Despre Parintele ARSENIE BOCA - marturii de la Prislop

Despre Parintele ARSENIE BOCA - Marturii de la Prislop

Cu gandul la cele cateva zile libere de la sfarsit de noiembrie - inceput de decembrie, sau poate preocupati cu problemele de zi cu zi, multi dintre noi am uitat, ori poate n-am stiut, ca pe 28 noiembrie a trecut la cele vesnice Parintele Arsenie Boca, marele duhovnic al neamului romanesc, cel care a ramas in constiinta foarte multor crestini ca un om cu viata sfanta.

Mormantul Parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop a fost, si in acest an, loc de pelerinaj pentru mii de credinciosi care au venit nu numai din Ardealul care-l iubeste nespus de mult pe Parinte ci si din cele mai indepartate colturi din tara.

Arsenie Boca

Printre cei care au ajuns in acest an la Prislop se numara si parintele Arsenie de la Manastirea "Sf. Ilie" din Toplita. L-am rugat pe parintele Arsenie de la Toplita sa ne impartaseasca impresiile si emotiile traite la fata locului.

- Parinte Arsenie, cand si cum ati ajuns la manastirea Prislop? Ce ati simtit acolo, ce ati vazut?

- Am ajuns acolo, in primul rand, prin rugaciunile celui care a fost marele duhovnic Parintele Arsenie Boca si care se roaga in continuare pentru noi, pentru neamul romanesc. Eu nu l-am cunoscut personal dar, din ceea ce am aflat de la ucenicii lui, cei care au un pic de evlavie si doresc sa ajunga macar la mormantul lui primesc intotdeauna ajutor ca sa ajunga la Prislop. Am ajuns si eu in ajun de praznuire, in data de 27 noiembrie, seara.

Biserica era arhiplina si afara erau foarte multi credinciosi. In Sfantul Altar slujeau slujba Vecerniei si a Utreniei, a privegherii, sapte preoti care toti au spus, la sfarsit, ca au fost ucenici ai Parintelui Arsenie Boca. L-au cunoscut indeaproape, cativa dintre ei chiar l-au condus pe ultimul drum, i-au dus sicriul la cimitirul din incinta manastirii Prislop. Dupa aceasta priveghere in biserica, crediciosii impreuna cu preotii s-au indreptat spre mormantul din cimitirul manastirii.

Manastirea Prislop

Acolo, spre surprinderea tuturor, mormatul era plin de flori proaspete, cu toate ca e vreme de iarna, dar asta dovedeste evlavia si repectul pe care foarte multi il poarta Parintelui. Oamenii au adus flori si, in primul rand, jertfa lor, osteneala lor. Revarsarea asta mare de credinciosi care a avut loc la Manastirea Prislop este un semn de evlavie fata de Parintele si toti care au venit seara au ramas in continuare pana la ora trei noaptea in cantari, in acatiste, in paraclise impreuna cu preotii care, printre rugaciuni, mai rosteau si din invataturile Parintelui Arsenie sau spuneau ce-si aduceau ei aminte despre el sau chiar ceea ce i-a invatat Parintele ca trebuie sa le spuna, ei ca preoti, credinciosilor. Parintele le spunea ucenicilor sai, viitorilor preoti, cum sa-i invete la randul lor pe credinciosi, ce trebuie sa le spuna si le dadea sfaturi chiar preotilor cum sa traiasca in familie, cum sa se poarte cu copiii pe care l-ii va da Dumnezeu, cum sa-i creasca, cum sa discute cu credinciosii, ce relatie sa aiba cu ei si care sunt aspectele pe care trebuie sa se axeze preotul.

Un preot venit la Prislop spunea ca Parintele Arsenie i-a zis:"Vezi ca tu vei fi preot dar sa te axezi pe trei probleme principale: ca preot sa savarsesti Sfanta Liturghie dupa toata randuiala fara multe inflorituri, inovatii, adaugiri, sa exprimi prin Liturghie o traire autentica". Apoi a doua problema ar fi spovedania. Spunea Parintele ca preotul trebuie sa-si faca timp sa stea de vorba nu atat cu oamenii cat cu constiinta oamenilor, sa simta trairea omului fata de slujba, de Biserica si sa stea cat mai mult si cat mai des de vorba cu oamenii, calea aceasta prin spovedanie trebuind sa fie o cale de a atrage omul spre Dumnezeu. Parintele mai zicea ca in predica nu se pot spune prea multe si ca o serie de lucruri mai importante si mai intime si mai subtile ar putea sa le spuna preotul credinciosului la spovedanie. Pe urma al treilea aspect pe care trebuie sa-l aiba in vedere preotul ar fi rugaciunea particulara. Pe langa rugaciunea pe care preotul trebuie s-o faca la biserica ar fi rugaciunea sau vorbirea cu Dumnezeu, relatia cu Dumnezeu, nu atat in cuvinte multe ci sa fie o rugaciune de intensa traire, de apropiere de Dumnezeu si de a sta in legatura asta cu Dumnezeu tot timpul, nu numai cand esti la Liturghie sau in biserica, mai spunea Parintele Arsenie Boca.

Arsenie Boca

La Prislop preotii le spuneau oamenilor ce-si aduceau ei aminte dar spuneau si ce simt acum la mormantul Parintelui. Adica in jurul mormantului exista duhul asta, eu l-am simtit personal, de liniste si, mai ales, un duh care ne indeamna la pocainta, sa ne plangem pacatele, ale noastre, ale celorlalti, sa ne indreptam viata, sa-l cautam mai mult pe Dumnezeu. Ceea ce va spun acum s-a intamplat la mormant in seara zilei de 27 noiembrie si in noaptea ce a urmat. Credinciosii, la randul lor, vorbeau despre minunile care s-au facut prin rugaciunile Parintelui Arsenie Boca.

Un om zicea: "Uite parinte, mie Parintele Arsenie, prin rugaciunile sale, mi-a vindecat copilul de o anumita boala". Altul spunea: "Vai! Copilul meu era sa moara, era sa se intample un necaz, un accident si cred ca numai rugaciunea Parintelui Arsenie ne-a izbavit si ne-a scapat copilul de la o moarte napraznica sau de la alte necazuri." Erau si oameni mai varstnici care l-au cunoscut pe Parintele cand erau tineri. Ei povesteau ca Parintele chiar le-a spus: "Tu te faci preot, tu te faci inginer", altora le spunea:"Tu te casatoresti cu cutare". Ceea ce le-a spus Parintele acestor oameni nu era ceva intamplator, era voia lui Dumnezeu.

Parintele Arsenie, prin duhovnicia pe care o avea si prin trairea lui, cunoastea voia lui Dumnezeu. Sigur, e vorba de harisme primite de la Dumnezeu, prin voia lui Dumnezeu, de catre acesti duhovnici mari. Parintele Arsenie pomenea de Sfantul Serafim de Sarov. Eu l-as compara pe Parintele Arsenie Boca chiar cu Sfantul Serafim. Ceea ce a facut Sfantul Serafim pentru neamul lui, pentru rusi, pentru Rusia, eu cred ca Parintele Arsenie a facut pentru neamul nostru romanesc, pentru romani, adica ne-a deschis noua ca romani calea spre Dumnezeu, ne-a tinut si ne-a intarit in secolul al XX-lea, la mijlocul secolului, dupa razboi, cand urma sa vina prigoana. Parintele a prevazut ca va veni o mare prigoana asupra bisericii si peste adevaratii crestini si, prin ceea ce el a spus, prin cuvintele sale, a intarit neamul acesta. Bineinteles ca si alti duhovnici mari ne-au fost sprijin, parintele Cleopa sau parintele Teofil care traieste la manastirea de la Sambata de Sus, si multi altii.

La Prislop, in dimineata zilei de 28 noiembrie, la ora 7,00, a inceput Taina Sfantului Maslu, s-a facut sfintirea apei (agheasma) si la rugaciunile care se spun acolo la Sfantul Maslu erau preoti care, pe langa rugaciunile canonice si care existau in Molitfelnic, adaugau si o rugaciune zicand: "Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi". Si cand preotii spuneau rugaciunea aceasta adresata Parintelui Arsenie Boca, lumea devenea in secunda urmatoare foarte atenta, foarte concentrata, lumea astepta... De fapt, poporul asteapta ca si din partea clerului sa se dea un semnal.

La Sfanta Liturghie din data de 28 noiembrie s-au adunat peste 5000 de credinciosi si au slujit 100 de preoti. Inca de dimineata de la Sfantul Maslu si in continuare la Sfanta Liturghie oamenii asteptau sa auda ce vor spune ierarhii, sa vada cum se manifesta ei fata de Parintele Arsenie. Oamenii asteapta sa vada si ce credem noi preotii. Ca poporul a dovedit si de data aceasta ce crede. Revarsarea de popor care a avut loc la Prislop - 5000-6000 de oameni - n-a fost altceva decat semnul evlaviei poporului nostru roman. Si de dimineata s-a cerut in toate rugaciunile ca si Parintele Arsenie sa se roage pentru noi si chiar erau oameni care simteau asa..., spuneau: "Parintele Arsenie e aici, duhul Parintelui e aici." "Eu simt, Parintele e printre noi, Parintele e de fata", spuneau foarte multi oameni. E ceva pentru ca oamenii simt. Ei stiu ca puterea lui Dumnezeu sta in puterea Sfintilor Sai si orice om care e bine intentionat si are evlavie la sfinti simte ca sfantul, in duh, este langa noi cand il pomenim. Asa ne spun Sfintii Parinti.

A fost atat de multa lume la Sfanta Liturghie, desi era zi de lucru. Au participat trei ierarhi, Episcopul Timotei de la Arad, Episcopul Daniel de la Varset si chiar IPS Mitropolit al Ardealului, dr. Laurentiu Streza. IPS Mitropolit Streza si Episcopul Daniel de la Varset sunt ucenicii directi ai Parintelui Arsenie, l-au cunoscut si actul lor de smerenie a impresionat oamenii. Au venit episcopii si s-au smerit in fata mormantului Parintelui si, in predicile lor, au spus cum l-au cunoscut pe Parintele si cate i-a invatat Parintele. Iti da, asa, un plus de nadejde faptul ca se pleaca si cei mari in fata celor mai mari, pentru ca Parintele, chiar daca n-a fost arhiereu, a fost un mare duhovnic si un mare povatuitor, un iluminator si i-a ajutat pe toti, mai ales pe cei care l-au cunoscut. In timpul Sfintei Liturghii a luat cuvantul si Parintele Teofil de la Sambata.

In predica lui, spunea cum l-a cunoscut pe Parintele Arsenie, cu vreo 50 de ani in urma, si cum Parintele Arsenie l-a invatat rugaciunea inimii, rugaciune pe care s-o spuna toata viata, adica "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" si modul de a o rosti. Sigur, Parintele Teofil i-a adus cuvinte de lauda Parintelui Arsenie si a spus ca el a calatorit, cu rugaciunea asta a inimii, toata viata, cu toate necazurile pe care le-a avut pentru ca, stiti, parintele nu vede. Sigur ca, in neputinta asta, Dumnezeu l-a preamarit, pentru ca asa cum spune proorocul David: "Dumnezeu intelepteste orbii". La Sfanta Liturghie de la Manastirea Prislop cei trei ierarhi au fost inconjurati de un foarte mare sobor de preoti.

Am vorbit cu parintele protopop de la Alba Iulia, dupa ce m-am intors la Toplita, pentru ca nu mai eram sigur cati preoti au fost si nu voiam sa gresesc. Parintele mi-a spus ca i-a numarat, au fost peste 90 de preoti care s-au impartasit, deci un sobor de 100 de preoti, plus alti preoti care au venit pe urma si multi au stat pe margine impreuna cu credinciosii lor. In cadrul Sfintei Liturghii, dupa ce ne-am impartasit, a vorbit si IPS Mitropolitul nostru, dr. Laurentiu Streza, care l-a cunoscut pe Parintele Arsenie Boca si mergea la el cand Parintele picta. Si l-a intrebat: "Parinte, de ce ati pictat asa pe Maica Domnului sau pe Mantuitorul?" Si Parintele a raspuns:" Mie asa mi s-a aratat Maica Domnului, asa l-am vazut pe Mantuitorul si eu ii pictez asa cum i-am vazut eu". Acestea au fost lucruri adevarate care s-au petrecut, sigur, pentru cei care cred. Cu cei care nu cred trebuie sa mai avem rabdare ca sa creada si ei intr-o zi. Pe urma toti credinciosii care au participat acolo, toti preotii, toti monahii, maicile, au cantat. Maicile au dat raspunsuri la Sfanta Liturghie si-mi zicea un parinte, Clement, care a fost acolo duhovnic timp de 8 ani de zile, ca muzica este aranjata sau este pusa in notatie de Parintele Arsenie Boca.

Deci pe langa cunostintele acestea, cum sa zic eu, in lumina stiintei (spunea un parinte ca a cunoscut toata stiinta) Parintele a avut daruri mai presus, de la Dumnezeu, pe care stiinta nu le poate atinge. Si Parintele spunea ca "Pentru noi Domnul nostru Iisus Hristos este sensul vietii si-al istoriei, reazem in ispitele si furtunile timpului. Iisus Hristos e asemanarea dupa care tanjim si insetam de-a lungul desertului lumii. Iisus Hristos este originarul nostru, autenticitatea noastra dar, mai mult decat acestea, Iisus este prietenul nostru care sigur ne ramane credincios, nu ne paraseste niciodata. Si mai mult, e Sfanta noastra Impartasanie cu desavarsire, formarea noastra metafizica".

Sunt cuvintele pe care le spunea Parintele Arsenie Boca in scrierile sale si atragea atentia spunand: "Crestinismul nu e o afacere de duminica ci este o stradanie de toate zilele, toata viata, de a ajunge stilul de viata si conceptiile pe care asa ni le-a lasat Domnul nostru Iisus Hristos." Parintele avea o mare iubire sau aplecare pentru copii. Iubea copiii. Parintele se bucura pentru cei carora li se nasteau copii, ii indemna pe oameni sa aiba prunci. Si mai spunea Parintele ca o credinta sanatoasa trebuie sa fie intr-un trup sanatos si invers. Parintele mai spunea asa: "Destinu-i jumatate pe pamant si jumatate-i din Cer." Tot timpul omul trebuie sa aiba o legatura cu Dumnezeu si sa lupte sa fie cu Dumnezeu, sa se lase de pacate.

 Parintele Arsenie Boca

Ceea ce s-a intamplat la Prislop a dovedit, repet, evlavia oamenilor si oamenii asteapta acuma, sigur, si o canonizare oficiala din partea Sfantului Sinod. Asta ma depaseste pe mine, bineinteles, nu pot eu sa-mi dau cu parerea despre ce ar trebui sa spuna ierarhii, episcopii care hotarasc. Dar imi spunea un credincios ca niciodata n-a vazut atatia oameni, ca acum, de cand vine el la Prislop. Si din an in an, se pare, ca vin tot mai multi oameni. Vin la mormantul Parintelui, la Manastirea Prislop, pentru ca ei primesc o binecuvantare, se intorc acasa mai linistiti, in plus simt ajutorul Parintelui. Oamenii, sigur, vin cu necazuri, fiecare cu dorinta lui si cu speranta si, pe masura credintei fiecaruia si cat se roaga Parintele Arsenie acolo in Ceruri pentru noi, fiecaruia i se indeplineste dorinta.

- Parinte Arsenie, ati slujit si dvs. la Prislop?

- Am slujit si eu la Sfanta Liturghie impreuna cu IPS Mitropolitul nostru, dr. Laurentiu Streza si cu ceilalti ierarhi. A fost o Liturghie inaltatoare. Inchipuiti-va 100 de preoti care ridica mainile sus la "Imparate ceresc..." . Sunt 200 de maini care se ridica spre Cer. Si ce poate fi mai mult ca asta, sa ridici mainile spre Dumnezeu asa ca-ntr-un semn de disperare, ca-ntr-un semn de preamarire a lui Dumnezeu si sa astepti ca Dumnezeu sa-ti arate atata bunatate si iubire! Deci s-a revarsat mult Har acolo si eu sunt marcat de atunci. A trecut o saptamana si pe mine ma urmareste asa... o liniste si o pace care, in mod sigur de acolo mi se trage. Vedeti, omul daca se cerceteaza, simte de unde ii vine cate ceva, si bine si rau. Cand gresim si facem pacate ne merge rau. Daca stam si cugetam si ne judecam, ne da Dumnezeu asa in gand: "Ma, sa stii ca de acolo vine, ca am gresit si acuma nu-s asa de bine sufleteste". Si cand mai facem cate o fapta buna sau se mai roaga cineva pentru noi zicem: "Uite de-acolo ni se trage".

- Parinte, plangea lumea la Prislop? Asa am auzit.

- Da, dar plansul asta al oamenilor si al preotilor nu-l intalnesti la orice slujba. Am stat la mai multe slujbe. Sigur, ca preot, urmaresc ceea ce se intampla intre oameni. Cand vrei sa le spui ceva oamenilor trebuie sa vezi daca ei sunt pregatiti sa primeasca ceea ce vrei tu sa le spui. Acum am urmarit oamenii, ma mai uitam la oamenii de-acolo din sobor si, chiar si seara, oamenii plangeau. Fiecare plangea mai mult tainic, isi plangea sufletul lui sau pacatele lui, era asa... un duh de pocainta. Sigur ca indemnul Parintelui Arsenie Boca si invatatura lui principala era ca omul sa-si planga pacatul, sa se intoarca de la pacat. Si acolo, in jurul mormantului Parintelui si la Sfanta Liturghie, era duhul asta de pocainta.

Stiti, noi tot zicem: "Doamne ajuta", "Doamne da-ne cate ceva" sau "Doamne, scapa-ne" dar oamenii acolo, la Prislop, au fost mai constienti ca multe necazuri le avem, in mod sigur, din cauza pacatelor si ca pacatele ar trebui cumva rascumparate sau ca trebuie sa ne curatim sufletul prin lacrimi de pocainta. Dumnezeu se bucura, se spune si in Scriptura ca mai mult se bucura Dumnezeu pentru un pacatos care se intoarce decat de 99 de drepti care n-au nevoie de pocainta. Eu vreau sa spun de mine, eu pacatos fiind, intr-o zi trebuie sa-mi plang pacatele, ori la mormantul Parintelui, ori in alta parte dar, din cauza impietririi mele, nu plang si atunci acolo, la Parintele, simtindu-l pe Parintele asa de mare in duh si vazand cati oameni a atras acolo, dupa atatia ani de la moartea lui incep sa plang. Cu moartea nu se sfarseste totul.

Parintele continua mai departe sa se roage pentru noi si iti da asa un duh de pocainta si de cainta si te vezi mic si te vezi neputincios si simti acolo ca n-ai facut poate ceea ce trebuia in viata, simti ca trebuie sa faci altceva, sa-ti schimbi viata. Eu cred ca asta au simtit oamenii acolo, o rugaciune mai intensa, o traire mai mare si ca lacrimile exprima o neputinta a noastra, pocainta asta. Lacrima sufletului cand plange inima acolo inauntru, aceea e mai mare dar cine o stie pe aceea? Dumnezeu o stie. Astea-s neputintele noastre, exprimate in afara, adica noi plangem pentru ca altceva nu mai putem face. Cam asa a fost la Prislop si va rog sa ma iertati daca am gresit cu ceva, am avut emotii.

Pe parintele Arsenie de la Toplita l-am cunoscut in anul 2005, cu ocazia unui pelerinaj in Ucraina. Atunci am vorbit mult si am simtit cu totii cum ne insoteste, peste tot in acea calatorie, duhul Sfantului Serafim de Sarov. A trecut un an si jumatate de atunci dar un fir nevazut ne tine legati, pe multi dintre noi, de parintele Arsenie de la Manastirea Toplita caruia ii mai cerem din cand in cand cate un sfat. Ii multumim parintelui ca ne-a impartasit si noua aceste momente de aleasa traire de la Prislop.

In final am indraznit sa mai pun o intrebare:

- Parinte Arsenie, numele dvs. e legat in vreun fel de Parintele Arsenie Boca?

Parintele Arsenie de la Toplita

- Eu pot sa spun ca sunt intr-un fel ucenic indirect al Parintelui Arsenie. Numele mi se trage, intr-adevar, de la Parintele Arsenie Boca pentru ca duhovnicul meu i-a fost ucenic. Povestindu-mi duhovnicul multe despre Parintele Arsenie Boca eu intr-o zi m-am hotarat: "Eu ma duc la manastire si ma fac calugar si-mi pun numele Arsenie". Va dati seama asta era asa... ca o nebunie, adica iei o hotarare pentru restul vietii si vrei sa te faci calugar pentru ca ai auzit de parintele Arsenie Boca! Eu eram la liceu la Targu Mures si cand am auzit ce s-a intamplat cu Parintele Arsenie Boca si cate le spunea si preotul care-mi era acolo duhovnic (i-a fost ucenic Parintelui, acum traieste la Sibiu, e vorba de parintele Nicolae Streza, are peste 80 de ani si a publicat o carte "Marturii despre parintele Arsenie Boca") deci dupa cateva predici de-ale parintelui de-acolo eu am zis:

"Ma duc si ma fac calugar si-mi iau numele de Arsenie si gata. Am terminat cu toate. Eu mi-am rezolvat toate problemele, intr-un cuvant, asta vreau sa fac." Si ce sa zic? II port numele, atata doar, restul vai de capul meu, stiti. Cand mergi la manastire trebuie sa-ti puna nume staretul sau episcopul care te calugareste. Eu de asta venisem la manastire sa-mi pun numele Arsenie. Eu nu voiam altceva. Cand a vazut staretul ca n-are ce face cu mine a zis: "Mai, cu asta n-ai ce sa faci, sa-i punem numele Arsenie ca el numai asa vrea. Dar ce-i cu el, dar de unde stie de Parintele Arsenie? Ca stiti dvs, pe timpul lui Ceausescu, Parintele Arsenie a fost marginalizat chiar de catre cei din cadrul Bisericii si nu l-a ajutat nimeni si a suferit foarte mult. Chiar si spune Parintele: "Daca vrei sa-l urmezi pe Hristos trebuie sa patrimesti ca Hristos". Ce vreti mai mult ca asta?

- Unde ati fost calugarit, parinte?

- Aici la Toplita. Eu nu pot sa spun despre mine decat ca sunt pacatos si sa ma iertati ca v-am tinut cu vorbele mele. Fie ca Parintele Arsenie Boca sa se roage si pentru dumneavoastra si pentru noi. Ne rugam lui sa ne ajute sa trecem cumva prin viata asta. Si sa scrieti ca eu ma rog la Parintele Arsenie ca la un sfant.

- Asa si facem. Sarut mana parinte Arsenie si va multumim foarte mult pentru aceste marturii.

- Doamne ajuta!

Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati
05 Decembrie 2006

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 313310

Voteaza:

4.80 / 5 din 10 voturi.

Comentarii (17)

  • ion manPostat la 2014-01-20 16:57

    sa ne asezam la masa discutiilor si sa ne cunoastem,sa presupunem ca ma numesc Ovidiu si am 34 ani si va relatez povestea mea, care in mod cert nu este o ”presupunere” dupa niste necazuri,incercari pe care le-am avut am ajuns sa merg putin pe la biserici fara ca sa cred neaparat in ceva.Inca nu puteam sa stavilesc necazurile si am ajuns intr- un moment de rataciri si neinpliniri sa injur lumanarile ,bisericile care nu ma ajutau atunci.Din neant mi-a venit un feeling ca trebuie sa caut pe net Arsenie Boca,mentionez ca in acea zi de rataciri am vazut viata dumnealui si am plans fara oprire,ceva ciudat pentru mine si pentru orice tanar,in urmatoarea saptamana am mers la prislop,am sintit acolo ca ating putin divinitatea ,am simtit dupa mormantul parintelui in spre pestera sf.Ioan ca plutesc ca nu mai exista gravitatie ca nu mai sunt ”trup”,ca sunt ceva energetic.In decurs de 1 an am fost de 4 ori eu,am dus prieteni,familie toti au simtit mai departe de conditionarile unui trup de pamant,viata mea se cantareste in douo parti inainte si dupa,totul s-a schimbat,a inceput sa inteleg viata la nivel spiritual,inainte ma pasionau explicatiile logice ,filozofia,psihologia lucrurile care incearca sa dea un sens vietii,pe care incercam sa o analizam si sa o catografiem.?Nu stim nimic suntem decat oi ratacite pe infinitele cai ale vietii,oi pierdute pe care cineva di neant ,nu stiu de ce si cum reuseste sa ne adune.Eu la prislop cred ca am avut chemare ,pe mine m-a adunat si mi-a dat un sens,mi-a dat si raspunsuri care ma inundau dintr-o data neincetat,mi-a dat trairi spirituale pe care nu pot sa mi le explic nici acum .dupa prima mea cunoastere a celui care poate ?-ca ma indruma mai de mult l-am visat pe Parinte intr-o pestera ,stateam amandoi intr-o pestera ne rugam si plangeam amandoi,a fost asa intens incat nu cred ca o sa pot sa uit vreodata.Tot ce pot e sa incerc si eu la randul meu sa dau un traseu oilor ratacite sa dau mai departe o speranta de care eu am avut parte.Mergeti acolo cand simtiti fara nici un fel de ezitare si va garantez ca viata voatra se va schimba. ,sunt foarte multe pe care le-am trait inca de la chemarea mea acolo ,pina la tot raul care ma macina de ceva timp si pare ca incepe sa dispara.Am inteles ca toti avem o cruce de dus si trebuie sa ne-o ducem mandrie si cu stoicism si doar sa ne rugam la dumnezeu sa ne dea putere sa o purtam pe umeri ,nimic nu este intamplator.DE fiecare data cand am mers acolo am trait altfel de stari altfel de raspunsuri ,ultima oara nu am mai avut piedici ,inainte mereu aveam tot felul de pidici cu drumul ,cu nehotarare de parca raul acumulat in mine nu se mai dadea dus,dar cred ca din ce in ce mergi sa multumesti si abia dupa sa ceri ajutor piedicile dispar,incepem usor usor sa ne intelegem drumul si crucea de dus Parintele ne cheama si noi trebuie sa mergem la dansul,nimeni nu ajunge acolo neiubit si nechemat de dumnealui.O sa va rog cand ajungeti acolo sa va rugati pt grijile ,nevoile si multumirile dvs ,dar sa nu uitati sa fa rugati si sa cereti tarie pentru indrumatorii nostril lumesti si nelumesti sa poata sa ne reprezinte in fata lui Dumnezeu,sa se roage pentru iertarea si mantuirea sufletului nostrum.Tot de la un indrumator va spun si eu acease vorbe pe care el le-a inteles inaintea mea.Daca aveti nevoie sa va dau sfaturi si sa va spun cum puteti ajunge acolo nu ezitati sa ma intrebati.Va doresc sa va gasiti drumul.

  • Constantin StanPostat la 2013-11-28 17:37

    Domnul Iisus Hristos ne spune si ne demonstreaza ca suntem ca EL,ca putem si suntem la fel de frumosi,inteligenti si fericiti daca vrem. Toata turma crestina,chiar si cei rataciti isi pot depasi onorabil conditia doar prin rastignirea pe cruce.

  • Octavian Adrian TabaraPostat la 2013-11-28 16:57

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul. Parinte Arsenie, roaga-te lui Dumnezeu pentru neamul romanesc. Amin.

  • vasile tanasePostat la 2013-11-28 15:00

    Pe vremea cand eram student la Bucuresti, in anii 80, am pariticipat la cateva sfinte liturghii la biserica Sf. Elefterie in apropierea Operei Romane, acolo am vazut icoana Maicii Domunului din sfantul altar, in care Pruncul Iisus este pictat purtand zeghe.Mult timp mi-a ramas in imagine acea icoana insa, nu am indraznit sa-ntreb pe nimeni de ce Pruncul Iisus este astfel pictat si nici cine este pictorul cu numele Arsenie Boca. In zilele noastre cand tot mai multi crestini aduc marturii despre viata si faptele parintelui Arsenie Boca, regret foarte mult ca nu m-am interesat atunci cine este pictorul respectiv si unde as fi putut sa-l gasesc, regret insa ca am pierdut o sansa mare de a-l intalni, mai ales ca in acea perioada se ocupa cu pictura bisericii de la Draganescu .

  • adriana gheorghePostat la 2013-11-28 10:33

    Sfaintul Ardealului face minuni si in zilele noastre.Doamne ajuta!

  • Eugene TEODORESCUPostat la 2013-11-28 08:28

    Daca cineva bun la suflet dintre voi, mai aproape de Minastirea Prislop si de locul de odihna al Parintelui Boca ma poate ajuta... Rostiti o mica rugaciune si pentru mine, sint departe de casa si mi-este greu. Cu sanatatea, cu serviciul... parca nu ma mai tin puterile. Va multumesc din suflet.

  • costel popescu Postat la 2013-11-28 00:33

    Multumim pentru articol. Redau si eu o rugăciune a Părintelui Arsenie Boca: Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, și astfel, ținând la mine, Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, și așa risipim în deșertăciuni zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea noastră rămân pe jos neputincioase. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârșiți suntem, cât ești de aproape de sufletele noastre și cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viața Ta, lumina și bucuria noastră, slavă Ție. Amin. Parinte Arsenie roaga-te pentru noi.

  • georgeta dabijaPostat la 2013-11-27 18:29

    Este un mare sfant,ne-a ajutat mereu si mergem des la mormantul sfintiei sale pentru a-i multumi. Nu am cuvinte sa-mi exprim recunostinta pentru Sfantul Ardealului!

  • simona-maria ionitaPostat la 2013-07-21 20:50

    rog pe toata lumea sa mearga macar odata laParintele Arsenie,este o liniste ,sincer nu am cuvinte sa ma exprim,eu am venit foarte schimbata si ii multumesc din tot sufletu;mergeti oamenii si rugati-va parintelui ca este o minune pentu noi pacatosi

  • trandafir gabrielPostat la 2012-09-21 17:20

    DOAMNE AJUTA!AM SA VA ZIC CATEVA CUVINTE DESPRE COPIEREA UNUI SFANT SAU A UNUI PARINTE CUM ESTE PARINTELE ARSENIE BOCA.NU PUTEM COPIA UN SFANT INTR-O SAPTAMANA , NE TREBUIE MULTA RUGACIUNE , MULT POST MULTA RABDARE , FRATILOR NOI SA NE RUGAM LUI DUMNEZEU ASA ,,DOAMNE IISUSE HRISTOASE ,FIUL LUI DUMNEZEU , MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL.,,, ACEASTA RUGACIUNE SPUNE MULTE , IAR APOI DUMNEZEU STIE EL CE NE TREBUIE NOUA SA NE MANTUIM. AMIN.

  • Magdalena HusanuPostat la 2012-07-08 08:47

    Cu ajutorul Sfantului Parinte Arsenie Boca am ajuns la Prislop. Locuiesc In Iasi. Am plecat cu Loganul din Iasi la ora 8 dimineata si am ajuns la Hunedoara la ora 18 unde m-am si cazat. Drumul a fost frumos si neobositor. Din Hunedoara pana la Prislop sunt 20 km...acolo erau o multime de oameni...multe autocare din toata tara si ghivece cu flori pe-o raza de 70 m2 in padurea de langa mormantul parintelui. Marea majoritate a oamenilor care sarutau crucea sfantului Arsenie Boca plangeau. Daca mergi acolo vezi cu ochii tai ca Sfantul Parinte Arsenie Boca este prezent in vietile miilor de credinciosi.Amin

  • Maria Grigore Postat la 2012-06-14 11:18

    Doresc să vă impărtăşesc o minune recentă a Sfântului Părinte Arsenie Boca: avem o fetiţă de 7 ani care de la vârsta de 3 ani a început să aibă probleme de sănătate nu foarte grave dar chinuitoare pentru noi si petru ea. Răcea destul de des, tuşea nopţi întregi si făcea otite repetate.Am făcut tot felul de tratamente. Anul acesta după două episoade de otită starea ei s-a agravat şi cel mai grav a inceput să nu mai audă. A fost un şoc pentru noi, parcă nu mai era ea, era retrasă, nu mai comunica cu noi... aproape că avea un comportament ciudat. Ne-am panicat şi pentru că doctorul nostru ORL era plecat din ţară ne-am dus la un alt medic şi am început un alt tratament care nu a dat nici un rezultat, apoi altul şi după o lună eram tot aşa. Noi locuim într-un oraş mic şi pentru consultaţii trebuie să ne deplasăm 60 km, învoiri de le serviciu, iar de bani pe medicamente nu mai vorbesc...În urmă cu o saptămână medicul nostru s-a întors în ţară şi am hotărât împreună cu el să facem o operaţie de scoatere a polipilor cu toate ca acesta nu ne garanta revenirea auzului. Tot timpul am avut o spaimă în suflet că fetiţa mea va rămâne aşa pentru tot restul vieţii... nu i-am spus asta nici soţului meu de teamă că-mi va reproşa că nu am nădejde la bunul Dumnezeu. Întâmplarea a făcut ca în aceiaşi perioadă părinţii mei să ajungă la Mânăstirea Prislop închinându-se şi rugându-se la mormântul Sfântului Parinte pentru sanatatea nepoatei lor. I-au adus de acolo o eşarfă micuţă pe care au atins-o de mormântul şi crucea Sfântului Părinte. După 3 zile fiica mea a fost operată ( aveam deja programarea făcută)operaţia a decurs bine şi în aceiaşi zi ne-am întors acasă. Avea dureri mari în gât dar respira mai bine. I-am înfăşurat eşarfa în jurul gâtului iar după o oră a strănutat şi ... i-a revenit auzul. Medicul ne spusese că poate după o lună va auzi mai bine şi că va mai fi nevoie de un tratament cu infiltraţii. L-am sunat pentru a-i da vestea şi nu a putut decât să râdă şi el de bucurie şi de uimire. Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru însănătoşire, sfântului Arsenie Boca care a ascultat rugăciunile buniciilor !! Şi nu uitaţi să credeţi din tot sufletul în ajutorul Bunului Dumnezeu şi al sfinţiilor săi. Doamne ajută!!

  • sorin cosmaPostat la 2012-04-30 21:22

    Lung e drumul pana la tine parinte si anevoios dar am sa ajung intr-o zi si am sa iti multumesc

  • Cladiu PopPostat la 2012-01-03 20:03

    Exista minuni, credeti-ma...Va dau exemplul meu real. In 2001 am terminat facultatea...fiind foarte tanar am crezut ca pot face orice vreau fara sa tin cont de Dumnezeu....mi se parea ca pot sa mut si muntii din loc. Datorita greselilor mele, am primit niste palme de la divinitate si m-am imbolnavit fff tare. Am crezut ca nu mai scap. Cinci ani am dus boala pe picioare. Nici sa ma rog nu mai puteam. Cu ajutorul parintilor mei care s-au rugat fff mult si au dat rugaciuni pe la diverse manastiri am inceput sa ma insanatosesc. Mi-au trebuit alti 5 ani pana m-am refacut complet. A fost un calvar, nu-i doresc nimanui. Am inceput si eu sa ma rog, asa cum stiam eu. In plina criza, am intrat in afaceri iar cu ajutorul rugaciunilor mele, Dumnezeu m-a ajutat sa-mi cresc propria firma si sa am 132 angajati. Firma e in ascensiune si e foarte bine cotata pe piata. Secretul e acela ca aproape zilnic rostesc diverse acatiste (al Maicii Domnului, al Sfintei Treimi, al Cuviosului Arsenie Boca, al lui Fanurie, al lui Nectarie) si tin posturile de peste an. Orice ii cer lui Dumnezeu in rugaciune, imi da....credeti-ma....De foarte multe ori plang, cand vad, ca dupa ce ma rog lui Dumnezeu si ii cer sa-mi indeplineasca o dorinta, mi se indeplineste dorinta aproape imediat.... Apropo, cei care aveti posibilitatea, mergeti pe la diverse locuri sfinte, unde odihnesc mari sfinti parinti sau unde se afla icoane facatoare de minuni. Eu de exemplu, in prima zi a anului 2012, pe 1 ianuarie am fost la manastirea Prislop (jud. Hunedoara) la mormantul Preacuviosului Parinte Arsenie Boca, facator de minuni. (Daca va rugati cu lacrimi si va inchinati din toata inima la mormantul parintelui Arsenie Boca, parintele se va ruga pentru voi sa va indeplineasca Dumnezeu cererea...Credeti-ma ca foarte multi oameni si-au gasit acolo dezlegarea la diverse probleme pe care le aveau...boala, lipsa serviciului, certuri in familie, casatorie etc. Am ramas uimit cat de multe persoane au venit din toata tara pe 1 ianuarie...va dati seama ce este in restul zilelor de peste an. In final, va zic doar atat: orice problema ati avea, nu deznadajduiti, rugati-va neincetat asa cum puteti sa o faceti, rugati si pe altii din familiile voastre sa se roage pentru voi, iar Dumnezeu va primi rugaciunile voastre si va va rezolva problemele cu care va confruntati. Nu uitati sa multumiti apoi Domnului si sa spuneti si altora despre ajutorul pe care vi l-a acordat Dumnezeu. Dumnezeu sa va binecuvinteze.

  • Nicu BPostat la 2011-02-12 22:24

    Eu ,datorita ajutorului Bunului Dumnezeu ,sant unul dintre cei care au avut minunata ocazie sa ajunga la Manastirea Prislop la Mormantul Parintelui Arsenie. Atata pace si liniste sufleteasca nu am gasit niciodata nicaieri !!! De asemenea ajutorul Parintelui m-a insotit din acel moment si vine de cate ori il cer !!! ...Convingeti-va singuri !!! ...Merita orice sacrificiu !!!

  • SORIN MUNTEANPostat la 2010-02-05 12:53

    multumesc celor care dau viata minunilor cotidiene

  • NICOLAE CIUFUPostat la 2009-12-21 14:57

    Ceva magnific m-a lasat cu totul inpresionat despre acest parinte ARSENIE BOCA care eu un muritor de rand si un pacatos ce sant l-as putea numii SF-UL ARSENIE BOCA.Cu orice pret intr-o zi vreau sa ajung la mormantul parintelui.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.