi vreau să accentuez şi acest fapt că, toţi cei care au scris despre Părintele Arsenie-Mărturisitorul au scris pentru că îl au în duh, îl au în inimă, şi vorbesc despre el ca despre un Sfânt, unii au scris mai academic, alţii într-o formă mai simplă de exprimare, dar au scris. Şi acest fapt n-ar trebui să supere pe nimeni.

Părintele a rămas ca o icoană a vremurilor de altădată, care nu mai are nevoie de nici o corectură, fiind o prezenţă în sufletele iubitoare de Hris-tos şi de sfinţi. Şi de acolo, de Sus, Părintele Ar-senie, ne spune: „Strigaţi când aveţi necazuri, că eu vă aud de acolo de unde sunt, şi vă aud mai mult decât atunci când eram în viaţă. Plecarea mea nu înseamnă îndepărtarea mea de la voi, căci noi rămânem în continuare conectaţi cu iubirea care ne umple şi ne înconjoară Dumnezeu".

Părintele Stavrofor Constantin Catană de la Mănăstirea Văratec
Parintele Arsenie Boca mangaietorul celor necajiti, Editura Ortodoxia

Cumpara cartea "Parintele Arsenie Boca mangaietorul celor necajiti"

 

• Despre Parintele ARSENIE BOCA - marturii de la Prislop
  Publicat in : Interviuri
• Parintele Arsenie Boca - pictorul de la Biserica Draganescu
  Publicat in : Religie
• 114 de ani de la nasterea parintelui Arsenie Boca
  Publicat in : Religie
• Minuni la parastasul parintelui Arsenie Boca
  Publicat in : Religie
• Parintele Arsenie Boca
  Publicat in : Parinti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: