Parintele Arhimandrit Ciprian Pyzhov a fost un cunoscut pictor iconar si duhovnic de origine rusa.
Chiril Dimitrievich Pyzhov s-a nascut in Sankt Petersburg pe 20 iulie 1904. La scurt timp, tatal sau, Dimitri Mikhailovich Pyzhov, a fost numit intr-o functie de conducere in localitatea Bezhetsk din regiunea Tverskaya. Aici, in 1912, va trece la cele vesnice mama lui Chiril, Alexandra Konstantinova. Mama sa absolvise Scoala de Pictura si Sculptura din Moscova. Aceasta a lucrat in atelierele unor artisti rusi precum Makovsky, Polenov, Perov. mama sa a mostenit talentul de la tatal ei care absolvise Academia de Arta din Florenta.
Dupa Revolutia din Februarie, Dimitri Mikhailovich si cei trei fii, Evghenie, Chiril si Gheorghe (ulterior Ieromohaul Grigorie), s-au mutat la Petrograd, unde au indurat foamea si frigul. Spre sfarsitul anului 1918, s-au mutat in Shchigri in regiunea Kursk.
Asteptand sosirea Armatei Albe, acestia s-au indreptat catre Simferopol. Aici, la varsta de 15 ani, Chiril s-a inrolat in armata ca voluntar si a fost trimis pe front. Da atunci a suferit toate consecintale inscrierii in Armata Voluntara - evacuarea si mutarea in Gallipoli. Aici, Chiril a urmat Scoala Militara Alexandrov, unde a studiat vreme de trei ani pana la demolarea acesteia in 1923.
Apoi Chiril va merge in Franta pentru a-l intalni pe fratele sau mai mare. In Paris, Chiril a lucrat intr-un atelier in care erau confectionati cai de jucarie, apoi intr-o companie de designeri din cadrul Studioului rusesc de film “Albastross”, unde a participat la crearea filmului Don Quijote, cu Feodor Chaliapine in rolul principal. La scurt timp dupa ce Chiril s-a mutut in Paris, tatal si Gheorghe, fratele sau, i s-au alaturat.
Cei trei frati au inceput sa lucreze ca pictori. Acestia au urmat Scoala de pictura si desen Montparnasse, unde predau profesori din cadrul Scolii de Arte Frumoase.
Traind in Paris, Chiril s-a imbolnavit de tuberculoza si a fost sfatuit sa se mute intr-o localitate din partea de sud a Frantei. O firma de design l-a trimis pe Chiril ca expert la reprezentanta acesteia aflata pe Riviera. In scurt timp si-a recapatat sanatatea si a inceput sa decoreze case.
“Ma gandeam la casatorie”, scrie Parintele Serafim in memoriile sale, “insa de fiecare data cand se ivea o ocazie, o mana nevazuta ma tinea la distanta”.
In Nisa, Chiril a trait alaturi de fratele sau, Ieromohaul Grigorie. Chiril a devenit un enorias fervent al parohiei pastorite de Parintele Alexander Elchaninov. Sub influneta sa, Chiril s-a dedicat studiului credintei ortodoxe si a inceput sa simta o chemare deosebita fata de Biserica si slujbele bisericesti. A inceput sa studieze tehnica pictarii icoanelor cu un elev al artistului Sofronov.
In vara anului 1932, Ieromohaul Sava Struve a sosit in Nisa pantru a strange donatii pentru Manastirea Ladomirovo. Parintele Sava i-a aratat fotografii ale Manastirii, care au trezint in Chiril dorinta de a ajuta la distribuirea publicatiilor ei.
“Cea mai buna cale de a ajuta manastirea este sa mergi acolo si sa-ti pui in lucrare abilitatile”, i-a raspuns parintele Sava.
“Am spus ca va fi dificil, deoarece nu aveam un pasaport international, insa Parintele Sava s-a oferit imediat sa scrie o cerere catre Armandritul Vitalie pentru a ma accepta ca frate, si pentru a-mi trimite o invitatie. Parintele Sava a adaugat ca pot picta frescele din noua biserica, daca mi-ar placea, si i-am rapsuns ca mi-ar placea sa incerc... Astfel soarta mea a fost hotarata”, relateaza Parintele Ciprian.
In iarna anului 1933, inainte de Nasterea Domnului, in timp ce se apropia de orasul Ladomirovo, Chiril avea sa vada prima biserica ce urma a fi pictata de catre el. Pictura a fost finalizata in 1934.
In acea toamna, Episcopul Vitalie l-a tuns pe Chiril rasofor, “pentru pictarea bisericii noastre”. Tunderea in monahism a avut loc in 1937, iar in 1938, monahul Ciprian a fost hirotonit ierodiacon. In 1940, Mitropolitul Anastasie, venind din Yugoslavia, l-a hirotonit pe parintele Ciprian ieromonah.
In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial obstea manastirii s-a mutat in Berlin, unde a infiintat un asezamant intr-o casa aflata in ruine.
Parintele Ciprian, suferind de pneumonie, a fost trimis pentru un timp la un asezamant al carui staret era Arhimandritul Ioan Shahovskoy. Exodul calugarilor a continuat din Berlin la Geneva si, intr-un final, Parintele Ciprian avea sa afle destinatia finala a peregrinarilor sale - Manastirea Sfanta Treime din Jordanville.
“Primele mele zile in Manastirea Sfanta Treime”, isi aminteste parintele Ciprian, “mi-au amintit de primele zile la Manastirea Ladomirovo din Rusia carpatina; insa acest sentiment nu a durat mult. In curand a fost inaugurat un atelier de pictura. In fratele Nicoale, care a fost tuns cu numele Alipie, in amintirea pictorului iconar de la Pecerka, am aflat un ajutor de nadeje, atat in atelier, cat si in ascultari”.
In 1946 a inceput construirea bisericii din caramida inchinata Sfintei Treimi. In 1950 biserica a fost finalizata si sfintita de catre Mitropolitul Anastasie. Pictarea interiorului bisericii a fost de asemenea finalizat la timp pentru sfintire. Dupa aceasta a inceput construirea ansamblului ce cuprindea pangarul, birouri si magazia.
“O mica biserica inchinata Adormirii Maicii Domnului a fost construita in cimitirul manastirii dupa planurile lui V. Glinin, si de asemenea decorata de pictorii iconari ai manastirii.
Parintele Ciprian a mai pictat numeroase biserici in SUA dar si in Europa (Luxemburg, 1982). In 1988 acesta a finalizat frescele Bisericii Sfantul Vladimir din Jackson, New Jersey.
Parintele Ciprian a format numerosi ucenici, ca maestru iconar, iar ca duhovnic, a povatuit numerosi fii duhovnicesti.
A trecut la cele vesnice in 2002, fiind inmormantat intr-o cripta aflata sub altarul Catedralei Manastirii Sfanta Treime.
Radu Alexandru
-
Pictarea icoanelor
Publicat in : Religie -
Sfantul Cuvios Lazar Zugravul
Publicat in : Vietile sfintilor -
Cuvant despre zugravirea de icoane
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.