Lepadarea lui Petru
Matei XXV 69-75
Marcu XIII, 66-72
Luca XXII, 54-62
Ioan XVIII, 15-18, 25-27
Lepadarea lui Petru este relatata de toti Evanghelistii. Dupa arestarea Mantuitorului, Petru se strecurase in multime si venise pana in curtea arhiereului, ca sa urmareasca desfasurarea procesului. Aici l-a introdus fie Ioan Evanghelistul, cum socotesc unii, fie Ioan Marcu cum cred altii, care cunostea pe sluga lui Caiafa, daca nu pe Caiafa insusi (Ioan XVIII, 16).
Pe cand Petru sedea afara in curte, „a venit la el o slujnica, zicand: Si tu erai cu Iisus Galileiamil. Dar el s-a lepadat inaintea tuturor, zicand: Nu stiu ce zici. Si iesind el la poarta, l-a vazut aici si a zis celor de acolo: Si acesta era cu Iisus Nazarineanul. Si iarasi s-a lepadat el cu juramant: Nu cunosc pe Omul Acesta. Iar dupa putin, apropiindu-se cei ce stateau in preajma, au zis lui Petru: Cu adevarat si tu esti dintre ei, caci si graiul tau te vadeste. Atunci el a inceput sa se blesteama si sa se jure: Nu cunosc pe Omul Acesta. Si indata a cantat cocosul si si-a adus aminte Petru de cuvantul lui Iisus, Care-i zisese: Mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine. Si iesind afara, a plans cu amar”.
Lepadarea lui Petru este deci gradata si lasa. El reneaga pe Domnul. Se leapada de El cu juramant. De acum, Petru nu mai este Apostol. Sf. Luca ne informeaza ca, dupa cea de a treia lepadare, Domnul, pe cand era dus de la Ana la Caiafa, s-a intors spre Petru si l-a privit, mustrandu-l si amintindu-i de prezicerea ce-i facuse si de fagaduinta lui. Iar cand a auzit cocosul, Petru s-a strecurat afara, s-a umplut de intristare si a plans cu lacrimi de pocainta. La ziua, condamnarea Mantuitorului de catre sinedriu era definitiva. El a fost deci trimis inaintea lua Pilat, pentru ratificarea sentintei si executarea ei.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.