PASTORALA LA PRAZNICUL NASTERII DOMNULUI 2011
† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi
Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini,
pace si bucurie de la Hristos Domnul,
iar de la noi arhiereasca binecuvantare.
Lumina ne-a stralucit noua, Hristoase Dummnezeule, venirea Ta;
lumina cea din Lumina, stralucirea Tatalui, toata faptura ai luminat.
(Vecernia Praznicului)
Prea Cucernici Parinti,
Iubiti Credinciosi,
Praznicul Nasterii Domnului ne ofera din nou prilej de bucurie si vestire a minunii petrecute in pestera Betleemului, a pogorarii lui Dumnezeu pe pamant pentru ca pe oameni sa-i aduca la Dumnezeu, sa innoiasca si sa lumineze toata faptura. Cantarile de la sfintele slujbe ale praznicului si Parintii Bisericii vestesc si talcuiesc minunea innoirii omului si a intregii fapturi prin intruparea Fiului lui Dumnezeu.
Neascultarea lui Adam la indemnul Evei a adus omului indepartarea de Dumnezeu si moartea. Acesta este pacatul stramosesc sau pacatul cel de demult in care s-a aflat tot omul nascut din femeie de la Adam la Hristos. Dar Dumnezeu a gasit calea ca sa intoarca caderea si sa aduca indreptare tot prin femeie, prin Fecioara Maria: “Astazi s-a dezlegat legatura cea de multa vreme a osandirii lui Adam; raiul ni s-a deschis si sarpele s-a surpat. Ca pe aceea pe care mai inainte a amagit-o, a vazut-o acum Maica a Ziditorului. O, adanc al bogatiei, al intelepciunii si al cunostintei lui Dumnezeu! Ceea ce a fost solitoarea mortii a tot trupul si organ al pacatului se face incepatoarea mantuirii a toata lumea, prin Nascatoarea de Dumnezeu.” (Slava Litiei). Prin femeie a venit pacatul si tot prin femeie a venit izbavirea ca cea care intoarce refuzul lui Adam si al Evei in smerenie si ascultare prin cuvintele Iata roaba Domnului. Fie mie dupa Cuvantul Tau.
Aceasta lucrare de indreptare si innoire o implineste Dumnezeu insusi. Chipul lui Dumnezeu in om intunecat prin pacat nu putea fi luminat si innoit nici de ingeri, nici de om. Sf. Atanasie cel Mare talcuieste astfel necesitatea intruparii Fiului lui Dumnezeu insusi pentru a-l mantui pe om: “Atunci cand un chip inscris in lemn e sters de petele din afara, este nevoie sa vina din nou cel al caruia este chipul, ca sa poata fi innoit in materia aceea... La fel si Preasfantul Fiu al Tatalui, Cel ce e chipul Tatalui, a venit in locul nostru ca sa innoiasca pe omul facut dupa chipul Lui si sa-l afle pe cel pierdut” (Tratat despre intruparea Cuvantului).
Dumnezeu s-a pogorat pe pamant si a luat firea umana pentru a o indrepta si innoi prin aceasta unire a dumnezeirii cu umanitatea. Dumnezeu il putea mantui pe om prin cuvant sau in alt mod minunat, dar a ales sa fie om ca si noi, sa ne tina aproape si sa ne lumineze cu Lumina Lui: “Din aceasta pricina (a caderii lui Adam), spune Sf. Grigorie Palama, Domnul l-a innoit in chip minunat pe el, nu numai cu mana Sa, ci l-a tinut langa Sine, nu doar luand firea omeneasca, pe care a ridicat-o din caderea ei, dar si imbratisandu-o in chip negrait, si unindu-se cu ea strans si nedespartit, fiind totodata Dumnezeu si om, nascut din femeie, ca sa fie dupa firea zidirii Sale si din Fecioara aceea, ca Sa-l faca om nou” (Omilii). si acelasi sfant parinte talcuieste de ce omul nu il putea mantui pe om: “Caci daca ar fi fost din samanta (barbateasca), nu ar fi fost un om nou, nu ar fi fost Stapanul si incepatorul vietii celei noi si nemaiinvechite vreodata, nici nu ar fi putut, fiind El dintr-un petec vechi, sa vadeasca in Sine plinatatea Dumnezeirii de mai presus de vreme si sa faca din trupul Sau un nesecat izvor de sfintenie, astfel incat sa spele intinaciunea stramosilor acelora prin prisosul puterii Sale” (Omilii).
Astfel ca mantuirea omului este o adevarata rezidire si innoire a omului. Vestirea Nasterii Domnului ne umple de bucurie si de nadejde caci ne vestim mantuirea si innoirea noastra. Iar acestea se implinesc pentru fiecare in apa botezului, dar si in lacrimile pocaintei si ale indreptarii. Iar mai apoi fiecare il primim pe Hristos spre mancare “Trupul Sau Preacurat pe care l-a luat din trupul neprihanit al Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu Maria”, dupa cuvintele Sf. Simeon Noul Teolog (Cuvantari morale).
Iubiti credinciosi,
Praznuirea noastra se refera la aceasta bucurie strabatuta de sensul innoirii zidirii noastre. Iar aceasta bucurie se cuvine sa o impartasim cu toti semenii nostri, mai ales in aceasta lume marcata de instrainarea de Dumnezeu si in acest timp al confuziei si neoranduielii. Multe sunt problemele vremii si putin inteles mai este cautat in Sf. Scriptura si in Biserica, adica in descoperirea lui Dumnezeu catre om. Noi crestinii trebuie sa continuam sa fim lumina lumii si sarea pamantului. Noi crestinii trebuie sa continuam sa vestim lumii bucuria si nadejdea ce izvorasc din ieslea Betleemului ca ni s-a nascut Mantuitor Hristos Domnul (Luca 2, 11). Noi crestinii trebuie sa umblam ca cei ce suntem innoiti, ca cei ce am lepadat haina cea veche a pacatului si am imbracat haina rezidirii in Hristos. Noi crestinii trebuie sa-l aratam lumii pe Hristos cel ce se naste pentru mantuirea noastra: “Aceasta este pentru noi praznuirea de acum si aceasta sarbatorim astazi; adica venirea lui Dumnezeu la oameni, ca pe noi sa ne duca la Dumnezeu, sau, mai bine spus, sa ne readuca la Sine pentru ca, lepadand pe omul cel vechi, in cel nou sa ne imbracam.” (Sf. Grigorie Teologul, Cuvant la Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos). Va doresc tuturor, preoti si credinciosi, sa primiti la acest praznic slavit puterea marturisirii prin cuvant si prin fapta a intruparii Fiului lui Dumnezeu pentru innoirea si indreptarea noastra.
Va imbratisez frateste in Hristos Domnul si va urez sa petreceti sfintele sarbatori ale Craciunului, Anului Nou si Bobotezei cu sanatate, pace si bucurii duhovnicesti.
La Multi Ani!
Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,
† NICOLAE
Chicago, Praznicul Nasterii Domnului, 2011
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.