Fericitul Bătrân, Arhimandritul Epifanie Teodoropoulos, s-a născut în satul Vurnazion din Kalamata, pe data de 27 decembrie 1930.

Era copilul unei familii nobile şi înstărite, fiind în acelaşi timp, în cadrul familiei sale numeroase, primul băiat născut în acea generaţie. In consecinţă, toate rudele lui, începând cu bunicul din partea tatălui, s-au dedicat trup şi suflet educaţiei lui, arătându-se excesiv de protectori faţă de el. Insă comportamentul lor nu a influenţat negativ caracterul tânărului Eteocle (căci acesta era numele lui lumesc), care fusese «ales» de Dumnezeu «din pântecele mamei» lui. Eteocle L-a urmat pe Mântuitorul Hristos din fragedă pruncie, fiind atras de evlavia autentică a două femei deosebit de cuvioase, cu viaţă ascetică: bunica şi mătuşa lui (adică mama tatălui său şi sora acestuia).

El a urmat exemplul lor, cel bineplăcut Domnului.

După ce şi-a terminat studiile primare şi gimnaziale la Kalamata, în perioada dificilă a Ocupaţiei şi a distrugătorului război civil care i-a urmat, s-a înscris la Facultatea de Teologie la Universitatea din Atena. Fiind foarte inteligent şi iubitor de învăţătură, nu s-a mărginit la asimilarea cursurilor de teologie, ci pe durata studiilor sale universitare a cercetat în profunzime Sfânta Scriptură şi scrierile Părinţilor Bisericii şi, în paralel, a citit operele filosofilor şi scriitorilor antici, ale literaţilor greci şi străini din Evul mediu şi din epoca modernă, precum şi lucrările istoricilor, cercetătorilor, apologeţilor şi ale altor intelectuali, şi, bineînţeles, s-a informat şi asupra realităţii contemporane, prin intermediul ziarelor cotidiene şi al revistelor. In plus, a audiat şi la alte facultăţi cursuri care îl interesau (de pildă, la Facultatea de Drept, la Facultatea de Filosofie şi la Facultatea de Medicină), trăind, acţionând, discutând şi foarte curând impunându-se prin valoarea sa printre colegii lui de facultate.

La puţine luni după ce a împlinit vârsta de 25 de ani, Dumnezeu i-a îndeplinit dorinţa din copilărie de a deveni cleric. A fost hirotonit diacon „într-o zi obişnuită din cursul săptămânii şi într-un cerc foarte restrâns", potrivit celor consemnate în epistola sa. Aproximativ cinci ani mai târziu, adică după ce a împlinit 30 de ani, a fost ridicat la rangul de preot şi „din nou (hirotonia s-a desfăşurat) într-o zi din cursul săptămânii", cu „un număr minim de invitaţi (!)",după cum scrie el însuşi. Se cuvine să menţionăm că niciodată nu i-a trecut prin minte să încalce câtuşi de puţin Canoanele Bisericii noastre creştin-ortodoxe şi în niciun caz ca să obţină „înlesniri" pentru sine însuşi ori să beneficieze de un tratament „preferenţial". Aşa se explică faptul că, în pofida tuturor presiunilor greu de suportat, pe care prietenii lui mitropoliţi şi alţii le-au făcut asupra lui, nu a căzut în ispita de a fi hirotonit preot înainte de împlinirea vârstei stabilită de Sfintele Canoane.

In calitate de cleric a slujit cu conştiinciozitate Biserica lui Hristos vreme de exact 33 de ani (pe data de 9 noiembrie 1956 a fost hirotonit diacon, iar pe data de 10 noiembrie 1989 a adormit întru Domnul) şi roadele slujirii lui în via Domnului au fost bogate şi „pline de must". Le menţionează pe scurt şi cu o mare delicateţe în memorabila epistolă cuprinsă în această carte. Vreau doar să subliniez că Dumnezeu l-a învrednicit să-şi împlinească „ambiţia" şi sfânta lui dorinţă din copilărie de a deveni cleric şi de a sluji în mod dezinteresat şi cu toată puterea sa Biserica creştin-ortodoxă şi turma cuvântătoare a Mântuitorului Hristos, spre slava Preasfântului Său Nume. Pe deasupra, Dumnezeu l-a binecuvântat: - să clădească în satul său natal, Vurnazion, din Messinia , o Sfântă Biserică cu hramul sfântului său ocrotitor , al cărui nume l-a purtat cu vrednicie, în calitatea sa de cleric: Sfântul Epifanie, Episcop de Constanţia (Salamina) în Cipru, şi -să întemeieze în regiunea Trizinei istorice o Sfântă Sihăstrie pentru bărbaţi, închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu celei pline de Dar, zid şi întărire a celor ce duc o viaţă feciorelnică şi cuvioasă.

Inţelepciunea nemărginită a lui Dumnezeu, a Cărui «putere se desăvârşeşte în slăbiciune», a îngăduit ca lucrarea multilaterală şi demnă de admiraţie a fericitului Bătrân Epifanie să se înfăptuiască în toiul a felurite încercări, cauzate în principal de multele şi gravele lui boli trupeşti, despre care voi vorbi mai pe larg în anexă. In acest punct, pentru a întregi această biografie concisă, precizez că în anul 1982 s-a îmbolnăvit de cancer la stomac, a fost operat de două ori (în decembrie 1982 şi în aprilie 1988) şi, fără a se lăsa încovoiat de acel calvar şi de greaua suferinţă, s-a săvârşit întru Domnul, încredinţându-şi sfântul suflet în mâinile Preadulcelui Iisus la ora patru după-amiaza, pe data de 10 noiembrie 1989.

Fie ca binecuvântările şi rugăciunile lui să ne însoţească şi să ne călăuzească spre a ne afla şi noi alături de el în ceata Drepţilor, unde ne aşteaptă.

Despre evitarea rangului de arhiereu. Marturisire de taina catre un fiu duhovnicesc, Editura Egumenita

Cumpara cartea "Despre evitarea rangului de arhiereu"


Din invataturile parintelui Epifanie Theodoropulos

– Ai făcut ce am vorbit? Ai dat la săraci milostenie?

– Părinte, nu ţi-am spus că le las prin testament?

– Nu o să le laşi, îţi spun.

– Ba le las!

– Te lasă averile pe tine, nu le laşi tu! Atunci când mori, te vor lăsa.

Vrei să-ţi dovedesc că te lasă? Eu, ca duhovnic al tău, îţi îngădui să le iei cu tine. Poţi să le iei cu tine în viaţa cealaltă?

– Nu…

– Ei, atunci, ce tot îmi spui că o să le laşi? Dacă ai copii, o să le laşi lor. Întrucât nu ai copii şi nepoţii îţi sânt bine aranjaţi, şi nu vrei să le laşi lor, cuiva trebuie să le laşi. Într’un scop de binefacere. Vrednică îţi va fi plata. Fii atent la ceva mult mai bun. Păstrează acum puţine, atât cât îţi sânt de trebuinţă, iar celelalte dă-le, binecuvântatule, ca să ai şi tu bucuria dăruirii şi pentru ca unii oameni să fie ajutaţi.

În sfârşit, a fost convins şi a dat încă din timpul vieţii o mare parte din averea sa unei instituţii filantropice. Cred că acum este în Împărăţia cerurilor.

Aşadar, cine dintre noi poate lua ceva cu el? Câţiva metri de pământ sânt tot ce va primi şi cel mai bogat, şi cel mai sărac dintre oameni. În ce-l priveşte pe cel bogat, va avea parte în plus de un mormânt impunător, în timp ce săracul nu va avea decât o cruce simplă de lemn. Nici o altă deosebire nu există între cei doi. Moartea este egalizatorul tuturor, ne face pe toţi la fel. De aceea spune imnograful în slujba înmormântării: „Şi am văzut oase goale şi am zis: Oare cine este împăratul… sau păcătosul?” Oasele sânt la fel. Nu poţi distinge dacă sânt oase de împărat, de ostaş, de drept, de păcătos sau de sărac; nimic nu se mai deosebeşte.

Sursa: Ahimandritul Epifanie Theodoropulos, Toata viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, editura Predania, Bucureşti, 2010

 

.