Daca "cel ce se teme nu e desavarsit in iubire", cum "nu le lipseste nimic celor ce se tem de El"? Iar daca nu le lipseste nimic, sunt desavarsiti. Dar atunci cum nu e desavarsit cel ce se teme?
Raspuns
Ordinea cea buna a Sf. Scripturi, care urmeaza randuielii mantuitoare a duhului, deosebind treptele celor ce inainteaza de la invalmaseala din afara a patimilor spre unitatea divina, pe cei incepatori, care se afla la portile curtii dumnezeiesti a virtutilor, i-a numit tematori; pe cei ce au dobandit o deprindere masurata a ratiunilor si a chipurilor virtutii i-a numit inaintati; iar pe cei care au ajuns prin cunoastere la varful insusi al adevarului, care se face intrevazut prin virtuti, ii numeste desavarsiti.
Asadar nici cel ce se teme de Domnul, o data ce s-a intors cu totul de la petrecerea veche in stricaciunea patimilor si si-a inchinat din pricina temerii inima poruncilor dumnezeiesti, nu e lipsit de vreunul din bunurile care se cuvin incepatorilor, chiar daca n-a dobandit inca deprinderea nestramutata a virtutilor si nu s-a facut partas de intelepciunea ce graieste din cei intelepti. Dar nici inaintatul nu e lipsit de vreunul din bunurile ce apartin treptei sale, chiar daca nu a dobandit inca cunostinta lucrurilor dumnezeiesti care covarseste si pe cei desavarsiti.
Si iarasi putem socoti ca tematori pe cei ce se indeletnicesc barbateste cu intelepciunea lucratoare (filosofia practica) si nu si-au slobozit inca sufletul de frica si de gandul viitoarelor judecati dumnezeiesti. Acestora pe de o parte nu le lipseste nimic, cum zice fericitul David, o data ce lupta pentru adevar impotriva puterii dusmane.
Totusi, pe de alta parte, sunt lipsiti de vederile tainice de care se impartaseste mintea celor desavarsiti. Iar cei ce s-au invrednicit in chip tainic de cunoasterea contemplativa a lui Dumnezeu (teologia contemplativa) si si-au facut mintea curata de orice inchipuire materiala si toata si au facut-o chip al frumusetii dumnezeiesti prin imitarea aceleia, sa socotim ca sunt cei iubitori.
Nu le lipseste asadar, dupa fericitul David, nimic tematorilor intrucat sunt tematori, chiar daca nu are tematorul plinatatea si desavarsirea unirii mijlocite cu Cuvantul, asa cum o au cei ce-L iubesc pe Domnul. Caci fiecare se bucura de desavarsire "in randul cetei sale", dupa locul ce i-a fost randuit, macar ca unul este mai presus decat altul, dupa calitatea si marimea varstei duhovnicesti.
Dar odata ce stim ca temerea este indoita, dupa cuvintele: "Temeti-va mai mult de cel ce poate sa piarda si trupul si sufletul in gheena", si "Temerea Domnului" este curata, ramanand in veacul veacului", si "Mare si infricosat este peste toti cei ce stau in jurul Lui", trebuie sa ne punem intrebarea cum desfiinteaza iubirea temerea, daca aceasta tine in veacul veacului si cum mai ramane Dumnezeu infricosat in veacurile nesfarsite peste toti cei din jurul Lui? Desigur, pentru ca, dupa cum am spus, temerea fiind indoita, una este curata si alta necurata. Astfel temerea ce se naste din asteptarea pedepsei pentru greseli, avand drept pricina a nasterii sale pacatul, intrucat nu e curata nu va ramane pentru totdeauna, ci va disparea impreuna cu pacatul, prin pocainta. Dar temerea curata, care staruie intruna, chiar fara amintirea pacatelor, nu va inceta niciodata, fiindca este fiintiala. Ea tine oarecum de raportul lui Dumnezeu cu faptura, ca unul ce-si face vadita tuturor marirea Sa naturala care e mai presus de toata imparatia si puterea. Cel ce nu se teme asadar de Dumnezeu ca judecator, dar il venereaza pentru slava covarsitoare a puterii Sale nemarginite, cu drept cuvant nu are nici o lipsa, fiind desavarsit in iubire, ca unul ce iubeste pe Dumnezeu cu sfiala si cu evlavia care se cuvine. Acesta este cel ce a dobandit temerea care ramane in veacul veacului si nu va avea nici o lipsa niciodata.
Deci sunt de acord intre ei Proorocul si Evanghelistul, intrucat cel dintai zice ca nu sunt lipsiti de nimic aceia care se tem de Domnul cu temere curat, iar cel de al doilea, ca acela care se teme de El ca judecator, din pricina cunostintei sale intinate, nu este desavarsit in iubire.
In acest inteles este Dumnezeu infricosat si pentru toti ce ce stau in jurul Lui, ca unul ce face sa se amestece cu temere iubirea celor ce-L iubesc pe Ei si ajung in preajma Lui. Caci iubirea care e despartita de temere se schimba de cele mai multe ori in dispret, nefiind infranata de temere indrazneala care se naste in chip firesc din ea. Ce insemneaza in sfarsit "in jurul Lui", vom intelege in cele ce urmeaza.
Cel inconjurat are pe cei ce-L inconjoara si inainte si indarat si de-a dreapta si de-a stanga. Deoarece, prin urmare si Domnul are pe cei ce-L inconjoara, vom intelege pe cei dinapoi pe aceia care umbla fara greseala pe urmele Domnului Dumnezeu prin implinirea poruncilor, adica prin virtutea cu fapta; prin cei din stanga, pe aceia care au dobandit contemplatia naturala in duh, impreuna cu intelegerea cucernica a judecatilor. Caci zice despre intelepciune Cartea Proverbelor: "Iar in stanga ei bogatie si slava". Prin cei din dreapta vom intelege pe aceia care au primit cunostinta imateriala a celor inteligibile, libera de inchipuirile sensibile. Caci: "in dreapta ei, zice, anii vietii".
In sfarsit pe cei dinainte, pe aceia care s-au invrednicit, pentru caldura iubirii covarsitoare a mintii fata de frumusetea dumnezeiasca, de bucuria vederii fata catre fata.
Iar daca exista si vreun alt inteles mai mare si mai inalt al acestora, desigur ca il puteti singuri cuprinde atat voi cat si dumnezeiesti barbati asemeni voua.
Scolii
Temerea, zice, este de doua feluri: una curata si una necurata, deoarece si oamenii, unii sunt pacatosi, iar altii drepti. Dreptii pazesc in ei, prin curatia si neprihanirea constiintei temerea de Dumnezeu cea dintai, cinstindu-l pentru maretia covarsitoare a puterii Lui nesfarsite; iar pacatosii asteapta de la El, prin temerea a doua, pedepsele pentru greseli. Temerea curata ramane pururea si niciodata nu se sterge, dupa cuvantul: "Frica Domnului curata ramane in veacul veacului". Iar temerea necurata se stinge si trece, disparand prin pocainta. Drept aceea Apostolul spunand de cel ce se teme ca nu e desavarsit in iubire, are in vedere temerea care nu e curata, iar Proorocul spunand ca nu sunt lipsiti de nimic cei ce se tem de Domnul, are in vedere temerea curata.
Sfantul Maxim Marturisitorul
-
Dragostea
Publicat in : Morala -
Dragostea, iubirea, fericirea
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.