Parintele ieroschimonah Vichentie Malau este unul dintre cei mai mari parinti duhovnici care au trait si s-au nevoit in manastirile nemtene. Nascut in anul 1887, intr-o localitate din judetul Neamt, si trecut la cele vesnice in anul 1945, parintele Vichentie Malau a dus o viata sfanta, lasand in urma o mana de ucenici cu vietuire inalta, unul dintre acestia fiind chiar parintele Cleopa Ilie, de la Manastirea Sihastria.
Parintele Vichentie Malau s-a nevoit, in post si rugaciune, la Manastirea Secu. Aflata in comuna Vanatori, judetul Neamt, aceasta manastire isi are inceputul candva in jurul anului 1500, cand pe valea paraului Secu vietuiau mai multi sihastri. In anul 1530, sub indrumarea ieroschimonahului Zosima, de la Manastirea Neamt, sihastrii din zona vor intemeia un schit smerit. Domnitorul Petru Rares (1527-1546) cladeste biserica schitului lui Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii.
Crescand obstea schitului, in secolul al XVII-lea, evlaviosul Nestor Ureche, vornicul Tarii de Jos, tatal cronicarului Grigore Ureche, impreuna cu sotia sa, evlavioasa Mitrofana, ctitoreste actuala manastire din piatra, in forma de cetate, cu ziduri si turnuri fortificate. Biserica cea mare, zidita in centrul curtii interioare, a fost construita in anul 1602, intre 7 iunie si 5 octombrie.
Parintele Vichentie Malau (1887-1945)
Parintele ieroschimonah Vichentie Malau s-a nascut in anul 1887, in satul Ghidion, comuna Stanita, judetul Neamt. Parintii sai vor primi de la Dumnezeu trei copii, un baiat si doua fete. In anul 1894, pe cand tanarul Vasile (viitorul monah Vichentie) avea numai sapte ani, parintii sai au intrat amandoi in viata monahala, impreuna cu cei trei copii ai lor. Astfel, tatal il va lua pe baiat si va merge in obstea monahala din Manastirea Secu, iar mama le va lua pe cele doua fete si vor merge in obstea monahala din Manastirea Varatec.
In anul 1895, tatal si fiul pleaca in Sfantul Munte, unde vor petrece in nevointe si rugaciuni neincetate vreme de unsprezece ani. In aceasta perioada, cei doi se vor intari duhovniceste langa cei mai mari parinti duhovnici ai Muntelui Athos.
In anul 1906, cei doi se reintorc la Manastirea Secu, iar in anul 1912 sunt tunsi in monahism. In urma tunderii in monahism, tatal este numit Dometian, iar fiul este numit Vichentie. Intrand in obstea de la Manastirea Varatec, mama monahului Vichentie este numita Migalusa, iar sora cea mare a acestuia este numita Epraxia.
In anul 1915, dupa trei ani de la imbracarea vestmantului ingeresc, monahul Vichentie este hirotonit ieromonah, fiind numit mai apoi eclesiarh si duhovnic al manastirii sale de metanie. Intre anii 1916-1918, el este trimis ca preot sanitar, la spitalele de raniti. Mai tarziu, intre anii 1927-1928, parintele Vichentie Malau este ales staret al Manastirii Secu, dupa care, intre anii 1928-1940, el activeaza ca preot slujitor si duhovnic al maicilor, in Manastirea Agapia.
In anul 1940, parintele Vichentie este transferat ca preot misionar la Manastirea Vasiova, in judetul Caras Severin, unde sta pana pe 13 iulie 1945, cand se muta la Domnul. In luna februarie a anului 1953, ramasitele sale pamantesti sunt aduse in Manastirea Secu; ele vor fi asezate mai intai in cimitirul manastirii, iar mai apoi in Paraclisul Adormirea Maicii Domnului, din incinta manastirii. Aflat in turnul sud-estic al ansamblului monahal de la Manastirea Secu, acest paraclis a fost construit in anul 1640, de catre ieromonahul Ghedeon, egumenul de atunci al manastirii.
In paraclis se pastreaza doua racle, maiestros sculptate in lemn, in care sunt asezate trupurile a doi mari duhovnici ai locului: ieroschimonahul Vichentie Malau (1887-1945) si ieroschimonahul Antim Gaina (1894-1974). Pentru inalta lor viata duhovniceasca, acesti doi mari duhovnici sunt cinstiti ca sfinti de catre monahii din obste si de catre pelerinii evlaviosi.
Pe stranile din acest paraclis, Cuviosul Vichentie Malau a scris, cu mana sa, urmatoarele patrusprezece cugetari: "Omul rau e cu desavarsire rau cand se preface ca e bun. O constiinta fara Dumnezeu e ca un tribunal fara judecatori. A nu te mania niciodata e semn de mare intelepciune. Mania e o scurta nebunie. Lenesul e frate cu cersetorul. Trandavia e mama tuturor pacatelor. Durerea este o invatatura. In anii durerii am invatat sa ma rog. A ponegri pe altul e cea mai mare crima. Altora sa ierti totdeauna, tie niciodata. Din faptele tale vei fi judecata, sluga vicleana. O camera fara carti e ca un trup fara suflet. Acel ce stie sa induioseze, stie tot. Nimic nu e mai liber decat cugetarea."
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Parintele Visarion de la Clocociov
Publicat in : Parinti -
Parintele Evghenie de la Ciolanu
Publicat in : Parinti -
Parintele Rafail Noica
Publicat in : Parinti -
Preasfintitul Ioan Mihaltan
Publicat in : Parinti -
Parintele Iulian de la Prodromu
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.