Copiii

Ei simt primii ca Cel Ce vine in Ierusalim acum, vine in numele Domnului. Ei simt sufletul curat al Domnului, inima lor bate dupa alte reguli decat ale fizicii inimii umane de pana atunci. „Osana, Osana“ este ritmul inimii care bate dupa Legea cea noua a Imparatiei celei noi. Si orice inima noua in Hristos masoara cu aceasta masura bucuria intampinarii Celui Ce vine in numele Domnului. Caci Floriile incep dintai prin inflorirea inimii pruncilor acestora, grabnic implinitori de gesturi prietenesti. Ce va fi fost in inima Lui, a Domnului, vazand dragostea copiilor si cunoscand rautatea din inima parintilor lor. Caci bucurosului acestuia Osana ii corespunde in timp, nu departe, hula adanca a tradarii lui Dumnezeu de catre oameni: „Rastigneste-L, rastigneste-L!“.

Intrarea in Ierusalim

Implinind cu totul Scriptura, Domnul intra in Ierusalim. Nu ca si cum n-ar fi intrat alta data, nu ca si cum n-ar sti ce Il asteapta la poarta de iesire din Ierusalim. Asemeni unei imprimaveriri, intrarea Domnului pe ulitele Orasului Sfant improspateaza sfintenia. Cine ne poate spune vreodata cati dintre pruncii acestia, pe care nu avem sa-i mai intalnim niciodata in descrierea autorilor Scripturii, caci ei nu fac parte din spectacolul nemilos al Calvarului lui Hristos, cati dintre ei, dar, nu vor fi, in timp, printre crestini. Oare nu cumva tocmai amintirea acestei fericite si luminoase petreceri a Domnului pe dinaintea lor le va fi dat multora din ei energia sa accepte invatatura cea noua si mantuitoare a crestinismului? Hristos nu vine doar sa implineasca legea, ci si s-o desavarseasca. Stiind gandurile celor maturi bucura pe copii, caci a unora ca acestora vestise ca este Imparatia ce o binevestise. Ca si cum ar fi stiut ca in toata istoria vinderii, arestarii, anchetarii, tradarii, rastignirii si mortii Sale, nu-i este ingaduit ochiului de copil sa priveasca.

Lumina

Grozavia Golgotei nu-i lectie sa fie primita de copii. Lor Hristos le face bucuria de a se prezenta ca Unul care este Lumina, bucurandu-i, intrand parca in jocul lor. Este pe lume vreun copil care sa nu se fi jucat de-a regele, de-a gazda unui rege? Asemeni unui frate mai mare ce pleaca in razboi, Domnul cauta sa faca un dar copiilor, fratilor mai mici. Floriile. Purtand in maini ramuri de finic, copiii nu-si desprind ochii de pe Chipul Sau. N-ati face la fel? Chipul pe care Hristos il lasa mostenire copiilor acestora, si prin ei noua, este acela al unui om bucuros, care-si duce bucuria implinirii vocatiei sale pana la capat. E bucuria pe care au mostenit-o martirii cand erau dusi la moarte crunta. E bucuria mirilor ce-si asuma crucea casniciei, cu responsabilitate si cucernicie. E bucuria mamelor ce nasc si a tatilor ce-si asteapta in pragul vietii copii care sa le mosteneasca surasul. E bucuria orfanilor ce-si mangaie inima cu dorul de tata sau de mama. E bucuria ostasului care simte in prima linie rasuflarea calda a miilor de inimi pentru care se pune zalog mortii inima lui. E bucuria copilului ce scrie primele litere, si-apoi un cuvant. E bucuria batranilor ce-au invins de mult in demnitatea lor surasul mizer al bolii. Sensul deplin al vesnicieiFloriile propun deja bucuria invingerii mortii. Arata ca momentul Invierii Domnului nu este un accident, ci sensul deplin al vesniciei. Responsabilitatea unui Dumnezeu care se supune mortii pentru ca din coasta Sa sa izvorasca Viata. Floriile, asa cum le daruieste Hristos, sunt pregustare de fericita Imparatie. Mortii sunt pomeniti cu vii, laolalta, caci Ierusalimul catre care se indreapta Iisus este mai presus de toate ulitele si caile pe care este purtat acum in alai. Ca sa-i ia cu El pe prunci, Domnul urca deja Golgota. Ca sa se faca icoana calcarii cu moartea pe moarte, calca acum vesmintele. Asculta osanalele in aceeasi nemiscata bucurie in care va primi si jignirile, osanale rasturnate. De la Floriile acelea asa face mereu, reinflorind nadejdea si dragostea in praful ulitelor noastre prea pline de zgomotul falselor noastre inchinari.

Calea

Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat trece astazi pe cale, ca sa se arate ca este Calea. Bucura pruncii Ierusalimului ca sa arate ca a lor este bucuria Ierusalimului ceresc. O, ce cal maiastru trebuie sa fi fost in ochii copiilor blandul manz al asinei. De aceea l-a ales Mantuitorul, ca sa dovedeasca mereu ca numai acea lume merita mantuirea in care cele mai smerite icoane ajung cele mai de pret. Stiind ca inima copiilor de este cucerita, o lume noua isi desavarseste menirea. Floriile sunt sarbatoarea care tine intr-insa aceasta taina: a copilariei increzatoare, infinit, in Dumnezeu. Bucurati-va! Fie sarbatoarea aceasta daruita pruncilor. Bucurati-va ca-i avem si ca ne opresc mana de la a-L lovi pe Hristos, ca zambetul lor insenineaza Fata Mantuitorului, ca ei, cu manutele lor, ridica piatra cea grea a mormantului in care L-am vrea inca mort. Sangele lui nu asupra copiilor nostri - cum strigau nebuneste ucigatorii - ci lor dat, spre Viata vesnica. Hristos de pe coasta de lumina a Ierusalimului ne binecuvanteaza copiii. Bucurati-va! Lor le este dat sa ne invete despre bucuria Lui. Ei ne reinvata „Tatal nostru“, Poruncile si Fericirile, Crezul si Cuvine-se cu adevarat. Ei ne trag de mana ca sa ne trezim, duminica dupa duminica, si sa reinvatam mersul la biserica. Ortodoxia a trecut din mana bunicilor in inima nepotilor lor. Romania, ca trezita din amorteala, are dreptul sa-si traiasca Floriile. Amin, amin. Adica asa sa fie! Hristos si copiilor praznuire, dragostea noastra.

Pr. conf. univ. Constantin Necula

.

• Floriile
  Publicat in : Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim
• Floriile - Intrarea Domnului in Ierusalim
  Publicat in : Florii
• Floriile - o sarbatoare paradoxala si tulburatoare
  Publicat in : Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim
• Cine, cum si de ce asteapta Floriile?
  Publicat in : Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim