Scrisoare Pastorala la Praznicul Nasterii Domnului la anul mantuirii 2010

† SILUAN
Din mila lui Dumnezeu episcopul de-Dumnezeu-pazitei
Episcopii Ortodoxe Romane a Italiei,

Preacuviosilor si Preacucernicilor Clerici,
Preacuviosului Cin Monahal
si poporului celui binecredincios
din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei,
Har voua si pace de la Dumnezeu, iar de la noi arhieresti si parintesti binecuvantari!

Preacuvioase Parinte,
Preacucernice Parinte,
Iubiti Credinciosi,

Iata-ne ajunsi din nou, din mila lui Dumnezeu, dupa perioada pregatitoare a Postului, la slavitul Praznic al Nasterii dupa trup a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Daca odinioara Domnul se nastea in loc nepregatit si nepotrivit pentru maretia si pentru Dumnezeirea Sa, intr-o pestera unde se adaposteau animalele, El se naste astazi iarasi indeosebi pentru fiecare dintre cei care L-am primit prin Sfantul Botez si i-am fagaduit credinta si inchinare. El vine la fiecare dintre noi, ca un smerit slujitor, imbracandu-Se in „haina trupului”, Dumnezeu fiind, pentru a ne innoi „haina” cea cu care ne-a imbracat la Botez, asa cum ne aminteste una dintre cantarile inaintepraznuirii:

„Hristos vine de bunavoie ca sa-i slujeasca lui Adam celui ce saracise, cu al carui chip acum se imbraca Ziditorul cel bogat cu Dumnezeirea, daruindu-i, ca un milostiv, innoire si nastere din nou”[1].

Iata adevarata bogatie si adevaratul dar pe care ni-l aduce Nasterea Domnului! Bogatia dumnezeirii vine sa ni se dea in schimbul saraciei noastre, innoind firea noastra cea atat de inclinata spre a cauta si a dobandi bogatia cea pieritoare a lumii acesteia. De aceea, alta cantare a inaintepraznuirii ne indeamna zicand:

„Suflete si inima, gatiti-va intrarea, cu bucurie si cu toata frica! Ca acum vine la usa Imparatul cel fara-de-inceput, ca sa ia inceput ca un om, sub ani, innoind firea cea cazuta din Eden, ca un Dumnezeu de oameni iubitor”![2]

Dumnezeul nostru a randuit asadar, in intelepciunea si in iubirea Sa pentru noi, ca fiecare dintre cei care „L-am primit si am crezut intru numele Lui”[3] sa ne putem bucura, in bucata de timp cat ne este randuit sa vietuim pe pamant, de acelasi „har peste har”[4] de care s-au bucurat cei care au fost contemporani cu nasterea Sa.

De aceea astazi„neapropiatul Dumnezeu, apropiat facandu-Se mie, din milostivire, vine de bunavoie sa Se nasca cu trup, ca un om, in cetatea Betleemului, din tanara Fecioara.[5] De aceea se cuvine, ca raspuns la aceasta mare bunavoire, sa ne pregatim launtric – nu numai facand curatenie in casa! – si „sa ne grabim a-L intampina – pe Domnul - cu priviri senine si cu fapte curate si sa ne pregatim cu duhul a primi acum pe Cel ce vine intru ale Sale, precum a binevoit; pentru ca Cel ce se naste in Betleem, sa ne readuca in Eden pe noi cei instrainati cu felul nostru de viata”.[6]

Asadar Dumnezeu se intrupeaza, pogorandu-se din inaltimea imparatiei Sale, pentru a ne reaseza intru cele pentru care l-a facut pe Om si pentru a ne reda constiinta apartenentei la Rai de la care lumea in care traim s-a indepartat atat de mult, reusind sa ne contamineze de aceasta constiința si pe noi cei deveniti „fiii lui Dumnezeu”[7] prin Botez. Prin urmare Dumnezeu nu asteapta de la noi si din ale noastre puteri „innoirea” vietii si revenirea la obarsia vietii celei adevarate la care ne-a altoit prin Botez, ci El Insusi a venit si vine la noi, aducand „pre pamant pace si intru oameni bunavoire”[8] si aratandu-ne calea pe care sa mergem pentru a ne face impreuna-mostenitori cu El. Aceasta este porunca iubirii, fata de El si fata de aproapele, asa cum si El ne-a iubit si ne iubeste pe noi[9]. De aceea ne indeamna cantarea, zicand:

„De legea dragostei tinandu-ne, duhul iubirii de frati sa-l primim; unul cu altul pace avand si una impreuna-cugetand; ca Stapanul pacii, Hristos, vine sa impace toate”.[10]

Iata un altul dintre darurile pe care Nasterea Domnului ni le aduce! De aceea bun si cuvenit lucru este ca si noi, la randu-ne, sa ne intoarcem, fie si putin, de la grijile si de la preocuparile noastre lumesti si sa ne indreptam gandul catre Cel care vine la noi, Prunc fara de prihana si smerit si, din inima noastra, sa-I aducem dar de gand si de cugetare sincera, urmand indemnului de la slujba din ajun:

„Sa mergem toti unde Se naste Hristos, avand in minte steaua credintei; si mergand acolo cu gandul, sa-L intampinam; ca in Betleemul Iudeii Il vom vedea pe Dansul nascandu-Se; si sa-I aducem Lui cu vrednicie daruri faptele cele bune”![11]

Vremurile de incercare si de lipsuri prin care trecem constituie un prilej foarte potrivit pentru a redescoperi bucuria si folosul unei fapte bune. Si Domnul Hristos ne asigura ca El Insusi primeste tot ce facem fata de cel de langa noi, zicand: „tot ce ati facut unuia dintre acestia mai mici ai Mei, Mie Mi-ati facut”.[12]

Va indemnam asadar sa nu pierdeti aceasta binecuvantata ocazie si sa bucurati pe unul dintre acestia „mai mici” ai Domnului si care este lipsit, punand si in mana copiilor dumneavoastra darul pe care il faceti, pentru a-i invata de pe acum marinimia si milostivirea!

Bucuria acestui Praznic este sporita si de faptul ca, prin jertfelnicia si darnicia dumneavoastra, Episcopia noastra a putut face astfel incat peste 120 de copii si tineri din Romania sa se bucure astazi, impreuna cu familiile lor, de un dar de Craciun si sa poata avea un sprijin lunar pe toata perioada anului scolar in curs. Sa fim deplin incredintati ca Insusi Domnul Hristos Cel nascut in iesle si Maica Sa Preacurata se bucura de aceasta, primind in cer marinimia si iubirea frateasca a celor care jertfiti din ceea ce dobanditi prin sudoarea fruntii, pentru mai binele celor lipsiti. Doar in felul acesta, implinind dragostea evanghelica, putem duce la buna indeplinirea fagaduintele date in numele nostru, de nasi, la Botez.

Biserica noastra, sesizand importanta vitala a constientizarii darurilor primite la Botez si a indatoririlor crestinesti care le corespund, precum si rolul pe care familia crestina il are in insusirea, in trairea, in pastrarea si in transmiterea lor mai departe, a decis, prin hotararea Sfantului Sinod, sa declare anul 2011 ca An Omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii.

De aceea, in aceasta zi de Praznic Luminos, va indemnam la a lua aminte la minunatul Dar al credintei in Cel care S-a pogorat din sanul Sfintei Treimi pentru a ne imbogati pe noi cei saraci in Duh si a ne imbraca, pe noi cei dezgoliti de Har, cu insesi dumnezeirea Lui, Dar pentru care inaintasii nostri au patimit uneori pana la sange si fata de care avem marea responsabilitate de a-l preda miilor de prunci care se boteaza an de an in parohiile noastre din Italia.

In sfarsit, sa ne largim cu totii inima la acest Praznic binecuvantat, pentru a primi in ea, spre neobosita mijlocire inaintea lui Dumnezeu, pe toti fratii si surorile noastre, tineri sau varstnici, parinti sau copii, de aproape sau de departe care sunt bantuiti de necredinta si pe toti cei aflati in neputinte si in boli trupesti sau sufletesti; pe cei aflati in inchisori, sau care sunt in amara robie a omului sau a patimilor; pe cei insingurati sau parasiti, pe cei pribegi prin Italia si prin lumea intreaga si care sufera de foame, de sete sau de frig, sau sunt descurajati sau deznadajduiti; pe cei aflati in certuri sau in judecati sau care sunt dezbinati; pe cei pe care i-am ranit cu voie sau fara de voie sau care s-au smintit de noi, si pe Tot Omul care, asemenea fiecaruia dintre noi, se straduieste sa lupte lupta cea buna crestineasca, cazand si iarasi ridicandu-se, cu rabdatoare nadejde in biruinta impotriva inselaciunii veacului acestuia si in mantuire, prin harul Celui de sus.

Cu aceste ganduri, doresc sa va fac tuturor cele mai calduroase urari de pace, de sanatate si de bucurie alaturi de intreaga familie si de toti cei dragi, iar Anul Nou care vine, sa va aduca spor in credinta si in nadejdea de mai bine si sa va randuiasca toate cele de trebuinta, umplandu-va casele „cu grau, cu vin si cu unt-de-lemn”, pentru a putea darui si celor lipsiti!

Al vostru, inaintea lui Dumnezeu, parinte si mijlocitor si de tot binele cel spre mantuire doritor,

† Episcopul SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei

Data in Resedinta noastra de la Roma, la Praznicul Nasterii Domnului, astazi 25 Decembrie, la anul mantuirii 2010

________________________________________
[1] Cantarea 1, Pavecernita, 20 dec.

[2] Luminanda, Utrenie, 22 dec.

[3] Cf. Ioan 1, 12

[4] Cf. Ioan, 1, 16

[5] Sedealna, Utrenie, 21 dec.

[6] Stihira, Vecernie, 22 dec.

[7] Cf. Ioan, 1, 12

[8] Cf. Luca 2, 14

[9] Cf Ioan 13, 34
[10] Cantarea a 8-a, Canon Pavecernita, 22 dec.
[11] Stihira, Laude, Utrenie, 24 dec.

[12] Cf. Matei 25, 40

 

.