DUMINICA A VI-A DIN POST - a Floriilor

ENTUZIASM SI CRIMA
“Dreptmaritori crestini,
Sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim evoca un eveniment pe cat de plin de entuziasm, pe atat de neinteles de cei ce au participat la el. Aceasta s-a petrecut dupa ce Maria, sora lui Lazar, L-a uns pe Mantuitorul Hristos cu mir de mult pret, pregatindu-L astfel pentru patimi si moarte, si pe cand Lazar, care fusese inviat din morti, era “cautat” de catre iudei pentru a fi omorat. (In.12, 3-10).

Domnul Hristos i-a trimis pe ucenicii Sai, pe cand Se apropia de Betfaghe, spunandu-le: “Mergeti in satul dinaintea voastra si, intrand in el, veti gasi un manz legat (…) dezlegandu-l, aduceti-l la Mine. Si daca va va intreba cineva: Pentru ce-l dezlegati?, veti zice asa: Pentru ca Domnul are trebuinta de el” (Lc.19, 30-31).

Ucenicii I-au adus asinul si, punandu-si hainele lor peste el, Hristos a urcat pe asin si astfel a intrat pentru ultima oara in Ierusalim. Si I-au iesit intru intampinare locuitorii cetatii, purtand in maini ramuri de finic si strigand cu totii cu mare bucurie: “Osana, Fiul lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Mt. 21, 9)

Si isi asterneau hainele lor pe cale, ovationandu-L intr-o atmosfera de mare bucurie, ca aceasta pe care o traim si noi pana astazi la acest praznic.

Iubiti credinciosi,
De ce am spus ca evenimentul acesta nu a fost inteles de cei care l-au creat si unde este “disonanta” la acest praznic, pe care cu totii il sarbatorim cu atata bucurie, fapt pentru care Sfintii Parinti au si randuit ca astazi sa se faca dezlegare la peste? Ei bine, priviti cu atentie icoana Intrarii Domnului in Ierusalim si observati bucuria celor care fluturau ramuri si-si aruncau hainele la pamant ca sa treaca Hristos peste ele, adresandu-I ovatii imparatesti! Priviti icoana si vedeti disonanta: Hristos nu participa la bucuria lor! Desi era un triumf, pentru ca oamenii Il primeau ca pe un rege, stiind ca provine din familia imparateasca a regelui David, si era apogeul misiunii Sale pamantesti, cu toate acestea, uitati-va si vedeti ca Domnul nu raspunde acelui entuziasm. Oamenii erau insufletiti de mare bucurie si speranta, iar El pare trist si singur.

De ce? Pentru ca stia ca bucuria aceea va fi de scurta durata, caci inca de a doua zi, aceiasi oameni care Il ovationau si Il primeau ca pe un rege, aveau sa-L paraseasca unul cate unul si sa-L lase singur in fata mortii. Pana si ucenicii Lui, pana si Petru, verhovnicul Apostolilor, si acesta se va lepada, si inca de trei ori si cu juramant ca nu-L cunoaste – pe El, pe care-L slujise trei ani si jumatate (In. 18, 25-27).

De ce mai era trist Hristos? Mai era trist si pentru ca oamenii acestia care-L primeau cu atata bucurie, de fapt nu-L intelesesera. Ce credeau ei si care era motivul entuziasmului lor? Hristos a protestat intr-un fel fata de atmosfera aceea; s-a desolidarizat de primirea lor, prin faptul ca a ales sa intre in Ierusalim nu asa cum o faceau in vremea aceea regii si imparatii, purtati in lectica si flancati de ostasi. A intrat calare pe un manz de asina, ca sa arate ca nu intelege sa cada in capcana de a primi sa fie rege, cata vreme nimeni nu intelegea ca El nu este rege pamantesc si ca nu vine nicidecum sa elibereze cetatea Ierusalimului din mana romanilor.

Daca veti cauta mai cu atentie sa intelegeti de unde schimbarea de atitudine la locuitorii Ierusalimului fata de El, de la “Osana” la “Rastigneste-L”, veti vedea ca evreii asteptau nu pe Hristos – Mesia Dumnezeu, Cel venit sa ridice pacatele lumii – ci un rege care, intrand in Ierusalim, sa nu se duca la templu, ca sa alunge pe vanzatorii de animale si pe schimbatorii de bani (Mt. 21, 12-13), ci la Pretoriu, ca sa alunge de acolo puterea romana ocupanta. Asteptau un “Izbavitor” care sa nu mearga maine, asa cum vom citi in evanghelia deniei de diseara, sa pedepseasca un smochin si sa-l usuce (Mt.21, 19) – si prin el pe poporul ales – ci sa ridice masele la lupta, pentru a pedepsi pe cotropitorii Tarii Sfinte. Este motivul pentru care Hristos nu S-a bucurat astazi, ci S-a desolidarizat de bucuria cu care Ierusalimul L-a primit.

Cu toate acestea, sarbatoarea de astazi este totusi praznic, iar Biserica, pentru a sublinia acest lucru si faptul ca iudeii L-au primit, chiar si fara a-L intelege, “ca pe Imparatul tuturor…” caci era Imparat, dar Imparat Ceresc – a randuit astazi dezlegare la peste. De ce? Aceasta, pentru ca Biserica a privit dincolo de Saptamana Patimilor, care va incepe sa ne intristeze pe toti de maine – a privit si priveste in continuare catre Inviere, chiar daca avea sa treaca mai intai prin Saptamana Mare, toate suferintele si patimirile Sale finalizandu-se, pana la urma, cu Invierea si biruinta Sa asupra confuziei din mintea iudeilor si asupra mortii. Si, ca sa intelegem cu totii ca venirea lui Hristos de astazi este, totusi, biruinta, s-a trecut peste mentalitatea confuza a iudeilor si, in perspective Invierii si a biruintei, Sfintii Parinti au trecut ziua aceasta in randul Praznicelor Imparatesti.

Dragii mei,
Din praznicul de astazi intelegem, asadar, ca trebuie sa ne bucuram, chiar daca bucuria ierusalmitenilor din vremea accea era una straina de adevar. Si mai intelegem ca nu avem voie sa fim atat de schimbatori si inconsecventi, precum contemporanii si conationalii lui Hristos, care astazi l-au ovationat, pentru ca peste doar cateva zile sa se faca partasi crimei abominabile cu acelasi entuziasm, strigand: ”Rastigneste-l! Rastigneste-l, Pilate, pentru ca ne-a inselat!” Intelegem sa-L primim pe Hristos cu bucurie in inimile si in viata noastra si ca, odata primit, sa-L pastram, iar nu sa-L tradam ca Iuda (Mt. 26, 25 si 47), ori sa ne lepadam de Dansul ca Petru (Lc.22, 54 – 62), nici sa-L parasim ca toti cei care Il slujisera pana atunci, dar L-au lasat singur in fata mortii. Sa pastram in suflet aceasta bucurie a zilei de astazi, sa fim consecventi fata de Hristos care este “Rege”, iar nu razvratitor al maselor impotriva romanilor, si “sa-L primim ca Imparatul” prin excelenta, Care a zis: “Imparatia Mea nu este din lumea aceasta”(In. 18, 36).

Sa parcurgem saptamana care ne sta inainte, a Patimilor, desolidarizandu-ne de toti acei care nu L-au inteles si nu Il inteleg nici astazi asa cum se cuvine pe Hristos!

Pentru aceia si pentru acestia din urma degeaba a predicat El trei ani si jumate; degeaba S-a revelat si a savarsit minuni nemaiauzite si neinchipuite, pentru ca tot nu L-au inteles si nu Il inteleg; I-au cerut peste doar cateva zile moartea, cu acelasi entuziasm cu care au fluturat astazi ramuri de finic si I-au adresat “osanale”. Sa-L primim, sa-L pastram si sa-L cinstim pe Hristos ca pe un Imparat al sufletelor noastre, sa ne pregatim pentru a intampina asa cum se cuvine Sfanta Inviere, Praznicul ridicarii Sale din mormant, inviind si noi si inoindu-ne sufletele noastre, fiinta noastra, viata noastra intreaga, Amin”.

 † Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor,

Predici la Duminicile de peste an, Slatina

• Intrarea Domnului in Ierusalim prevesteste Invierea Sa
  Publicat in : Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: