† ANDREI

Din harul lui Dumnezeu, 
Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si 
Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului,
Iubitului nostru cler, cinstitului cin monahal si 
dreptmaritorilor crestini care se inchina Domnului Hristos Cel nascut in ieslea Betleemului: binecuvantare sfanta si urare de sarbatori fericite!

"Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut?  Caci am vazut in Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui” (Matei 2, 2)

Iubiti frati si surori,

Din strafund de dalbe datini, in preajma sarbatorii Craciunului, ne vin cele mai minunate cantari si colinde pentru care a-L slavi pe Mantuitorul care a binevoit "Sa se nasca, / si sa creasca, / Sa ne mantuiasca” (1). La slujba din ajunul Nasterii Domnului cantarea ne indeamna sa facem un firesc gest de recunostinta dimpreuna cu magii: "Pe magi I-ai indreptat spre inchinarea Ta; cu care impreuna Te slavim, Datatorule de viata, Slava tie!” (2).

inchinarea, ca adorare, este cinstirea cu credinta ce se aduce numai lui Dumnezeu Cel in Treime proslavit. Sfantul Ioan in Evanghelia sa pomeneste de inchinarea "in duh si adevar” (Ioan 4, 23), intelegand acea stare smerita de interiorizare totala in fata lui Dumnezeu.

In Dumnezeu Cel intrupat trebuie sa credem, sa nadajduim si spre El sa se indrepte toata dragostea noastra.

Iubiti credinciosi,

Atunci cand Domnul Hristos a despicat istoria omenirii in doua, nascandu-se in Betleemul Iudeii, magii de la Rasarit avea o singura dorinta: sa se inchine Lui. S-au pregatit indelung, au adunat daruri: aur, smirna si tamaie si au pornit la drum. Drum lung, greu, plin de primejdii si de renuntari.

Drumul li l-a aratat steaua Lui, steaua credintei, care i-a condus fara gres pana la Ierusalim. Acolo insa, in marea metropola, s-au incurcat. Steaua s-a ascuns, iar ei au fost fermecati de splendorile trecatoare ale acestei lumi. N-au renuntat insa la idee. Chiar daca steaua credintei s-a intunecat, au apelat la sfatul cunoscatorilor, inclusiv la regele Irod si la invatatii lui. 

Demersul nu le-a fost fara folos, ci au primit raspunsul salvator la intrebarea capitala: "Unde este sa se nasca Hristos? ... in Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: «si Tu Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel»” (Matei 2, 4-6). 

Afland raspunsul la intrebarea care-i framanta au pornit grabnic spre Betleem si steaua Lui, steaua credintei, s-a ivit din nou. Ea i-a condus pana la Pruncul Mantuitor si, cand au ajuns, "cazand la pamant s-au inchinat Lui” (Matei 2,11). Bucuria lor era de negrait pentru ca au realizat lucrul cel mai important pentru o faptura omeneasca: L-au gasit pe Dumnezeu si I s-au inchinat Lui.
 
Dreptmaritori crestini,

Postul Craciunului sau intreaga noastra viata, daca extindem intervalul, este o cautare a lui Hristos si un drum inspre Hristos. Steaua credintei ne conduce si ne ajuta sa depasim toate potrivniciile si toate neajunsurile. S-ar putea ca uneori, covarsiti fiind de aceasta lume secularizata si dominata de iubirea de placere si de avere, steaua sa se ascunda. 

In asemenea imprejurari trebuie sa-i intrebam cu insistenta pe cei ce ne pot raspunde: unde-L putem gasi pe Fiul lui Dumnezeu Cel nascut in Betleemul Iudeii? Eu va voi raspunde simplu: in biserica si la Sfanta Liturghie.

Cand preotul pregateste bucata de prescura, pe masuta de la proscomidiarul din altar si o pune pe disc, zice: "si venind steaua a stat deasupra unde era Pruncul” (3).

In acest moment, proscomidiarul simbolizeaza pestera din Betleem, iar discul ieslea in care a fost culcat Domnul Hristos.

Mai tarziu insa, dupa ce la Liturghie preotul va invoca Duhul Sfant sa prefaca prescura si vinul in trupul si sangele lui Hristos, pe Sfanta Masa se afla insusi Pruncul Mantuitor, jertfit pentru a noastra mantuire. Noi, cei prezenti, ne inchinam Lui si ne rugam cu piosenie zicand: "tie, Stapane, Iubitorule de oameni, iti incredintam toata viata si nadejdea noastra si cerem si ne rugam si cu umilinta cadem inaintea Ta: invredniceste-ne sa ne impartasim cu cuget curat cu cerestile si infricosatoarele Tale Taine”(4).

Acesta este momentul culminant al sarbatorii Craciunului; dupa ce L-am gasit pe Pruncul dumnezeiesc si ne-am inchinat Lui, ne impartasim cu El. 

Vasile Voiculescu are o poezie intitulata "Colind”, in care subliniaza lucrarea miraculoasa pe care o face Sfanta Taina a Cuminecaturii in fiinta noastra: "in coliba-ntunecata / Din carne si os lucrata, / A intrat Hristos deodata. / Nu faclie ce se stinge, / Nu icoana ce se frange, / Ci El insusi, trup si sange, / Preschimbat pentru faptura / intr-o scumpa picatura, / Dulcea Cuminecatura. / Coliba cum L-a primit / S-a facut cer stralucit / Pe bolta de margarit / Iar in ea soare si stele / Cu Arhangheli printre ele / in mijloc tron luminos / si pe el Domnul Hristos, / Care mult se bucura / Duhul Sfant s-alatura / si acolo ramanea / si acum si pururea.” (5)

Bineinteles, si pregatirea trebuie sa fie pe masura: "si noi, Doamne, ne-am sculat / Colibele-am maturat / Usi, ferestre, toate-s noi, / Doamne, intra si la noi” .
 
Din nefericire, pentru multa lume Craciunul ramane o sarbatoare folclorica, la care, in ambianta colindelor, se desfata cu sarmale si carnati, aniversand nasterea lui Hristos in absenta Lui. 

Indiferentism religios se gaseste peste tot. Parintele stefan Anagnostopulos ne relateaza ca in Atena locuia domnul Costas. Intelectual pozitivist fiind, nu-l interesa viata religioasa. insa, de dragul traditiilor, de Craciun, s-a dus la rudele sale de la tara. N-avea de gand sa mearga la biserica. Totusi, dupa ce toate rudele sale s-au dus la Liturghie, mai mult din curiozitate, s-a dus si el. S-a asezat intr-un loc si privea atent la altar. si ce-a vazut? "Cand parintele a rostit «Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste apropiati-va...» si a inceput sa-i impartaseasca pe credinciosi, Domnul Costas deodata a sarit ca ars si nu-i venea sa-si creada ochilor ....! Parintele Gheorghe tinea in maini un Prunc, dezbracat pana la brau, invelit in partea de jos intr-o hlamida rosie ... Din pieptul Pruncului tasnea sange ... Crestinii primeau picaturile de sange si, in continuare, se stergeau cu acea hlamida rosie! Peste putin timp, lucrurile au devenit ca mai inainte ... Domnul Costas a strigat: «Cred Doamne ..., cred!»” (6). 

Domnul Costas de Craciun a devenit un om credincios si s-a inchinat lui Hristos. L-a gasit in biserica, acolo unde-L poate gasi oricine.
 
Iubiti frati si surori,

Aflam din Evanghelia Craciunului ca magii dupa ce L-au aflat pe Domnul Hristos si I s-au inchinat "deschizand visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna” (Matei 2,11). Ei si-au inceput drumul cu ravna, l-au continuat cu perseverenta si l-au terminat cu darnicie.

Darul, daca e mic sau mare, poarta un mesaj. El exprima dragostea si pretuirea pe care o ai fata de o fiinta draga. Este un gest de recunostinta. "Oamenii veacului, adica ai momentului, se simt bine - si legitimi - in postura de fiinte cunoscatoare. Credinciosul e cineva care vrea, in plus, sa fie o fiinta recunoscatoare” (7). 

Precum magii, de-a lungul anilor, credinciosii I-au facut Mantuitorului daruri. Pe langa faptul ca I-au daruit inima, si-au adus si darul lor ctitorind biserici, asezaminte caritabile si institutii de educatie.

Nu putem trece cu vederea faptul ca anul acesta, de Sfantul Nicolae s-au implinit noua decenii de cand Eparhia noastra s-a reinfiintat, avandu-l in frunte pe vrednicul de pomenire episcop Nicolae Ivan. Acest om a lui Dumnezeu, ajutat de donatori marinimosi, a construit minunata noastra Catedrala si multe alte obiective de interes spiritual. Nici noi nu suntem lipsiti de posibilitatea de a fi darnici precum magi, fiecare dupa puterea noastra. Chiar daca trecem printr-aceasta perioada de saracie, Dumnezeu asteapta sa daruim, dupa cuvantul Parintelui Nicolae Steinhardt "nu din prisosul nostru, ci din neavutul nostru, din ceea ce ne lipseste”, caci "daruind vei dobandi”. Pe plan national este in plina desfasurare opera de construire a "Catedralei Mantuirii Neamului”, iar pe taram eparhial sunt o sumedenie de obiective pe care cu ajutorul lui Dumnezeu si a oamenilor buni le vom ridica.

E spre finalizare Centrul de ingrijiri Paliative "Sfantul Nectarie”, au demarat lucrarile la Campusul Teologic "Nicolae Ivan”, in primavara vom incepe Asezamantul misionar-social "Sfantul Apostol Andrei”, Manastirea "Sfanta Elisabeta”, si multe alte lucrari.

Toate acestea cer din partea noastra darnicia si jertfelnicia magilor. si ca si acelora darnicia ne va fi rasplatita. Iar darnicia si marinimia nu se refera doar la ctitorii, ci si la ajutorarea semenilor nostri aflati in dificultate, pe care slujindu-i il slujim pe Hristos.

Acum, in preajma clipelor de bucurie si de lumina, bunatatea sufleteasca, in mod normal, trebuie sa creasca. Nu in zadar zice colindul: "Acum te las, / Fii sanatos, / si vesel de Craciun. / Dar nu uita, cand esti voios, / Crestine sa fii bun!”

Inchinandu-ne in fata ieslei din Betleem, in care se afla Pruncul Mantuitor, va imbratisam pe toti cu drag, va binecuvantam si dorim ca sarbatorile Craciunului, Anului Nou si Bobotezei sa va fie fericite.

 † ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si
Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului
 
Note: 
(1) Ioan Brie, 73 Colinde, Cluj-Napoca, 1980, p. 6. 
(2) Mineiul pe Decembrie, Bucuresti, 2005, p. 430. 
(3) Liturghier, Bucuresti, 1950, p. 90.
(4) Ibidem, p. 139. 
(5) Vasile Voiculescu, Integrala operei poetice, Anastasia, Bucuresti, 1999, p. 576. 
(6) stefan Anagnostopulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina, Bucuresti, 2005, p. 447. 
(7) Andrei Plesu, Despre frumusetea uitata a vietii, Humanitas, Bucuresti, 2011, p. 84.

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: