Patriarhul Pavle al Serbiei este unul dintre cei mai de seama patriarhi pe care i-a avut Biserica Ortodoxa in ultimele secole. Nascut in data de 11 septembrie 1914, intr-un sat din actuala Croatie, si trecut la cele vesnice in ziua de 15 noiembrie 2009, la varsta de 95 de ani, patriarhul Pavle a infatisat lumii prin viata sa un chip desavarsit de smerenie si dragoste de Dumnezeu.
Patriarhul Pavle al Serbiei
Patriarhul Pavle al Serbiei s-a nascut in ziua de 11 septembrie 1914, in localitatea Kucanci, aflata pe atunci in Austro-Ungaria, iar astazi in Croatia. Inca de mic, Goiko Stoicevici, dupa numele sau de mirean, a ramas orfan de amandoi parintii, fiind crescut de o matusa.
La vremea potrivita, tanarul Goiko a urmat cursurile Seminarului Teologic din Sarajevo, iar mai apoi pe cele ale Facultatii de Teologie din Belgrad. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, tanarul teolog se va retrage la Manastirea Sfanta Treime, din defileul Ovcar Kablar. Dupa anul 1945, el se refugiaza in Belgrad, unde se angajeaza in diferite slujbe, pentru a se intretine, lucrand mai ales in constructii.
In anul 1946, la varsta de 32 de ani, tanarul Goiko imbratiseaza viata monahala, intrand in manastirea inchinata Bunei Vestiri, din defileul Ovcar Kablar, unde va si ramane, pana in anul 1955. La scurt timp dupa ce a fost tuns in monahism, parintele Pavle a fost hirotonit ierodiacon. El va sluji si in Manastirea Raca. In anul 1954, el a fost hirotonit ieromonah si randuit protosinghel, iar in anul 1957 a fost hirotesit arhimandrit.
Tot in aceasta perioada, parintele Pavle a slujit in Seminarul din Prizren, predand limba greaca si muzica psaltica. Potrivit marturiei unui fost elev, ieromonahul Pavle nu aprindea focul niciodata in chilia sa, nici macar in cele mai aspre zile de iarna, cota sa de lemne impartind-o elevilor. De multe ori, parintele Pavle se trezea inaintea tuturor si aprindea focul in toate sobele din clasele de studiu.
Intre anii 1955-1957, ieromonahul Pavle a urmat studiile postuniversitare, la Universitatea din Atena. Intorcandu-se acasa, arhimandritul Pavle a fost ales episcop de Raska si Prizren, in regiunea Kosovo. Mai apoi, el a fost ales arhiepiscop de Peci si mitropolit de Belgrad si Karlovat.
Ajuns episcop, fericitul Pavle s-a implicat activ in apararea poporului sarb, scriind si avertizand lumea despre actualul exod al sarbilor din Kosovo, despre atacurile albanezilor asupra manastirilor sarbe, despre necinstirea calugaritelor si vandalizarea cimitirelor sarbe din Kosovo. Pentru aceasta, in anul 1989, el a fost batut de cativa tineri albanezi, pe cand se afla in Kosovo. Desi ranile sale au necesitat aproape trei luni de spitalizare, el a refuzat categoric sa depuna plangere impotriva acelora.
Pe cand fericitul Pavle era episcop de Raska si Prizren, episcopia respectiva avea doar un automobil vechi, folosit mai ales pentru transporturi in interesul Bisericii. Prea rar se folosea de acea masina, de cele mai multe ori preferand sa mearga pe jos. Pentru smerenia sa, el era numit "sfantul care merge pe jos". Fiind intrebat de ce nu si-a luat niciodata un automobil, ca toti ceilalti episcopi si patriarhi, fericitul Pavle a raspuns: "Nu-mi voi cumpara pana cand fiecare camin albanez si sarb din Kosovo si Metohia nu va avea o masina."
In data de 1 decembrie 1990, vrednicul arhiepiscop Pavle de Peci a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe, in urma retragerii patriarhului Gherman, care era grav bolnav. Alegerea sa in slujirea de patriarh a avut loc printr-o metoda apostolica, tragandu-se la sorti dintre trei alesi. Dintre cei trei mitropoliti propusi, el era singurul care nu isi dorea aceasta slujire, socotindu-se nevrednic pentru o asemenea cinste. Dumnezeu a randuit sa fie ales fericitul Pavle.
Dupa alegerea sa, adresandu-se Sfantului Sinod, patriarhul Pavle a spus: "Puterile mele sunt mici si voi o stiti. Eu nu nadajduiesc in ele. Nadajduiesc in ajutorul vostru si in ajutorul lui Dumnezeu, prin care El m-a sustinut pana astazi. Sa fie spre slava lui Dumnezeu si spre folosul Bisericii Lui si a incercatului nostru popor, in aceste dificile vremuri."
Slujba de intronizare a avut loc in Biserica Sfantul Mihail, din Belgrad, in ziua de 2 decembrie 1990, iar in Patriarhatul Peci, vechiul scaun al Bisericii Sarbe, in ziua de 22 mai 1994. In ziua intronizarii sale, fericitul Pavle a spus: "Suindu-ma in tronul Sfantului Sava, ca cel de-al 44 patriarh al Serbiei, nu am nici un program pentru misiunea patriarhala; programul meu este Evanghelia lui Hristos, frumoasa ei vestire despre Dumnezeu, care este cu noi, si despre Imparatia Lui, care este inauntrul nostru, atata vreme cat Il primim, prin credinta si prin iubire."
Patriarhul Pavle refuza sa primeasca salariul cuvenit, multumindu-se numai cu o modesta pensie, primita ca fost episcop de Raska si Prizren. Pentru marea sa smerenie, patriarh fiind, nu se sfia sa isi coasa mantia si sa isi repare singur incaltamintea. Ce mai ramane din pensie, el impartea celor nevoiasi. In anul 1962, cand niste episcopi au cerut sa li se mareasca salariile, patriarhul a spus: "Dar de ce, de vreme ce nu suntem in stare sa cheltuim nici ceea ce am avut pana acum?!"
In toate calatoriile sale, patriarhul mergea cu autobuzul si pe jos, refuzand adesea a fi condus cu masina. Odata, in plina vara, diaconul sau s-a aratat ingrijorat de lumea imbracata indecent din autobuz, cerand patriarhului sa mearga cu masina. La aceasta, fericitul Pavle a spus: "Stiti, parinte, fiecare vede ceea ce doreste!"
Dupa ce lua masa, nu lasa sa se arunce nici macar o faramitura de paine, adunand cu atentie totul, desi avea cine sa faca ordine. Spunea ca hrana a fost facuta cu energia dumnezeiasca, prin razele Soarelui, si pomenea cuvintele Mantuitorului, cand a spus sa se adune toate faramiturile care au ramas dupa minunata hranire a celor cinci mii de oameni, cu doi pesti si cinci paini.
In cadrul slujirii sale patriarhale, fericitul Pavle a inaltat si a restaurat numeroase biserici ortodoxe, a pus capat schismei din Biserica Ortodoxa Sarba, a facut vizite canonice in aproape toate Bisericile locale si i-a intampinat pe toti intaistatatorii lor, dimpreuna cu delegatiile lor, a vizitat toate eparhiile sarbesti din Europa, America, Australia si fosta Iugoslavie si a reusit sa scrie si cateva carti teologice foarte insemnate.
Preafericitul Pavle a fost internat in spital in iarna anului 2007, prezentand probleme de inima si embolie pulmonara (pneumonie). Petrecand in spital aproape un an, in luna octombrie 2008, patriarhul a cerut Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe sa ii aprobe retragerea din functie, insa Sinodul nu a refuzat acest lucru, hotarand ca va ramane patriarh pana la moarte. Acelasi lucru a fost hotarat de Sfantul Sinod si in sedinta din data de 17 mai 2009. Cata vreme a stat in spital, ca si inainte, patriarhul Pavle s-a impartasit zilnic si a citit din Molitfelnic si din Sfanta Scriptura.
Preafericitul Pavle, arhiepiscop de Peci, mitropolit de Belgrad si Karlovat si patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe a trecut la Domnul in ziua de 15 noiembrie 2009, duminica, in Spitalul Militar Universitar din Belgrad, dupa ce s-a impartasit. Guvernul Serbiei a stabilit trei zile de doliu national in memoria patriarhului Pavle.
Trupul sau a fost asezat in Catedrala Sfantul Mihail, din Belgrad. Odata asezat in biserica patriarhala, zeci de mii de oameni au putut sa vina si sa ia ultima binecuvantare de la vrednicul patriarh, sarutandu-i mana. Potrivit dorintei patriarhului, oamenii au fost rugati sa nu depuna coroane de flori, ci sa aprinda o lumanara, iar restul de bani sa ii doneze bisericii inchinata Sfantului Sava al Serbiei, pentru finalizarea lucrarilor.
Sfanta Liturghie a fost savarsita in Biserica Sfantul Mihail, in ziua de 19 noiembrie, avandu-l ca protos pe patriarhul ecumenic Bartolomeu, iar slujba de inmormantare a fost savarsita in curtea Catedralei Sfantul Sava.
Patriarhul Pavle al Serbiei a fost inmormantat in ziua de 19 noiembrie 2009, in curtea Manastirii Rakovica, aproape de biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail, aflata nu departe de Belgrad. In acelasi loc a fost inmormantat si patriarhul Dimitrie al Serbiei, trecut la cele vesnice in anul 1930.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Patriarhul Pavle - Un trai simplu si modest
Publicat in : Parinti -
Interviu cu Patriarhul Pavle al Serbiei
Publicat in : Interviuri -
Interviu cu Patriarhul Pavle al Serbiei
Publicat in : Interviuri
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.