Iubitului nostru cler, cinului monahal si bine-credinciosilor crestini din de Dumnezeu pazita noastra Arhiepiscopie, har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi arhiereasca binecuvantare.

Hristos a inviat!
Iubiti credinciosi,

Acum, cand "praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti vesnice“, este cu totul firesc sa traim cea mai mare bucurie duhovniceasca. Mantuitorul, prin Invierea Sa, "ne-a trecut din moarte la viata si de pe pamant la cer“, calcand moartea cu moartea Sa pe Cruce. Acestea sunt cuvintele pe care le auzim atat de des la slujba acestei mari sarbatori, numita si "sarbatoarea sarbatorilor“, cand tot crestinul se bucura, si cel ce a postit, si cel ce nu a postit, si cei ce s-au infranat, si cei lenesi, asa dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur in cuvantul sau de Sfintele Pasti.

"Bucurati-va!“ este cel dintai cuvant pe care l-a rostit Domnul nostru Iisus Hristos dupa slavita Sa Inviere catre femeile mironosite, care venisera la mormant cu miresmele cuvenite.

Dupa ce au cuprins picioarele Mantuitorului si s-au inchinat Lui (Matei 28, 9), au alergat cu bucurie mare sa vesteasca pe Sfintii Apostoli.

Cand Sfintii Apostoli au vazut pe Mantuitorul intaia oara dupa Inviere, s-au bucurat atat de mult, incat parca nu le venea sa creada, dupa cum spune Sfantul Evanghelist Luca (24, 41). Dupa ce Mantuitorul li S-a aratat viu prin multe semne doveditoare si li S-a facut vazut in rastimp de 40 de zile, vorbind despre cele ale imparatiei lui Dumnezeu (Fapte 1, 3), Sfintii Apostoli s-au incredintat pe deplin de Inviere.

Cu bucuria Invierii in inimi, Sfintii Apostoli s-au infatisat credinciosilor (oamenilor) nu numai ca vestitori ai Evangheliei, ci mai ales ca martori ai Invierii.

Stapaniti de bucuria Invierii, oamenii care au primit cuvantul Evangheliei au trait si au marturisit cu pretul vietii lor adevarul acestui fapt dumnezeiesc inaintea paganilor, care ii ademeneau in multe feluri pentru a se lepada de credinta crestina. Sangele martirilor a fost samanta crestinilor, scrie Tertulian in cartea sa numita Apologeticum1. De aceea, Biserica a randuit ca in piciorul sfintei mese a prestolului din sfantul altar al bisericii sa se puna o particica din moastele unui sfant mucenic. Biserica, trupul tainic al lui Hristos, este temeluita pe credinta ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu, cum a marturisit Sfantul Apostol Petru, in numele Apostolilor, in fata Mantuitorului (Matei 16, 16). De aceea, dupa cum ne-a incredintat Mantuitorul, portile iadului nu vor birui Biserica Fiului lui Dumnezeu. La temelia ei, Biserica drept-maritorilor crestini are credinta, jertfa si sangele mucenicilor.

Bucuria Invierii a venit prin Cruce, asa cum auzim in cantarea Bisericii noastre la slujba Invierii in zilele sarbatorii Sfintelor Pasti si in ziua Duminicii: Crucea, adica Patimile, Rastignirea si Moartea Mantuitorului. Deci inainte de Inviere a fost Crucea, Patimile, iar dupa Patimi si Cruce, dupa durere, intristare, vine Invierea, bucuria Invierii, cum a spus Mantuitorul Sfintilor Apostoli inainte de Patimile si Rastignirea Sa: "Putin si nu Ma veti vedea si iarasi putin si Ma veti vedea. Amin, amin zic voua ca voi veti plange si va veti tangui, iar lumea se va bucura. Voi va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface intru bucurie. Acum sunteti tristi, dar iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi“ (Ioan 16, 19-22).

Toti crestinii, de-a lungul celor douazeci de veacuri de crestinism, care s-au nevoit duhovniceste, marturisind pe Mantuitorul Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu prin cuvantul Evangheliei si viata de sfintenie, indurand necazuri, incercari, au trait si traiesc astazi bucuria Invierii, incredintati fiind pe deplin si de cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra“ (I Corinteni 15, 14).

Drept-maritori crestini,
Avem in minte si in inima faptul ca bucuria Invierii a fost impletita de-a lungul veacurilor crestinatatii cu durerea izvorata din persecutiile indurate de crestini in primele veacuri. Avem, de asemenea, in minte si in inima fapta crestineasca a Sfantului imparat Constantin cel Mare, care, in anul 313, acum 1.700 de ani, a decretat incetarea persecutiilor si a garantat libertatea crestinilor de a-si marturisi credinta in public. In aceasta hotarare sfanta a imparatului Constantin cel Mare trebuie sa vedem, sa intelegem purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de Biserica Sa, fata de crestinii traitori si marturisitori ai credintei una si nedespartita. Intelegem ca intr-adevar portile iadului, rautatea oamenilor instrainati de Dumnezeu sau potrivnici fata de Dumnezeu si poruncile Lui nu pot birui Biserica lui Hristos (Matei 16, 18) si nici pe crestinii care sunt "templul“ lui Dumnezeu, in care El locuieste (II Corinteni 6, 16).

De aceea Sfantul Sinod al Bisericii noastre a luat hotararea ca sa sarbatorim anul acesta in mod deosebit pe imparatul Constantin cel Mare, publicand in presa noastra bisericeasca istoria, patimile si biruinta Bisericii, a crestinilor stapaniti permanent de bucuria si neclintita nadejde a Invierii, dupa cum marturisim in Simbolul credintei sau Crezul nostru crestin ortodox: "Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie“.

Cu aceasta neclintita credinta si nadejde, noi, cei de astazi, suntem datori inaintea lui Dumnezeu sa ne straduim neincetat sa pastram dreapta credinta, sa traim in duhul dragostei crestine, asa cum au trait primii crestini, incat si paganii chinuitori se minunau, spunand: "Iata cum crestinii se iubesc unii pe altii si cat de pregatiti sunt sa moara unii pentru altii“.

Sa ajutam pe fratii prea mici ai Mantuitorului nostru Iisus Hristos aflati in lipsuri si necazuri, sa-i ajutam cu toata darnicia, stiind ca "Dumnezeu iubeste pe datatorul de buna voie“ (II Corinteni 9, 7).

Rog pe Bunul Dumnezeu ca la sarbatoarea Sfintelor Pasti sa va daruiasca sanatate, pace, liniste in suflet si bucuria mantuirii.
 
Hristos a inviat!
 
† PIMEN,
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI SI RADAUTILOR
 
Note bibliografice:
1 Tertulian, Apologeticum, 39, 7, in Parinti si scriitori bisericesti, nr. 3, Editura IBMBOR, Bucuresti.

.

• Mielul de Sfintele Pasti
  Publicat in : Sfintele Pasti