Spalarea picioarelor
Spalarea picioarelor (Ioan XIII, 1-20) insoteste asezarea la masa si incheie, ca o lectie, discutia pentru intaietate amintita de Sf. Luca (XII, 24-30). Scena este prezentata de Sf. Ioan ca un semn de desavarsita iubire din partea Mantuitorului pentru ucenicii Sai: „Iar mai inainte de sarbatoarea Pastelui, stiind Iisus ca I-a venit ceasul ca sa se mute din lumea aceasta la Tatal, a aratat ca iubind pe ai Sai, care erau din lume pana in sfarsit i-a iubit; si facandu-se cina - cand diavolul pusese acum in inima lui Iuda al lui Simon Iscariotul gandul ca sa-L vanda - stiind Iisus ca toate I-a dat Tatal in maini si ca de la Dumnezeu a iesit si la Dumnezeu merge, s-a sculat dela Cina si si-a pus vesmintele si luand un stergar s-a incins. Dupa aceea a turnat apa in lighean si a inceput sa spele picioarele ucenicilor Sai si sa le stearga cu stergarul eu care era incins" (XIII, 1-5).
Spalarea picioarelor facea parte din ceremonialul ospitalitatii iudaice si orientale. Ea era ceruta si de o elementara regula igienica, deoarece comesenii se asezau la masa intr-o intimitate pe care noi nu o cunoastem si nu era placut sa ai in apropiere un vecin cu picioarele prafuite, cu parul imbacsit de transpiratie si cu mainile nespalate. Din aceasta cauza, cand masa avea un caracter mai intim si mai solemn si cand era mai prelungita, invitatii isi spalau nu numai mainile, cum cerea legea mozaica, ci si picioarele si capul.
De obicei, serviciul spalarii picioarelor il indeplinea un servitor, ori o slujnica. Dar, daca nu voia, nici un israelitean nu putea fi obligat sa o faca, chiar daca era sclav, spalarea picioarelor fiind socotita ca un serviciu prea umilitor pentru in fiu al lui Avraam. Iisus, desi gazda, invatator si stapan fata de Ucenici, nu se sfieste sa-l faca El insus. Si El il face cu solemnitate si dragoste, constient de demnitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, de Mesia si de om desavarsit.
Cu cateva clipe mai inainte, El spusese ucenicilor: "imparatii paganilor domnesc peste ei si cei ce-i stapanesc se cheama binefacatori; dar intre voi sa nu fie asa, ci cel mai mare dintre voi sa fie ca cel mai mic si capetenia ca acel ce ne slujeste. Caci cine este mai mare: cel ce sade, sau cel ce slujestei? Iar Eu sunt in mijlocul vostru ca cel ce slujeste" (Luca XXII, 25-27).
Spalarea picioarelor este asa dar, exemplu personal de slujire, de iubire si de smerenie, iar talcul ei graeste mai mult decat cuvintele insesi. De aceea Sf. Ioan Evanghelistul noteaza cu duiosie toate amanuntele acestei admirabile scene, in care Apostolii vad pe Domnul ridicandu-se de la masa, inainte de aducerea bucatelor, scotandu-si haina, luand un stergar si incingandu-se cu el, turnand apa in lighean si aplecandu-se cu netarmurita iubire de oameni la picioarele fiecarui ucenic, spalandu-le cu propriile Sale maini si stergandu-le cu stergarul cu care era incins. Si Sf. Ioan nu poate uita, in aceasta descriere, ca Iuda Iscarioteanul, caruia Domnul ii arata aceeasi dragoste, nutrea gandul diabolic al tradarii si ca, pentru acesta, spalarea picioarelor trebuia sa insemne mai mult decat pentru oricare Apostol.
Dar Iuda nu schiteaza nici un gest si nu rosteste nici un cuvant cand vede pe Fiul lui Dumnezeu luand chip de rob (Fil. II, 7), slujind, in loc sa i se slujeasca (Matei XX, 28) si umilindu-se la picioarele tuturor (Marcu IX, 35).
Sf. Ioan Gura de Aur crede ca el este cel dintai ucenic caruia Domnul ii spala picioarele si ca, cu acest prilej, stau din nou fata in fata indemnul la pocainta si iubire si impietrirea inimii si a urii. Pentru Iuda, gestul Mantuitorului constitue, asadar, o noua incercare de a-l aduce la sentimente mai bune si a-l smulge din ghiarele diavolului. Daca Iuda ar fi inteles si iubit pe Domnul macar in clipa cand L-a vazut stand in genunchi in fata sa si spalandu-i picioarele, fiorul sfant al apropierii de Dumnezeu i-ar fi topit in lacrimi de pocainta toata ratacirea sufleteasca si l-ar fi salvat de la pieirea cea vesnica.
In contrast cu atitudinea lui Iuda, care-si ascunde gandul, este reactiunea altui ucenic fata de gestul Mantuitorului: "Deci a venit la Simon Petru si acela I-a zis: Doamne, au Tu vrei sa-mi speli picioarele? Raspuns-a Iisus si i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu stii acum, iar dupa aceasta, vei pricepe. Zis-a Petru Lui: In veac nu-mi vei spala picioarele. Raspuns-a Iisus lui: De nu te spal, n-ai parte cu Mine. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spala-mi nu numai picioarele, ci si mainile si capul. Zis-a lisus lui: Cel ce s-a scaldat, n-are trebiuinta decat picioarele sa i se spele, caci este curat tot. Si voi sunteti curati, dar nu toti; caci stia pe cel ce avea sa-L vanda. De aceea a zis: Nu toti sunteti curati" (loan XIII, 6-11).
Impotrivirea lui Petru este pripita si necugetata. Ea arata ca "verhovnicul" Apostolilor n-a inteles talcul spalarii picioarelor si n-a simtit intristarea de pe chipul Mantuitorului in timp ce ucenicii se certau pentru intaietate. Intentia lui Petru nu-i rea in sine. Dar ea-l poate desparti de Domnul, daca se traduce printr-un gest de nesupunere fata de voia Lui cea dumnezeiasca.
De aceea Mantuitorul ii spune, mai intai, ca ceea ce nu intelege acum, va pricepe mai tarziu si apoi, cand vede ca inca refuza a i se spala picioarele, il ameninta zicand: "de nu te spal, n-ai parte cu Mine". Acum, Petru, intelege ca fara ascultare desavarsita, comuniunea cu Hristos este cu neputinta. Iar ca sa-si arate devotamentul integral fata de Domnul, cere sa i se spele nu numai picioarele, ci si mainile, si capul.
In spalarea picioarelor, unii comentatori au vazut simbolul pocaintei, care curata de pacate pe cei renascuti prin baia Botezului. Acest simbolism nu-i aratat in Evanghelie. De aceea ramanem la semnificatia pe care i-o da chiar Mantuitorului, in cuvintele adresate Apostolilor: "Deci, dupa ce le-a spalat picioarele si si-a luat vestmintele, sezand iarasi le-a zis: intelegeti ce v-am facut? Voi Ma numiti invatator si Domn, si bine ziceti, caci sunt. Deci daca Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalat picioarele, si voi datori sunteti sa spalati picioarele unul altuia: caci pilda v-am dat, ca, precum v-am facut Eu, si voi sa faceti. Amin, amin graesc voua: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau, nici solul mai mare decat cel care l-a trimis. Cand stiti acestea, fericiti sunteti de le veti si face. Nu de voi toti zic, caci stiu pe cei ce i-am ales, ci ca sa se implineasca Scriptura: Cel ce mananca paine cu Mine, a ridicat calcaiul asupra Mea. Va spun aceasta acum mai inainte de a se savarsi, ca atunci cand se va savarsi, sa credeti ca Eu sunt. Amin, amin graesc voua: Cel ce primeste pe cel ce voi trimite Eu, pe Mine Ma primeste; iar cel ce Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine" (loan XIII, 12-20).
Asadar, spalarea picioarelor de la Cina cea de Taina este o pilda de dragoste si un indemn dumnezeiesc la smerenie, servire si iubire de aproapele. Ea nu are numai valoarea unei curatiri legale, exterioare, ci simbolizeaza purificarea sufletelor. Totodata, ea este menita sa realizeze intre crestini atmosfera frateasca si spiritul de jertfa care sa ridice in demnitate firea omeneasca, sa topeasca vrajmasiile si sa inmulteasca in lume dragostea de aproapele si binefacerea.
In multe parti, spalarea picioarelor face parte din ritualul slujbelor bisericesti din sfanta si marea zi Joi, in saptamana Patimilor. In unele tari, dregatorii de altadata spalau atunci picioarele saracilor, iar episcopii pe ale preotilor, diaconilor si credinciosilor. Astazi, obiceiul mai se tine doar in unele manastiri. In schimb, episcopul Romei, cuprind de duhul mandriei, cere crestinilor si clericilor pe care-i primeste in audienta sa ii sarute papucul.
Cand lamureste sensul spalarii picioarelor, Mantuitorul arata din nou ca unul din ucenici il va vinde. In acest scop, El citeaza un verset din Psalmul XLI, 8, zicand: "Cel ce mananca cu Mine, a ridicat calcaiul asupra Mea" (Ioan XIII, 18). Prin aceasta, indeamna din nou pe Iuda la scrutarea constiintei proprii si previne pe Ucenici ca sa nu-si zdruncine credinta intr-Insul, cand toate acestea se vor savarsi, deoarece El merge spre Patimi cu deplina stiinta si de buna voie.
-
Obiceiuri din Joia Mare
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Saptamana Patimilor - JOIA MARE
Publicat in : Saptamana Patimilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.