† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi

Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini,
pace si bucurie sfanta de la Hristos Domnul cel Inviat,
iar de la noi arhiereasca binecuvantare.

"De ce cautati pe cel Viu printre cei morti?
Nu este aici, a inviat!” (Luca 24, 5-6)

Prea Cucernici Parinti,
Iubiti Credinciosi,
Hristos a inviat!

Ziua Invierii ne ofera bucuria sa ne vestim unii altora ca viata noastra nu se incheie pe acest pamant, ci vom invia spre viata vesnica si noi cei ce credem ca Hristos a inviat. Iar aceasta bucurie este desprinsa din bucuria femeilor mironosite, primele care s-au invrednicit de vestirea minunata a ingerilor la mormantul gol. Vestirea aceasta a ajuns pana la Apostoli, care au alergat sa vada mormantul si s-au mirat de cele intamplate (Luca 24, 12).

Cunoastem marturia Sf.

Scripturi despre aratarile Domnului Cel Inviat si incredintarea implinirii celor prevestite despre Patima si Invierea Sa. Marturia celor ce L-au vazut inviat are o importanta deosebita. Sf. Pavel, in Epistola adresata crestinilor din Corint, in jurul anului 51, aminteste de invierea lui Hristos in felul urmator: "Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi; si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece; in urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi, iar unii au si adormit; dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie” (1 Cor 15, 3-8). Credinta noastra in Invierea Mantuitorului este fundamentata pe aceste marturii ale celor ce L-au intalnit. Credem marturiei lor, dar credem si experientei tuturor celor ce, in Biserica, l-au intalnit pe Hristos cel Inviat.

Caci invierea lui Hristos nu este o reanimare, ci o viata noua, un nou mod de a fi. Exista o mare diferenta intre invierea lui Lazar sau a tanarului din Nain si invierea lui Hristos. Nu este vorba de o supravietuire, de o reimpreunare a trupului cu sufletul, ci de o noua existenta, vesnica. Invierea Mantuitorului nu a fost o simpla revenire la viata pe care a trait-o inainte de a muri pe Cruce, adica la viata Sa pamanteasca, ci o radicala prefacere a trupului muritor printr-o lucrare creatoare asupra trupului vechi. Sf. Apostol Pavel vorbeste in a doua Epistola catre Corinteni despre induhovnicirea, despre umplerea trupului lui Hristos de puterea Duhului Sfant, putere care apoi iradiaza in cei ce se apropie de acest trup inviat: ”Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi” (2 Cor. 5, 17). Invierea lui Hristos se refera la aceasta innoire a omenirii si, prin omenire, a intregii creatii.

Innoirea omenirii a inceput odata cu Intruparea Cuvantului, cu asumarea de catre Fiul lui Dumnezeu a naturii umane cazute. Ridicarea din cadere o implineste Fiul lui Dumnezeu prin intarirea firii umane, prin tamaduirea ei de slabiciunea pacatului, prin indreptarea ei din nou catre Dumnezeu-Tatal Creatorul. Dumnezeu fiind, Hristos are puterea sa vindece natura omeneasca de ceea ce teologii numesc afecte, de neputinte. Aceasta lucrare de vindecare si innoire se continua in jertfa pe Cruce, in oferirea vietii umanitatii lui Dumnezeu-Tatal, si se implineste in Inviere.

Hristos si-a aratat puterea ca Dumnezeu, puterea vietii asupra mortii, inca mai inainte de invierea cu trupul, in sfaramarea portilor iadului si in eliberarea de acolo a celor ce asteptau cu nadejde venirea Lui. Hristos invinge iadul cu sufletul Sau omenesc, dar unit cu dumnezeirea, ne incredinteaza Parintele Staniloae. El este primul suflet care nu poate fi tinut in iad, ci scapa de el si, prin iradierea puterii Lui dumnezeiesti, elibereaza si sufletele celor ce asteptau izbavirea. Din sufletul lui Hristos deplin indumnezeit izvoraste apoi puterea care va invia si trupul din mormant.

Trupul Inviat al Mantuitorului este patruns de lumina Duhului. Este un trup induhovnicit, care nu mai este limitat de cele pamantesti, este arvuna trupului nostru de la invierea cea de obste. Trupul cel Inviat al lui Hristos iradiaza lumina si puterea Duhului, umplandu-i si pe ucenici de acest Duh. Acest Duh le daruieste intelegerea ca in Hristos s-au implinit Scripturile, acest Duh ii intareste spre marturisirea Invierii. Aceasta lumina si aceasta putere a Duhului se transmit tuturor celor care cred in Invierea lui Hristos: ”Iar noi toti, privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului” (2 Cor. 3, 18).

Prea Cucernici Parinti, Iubiti Credinciosi,
Vestindu-ne Invierea Domnului ne indemnam unii pe altii la intelegerea acestor descoperiri. Anume ca Invierea lui Hristos reprezinta innoirea noastra si a lumii, ca Duhul ne aduce la viata cea noua in Hristos si ne daruieste sansa lucrarii invierii noastre inca din aceasta viata prin intalnirea cu Cel Inviat. Apostolii l-au intalnit pe Hristos cel ce a patimit pe Cruce si apoi a inviat. Aceasta intalnire le-a schimbat viata si, la randul lor, cu puterea lui Hristos, au schimbat viata multora. Pe acest Hristos Inviat il intalnim si noi in tainele Bisericii si avem sansa innoirii vietii noastre. In lumea noastra tot mai straina de Dumnezeu, tot mai marcata de egoism, indiferenta si violenta, noi crestinii putem sa marturisim prin viata noastra ca lumea poate arata si altfel, chiar la 2000 de ani de la nebanuitul eveniment al Invierii.

La acest praznic slavit va doresc tuturor, preoti si credinciosi ai Arhiepiscopiei noastre, sa-L intalniti pe Hristos cel Inviat, sa lasati lumina Invierii sa straluceasca in viata dumneavoastra, sa fiti marturisitori ai intalnirii si martori ai innoirii vietii.

Va imbratisez in Hristos Domnul Cel Inviat si va urez Sarbatori fericite!

Hristos a inviat!

Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,
† NICOLAE

Chicago, Praznicul Invierii Domnului, 2013

.